Table Of ContentViata romaneasca 1-2_2012x_VR 1-2 2012 31.01.2012 12:16 Page 1
editorial
NICOLAE PRELIPCEANU
Poetul şi înotătorul
n
u, n-am să încep prin a spune că poetul, ca şi înotătorul, nu are viaţă
personală... Sau, mă rog, poetul ca şi soldatul, că văd că versul celebru
al lui nichita Stănescu a fost recuperat şi de noile generaţii. Dar mai
întâi povestea.
Prin anii 60, deci foarte-foarte demult, trăia la Cluj şi studia la Arte Plastice, cum
li se spunea în socialism Beleartelor, un tânăr pe numele lui liviu Moldovan (sper
că i-am reţinut corect numele). era, după câte se spuneau, un om deosebit, un tânăr
înzestrat cu multiple talente, printre care stăluceau cele pentru pictură şi poezie.
ştiţi, cum se formează legende între tineri, el devenise, sau mă înşel eu şi a devenit
abia mai târziu, o legendă între cei de vârsta noastră, care chinuiam muzele sau, mai
realist spus, vorba unui poet mai vârstnic încă de pe atunci, întristam hârtia. eu nu
l-am cunoscut prea bine. De fapt, nu l-am cunoscut deloc, deoarece a fi dat mâna o
dată, la întoarcerea de la o manifestaţie obligatorie de 1 mai şi a fi trecut mai depar-
te nu înseamnă propriu zis mai mult decât e. Cel care ne-a făcut prezentările era şi
el un poet în afirmare pe vremea aceea, Gheorghe Pituţ. După ce ne-am despărţit,
abia, m-a lămurit: era liviu Moldovan, cel de care vorbisem noi înainte că e şi pic-
tor şi poet talentat; pleca peste o oră sau două în Deltă, la Sulina, cu iubita lui. iubita
lui, o fată planturoasă de la franceză, pe care o vedeam uneori şi o urmăream cu pri-
virea în curtea filologiei, din sala de curs, 29, logodnica oficială a altcuiva, parcă...
Mă rog, bârfe tinereşti. l-am invidiat în cor, noi, care nu fusesem în Deltă, deşi eu
trăisem, în prima copilărie (acum, adică atunci, să tot fi fost în cea de-a treia), des-
tul de aproape de ea, pe la Babadag şi tulcea. şi ne-am văzut de drum sau de ce ne-
om fi văzut că nu-mi mai aduc aminte toate amănuntele. A doua zi o fi fost, sau nu
încă, Ziua tineretului, 2 mai, cine ştie? n-au trecut însă trei zile şi vestea unei tra-
gedii teribile ne-a ajuns, tocmai din, vorba ceea, îndepărtata Deltă a Dunării. liviu,
ca şi logodnica lui, ca şi alţi doi sau trei colegi şi prieteni cu care erau împreună
acolo, se înecaseră în Dunăre. n-aveam aşadar să o mai văd prin curtea filologiei
clujene pe fata planturoasă, cu ochi frumoşi, de la franceză. Sperasem să-l mai întâl-
nesc pe faimosul pictor şi poet şi nu mai aveam cum. Amănuntele au venit mai târ-
ziu. Cei cinci sau şase tineri au aranjat cu un bătrân pescar să-i treacă Dunărea cu o
barcă, i-au şi plătit cred, dar asta nu mai are nici o importanţă. S-au suit în barcă şi
Viata romaneasca 1-2_2012x_VR 1-2 2012 31.01.2012 12:16 Page 2
2 VIAÞA ROMÂNEASCÃ
bătrânul a început să vâslească. Ajunşi în mijlocul fluviului, pescarul a văzut că
barca se umpluse de apă mai mult decât era normal (totdeauna rămâne o peliculă pe
fund) şi a observat, prea târziu, că dopul fusese scos fără ca el să fie prevenit. i-a
întrebat atunci dacă ştiu să înoate. nici unul nu ştia, ardeleni cum erau, născuţi şi
crescuţi departe de apele unde ar fi putut să înveţe această formă de supravieţuire.
Atunci bătrânul barcagiu, care înota straşnic, fireşte, ca orice profesionist al Deltei,
a conceput un plan de salvare şi li l-a înfăţişat: vor sări în apă, el va întoarce repe-
de barca cu fundul în sus, iar ei, toţi, se vor agăţa de marginile ei şi vor pluti astfel
până când va veni cineva de pe mal să-i salveze, că Dunărea nu e oceanul Pacific
să nu te vadă nimeni dacă ai naufragiat pe la mijlocul lui. Zis, numai că făcut n-a
mai fost, pentru că, odată ajunşi în apă, tinerii neînotători s-au speriat, au uitat tot
instructajul pe care li-l făcuse bătrânul în prealabil şi s-au agăţat de gâtul lui, de
umerii lui, împiedicându-l să înoate şi să-şi ducă la îndeplinire planul. oricât de bun
înotător şi de puternic ar fi fost barcagiul, n-a putut să-i ţină în spate şi s-au dus cu
toţii la fund. i-au găsit abia peste nu ştiu câte zile, departe, pe malul mării, semănaţi
de valuri pe plaja nesfârşită a Sulinei. Mai târziu, peste ani, am avut şi eu în mână
volumul de versuri al lui liviu Moldovan, dar el n-a mai putut fi tipărit, oricât s-au
zbătut sora lui, parcă, şi alţi apropiaţi, pentru că nu te jucai cu editurile de stat pre-
cum astăzi cu cele particulare.
Povestea aceasta mi s-a întipărit adânc în minte şi, deşi au trecut de atunci
aproape 50 de ani, nu pot să uit aerul vesel, destins, fericit aş zice, al studentului
de la Arte când a vorbit o clipă cu noi, anunţându-l, pe Pituţ de fapt, că pe el îl
cunoştea mai de mult, că se grăbeşte, pleacă peste o oră spre Dobrogea. Ţin minte
că am fost impresionat şi de independenţa lui, pe când noi nu prea eram, eu în orice
caz nu, depinzând de banii care-mi lipseau, ca să-mi pot permite asemenea extra-
vaganţe (sic). şi cum s-a transformat brusc impresia aceea la auzul teribilei veşti
de a doua sau a treia sau a patra zi.
De atunci a curs multă apă pe Dunăre, chiar prin locul unde s-a înecat liviu
Moldovan cu iubita lui şi cu prietenii lui acum aproape 50 de ani. Am fost şi eu
acolo, fără să pot identifica exact punctul unde s-a întâmplat nenorocirea, un punct
pe o apă curgătoare nu e foarte uşor de fixat, dar istoria asta mi-a rămas ca pildă
pentru multe alte întâmplări din lumea aceasta. în care, tot aşa precum neînotătorii
de-atunci, neînotătorii din te miri ce domeniu se agaţă disperaţi de cel care ştie să
plutească şi se duc cu toţii la fund, împiedicându-l şi pe el să se salveze. o vreme
am justificat dezinteresul pentru poezie, tot mai manifest în zilele noastre tocmai
prin faptul că de gâtul a ceea ce se înţelegea altădată prin poezie se agaţă o mulţi-
me de neaveniţi, scufundând-o, fireşte nu la propriu, ci mai pe ocolite. Adică, des-
chizi o pretinsă carte de poezie, editată în regie proprie, că toată lumea poate face
acum asta, e libertate, vezi că e numai gunoi şi, dacă oricum nu erai un iubitor al
ei stăruitor, ai toate motivele să nici nu devii, crezând că asta e poezia. Acum şi de-
a pururea. şi uite aşa, o dată cu nonpoezia dată drept poezie îşi pierde interesul
pentru public şi poezia, căci cel care s-a fript cu ciorba suflă pe urmă şi-n iaurt. Dar
Viata romaneasca 1-2_2012x_VR 1-2 2012 31.01.2012 12:16 Page 3
EdItORIAl 3
lucrurile, mi-am dat seama abia mai târziu, nu stau chiar atât de simplu. Pentru că
neînotătorii au început să susţină sus şi tare, doar e democraţie, ce mama mă-sii, că
neînotul e de fapt înotul acum, că vremurile se schimbă şi, cu ele, şi poezia. Ca şi
toate celelalte. şi cum poezia nu e Dunărea care să înece spumegând a tale oşti,
vorba unuia care credea că aceea e cu totul altceva, iată că şi ei plutesc, ba chiar,
Doamne fereşte, ceilalţi se scufundă, deşi credeau că ştiau să înoate. Până atunci şi
până la proba contrarie. ideea e că impostura, în orice domeniu, dăunează grav pos-
turii normale, legitime, făcând-o şi pe aceasta din urmă suspectă.
Cât ne-au tot bătut capul, cam pe vremea când se ducea spre moarte studentul
pictor şi poet de la Cluj, cu negarea negaţiei şi celelalte, şi iată că, acum, târziu, tot
la negarea negaţiei am ajuns. Că şi noi atunci negam multe dintre cele ce se scriau,
nu şi ce se scrisese, adică nu pe eminescu, Blaga, Barbu sau Arghezi, Bacovia,
Voiculescu, ci ... dar mai bine să nu pun alături de cei de mai sus numele spre care
ne îndreptam noi mânia noastră juvenilă. Care rămânea, însă, fatalmente, în cercul
nostru strâmt, unde mai degrabă nenorocul ne petrecea decât norocul, pentru că
cenzura veghea cu ochi de vultur la tot ce ar fi vrut să mişte în câmpul literelor.
„De-aur, a scripturelor române...”? Haida de...
Dar lucrurile nu stau aşa numai în poezie. în vremurile de demult se spunea că
poţi trece la arta abstractă abia după ce ai exersat desenul clasic până spre perfec-
ţiune. eroare! încă una. nu-i nevoie de nici o exersare, s-a dovedit între timp. tragi
o linie cât de cât curbă şi îi adaugi nu ştiu ce alte semne şi gata arta pe care şi eu
am ajuns s-o admir.
şi când te gândeşti că toate aceste însemnări de bătrân conservator au fost pro-
vocate de amintirea – a câta oară? – a tragediei unui grup de tineri studenţi clujeni
în anii şaizeci...
Viata romaneasca 1-2_2012x_VR 1-2 2012 31.01.2012 12:16 Page 4
eveniment editorial
Academicianul SOLOMON MARCUS
„ACtuAlA reGleMentAre A Moştenirii CulturAle
eSte Cu totul neDreAPtă”
Marian DRĂGHICI:Stimate domnule Profesor,am petrecut sărbătorile aces-
tei ierni cu cele două cărţi ale dumneavoastră apărute la sfârşitul lui 2011 la
Editura Spandugino: Întâlniri cu/Meetings with SOLOMON MARCUS (2 vol.)şi
Răni deschise. Total:3070 pagini. Impresiile de lector mi le-am notat, deocamda-
tă, într-o recenzie despre Întâlniri cu/Meetings with...., mai la vale, în continua-
rea interviului.Multe rămân pe-afară. Dar măcar esenţialul, în ce vă priveşte, sper
să fie prins. Începem interviul, pentru acordarea căruia vă mulţumesc de pe-acum
foarte mult, cu o întrebare atipică, anume: ce critică/ce critici vă conving/v-au
convins, dintre cei ce s-au exprimat despre cărţile dumneavoastră?
Acad. Solomon MARCUS: Ceva esenţial lipseşte în cartea pe care aţi avut
bunăvoinţa de a o comenta: cele peste 450 de persoane care contribuie la ea sunt
identificate prin profesie şi prin locul de provenienţă, dar numai atât. în acest fel,
cititorul (în cele mai multe cazuri) nu are cum să distingăîntre o mare personalitate
din matematică, lingvistică, informatică, semiotică, literatură, fizică, chimie,
medicină, filosofie, lumea şcolii etc. şi o persoană mai modestă. Cartea a urmărit
în mod deliberat să prezinte reacţii din cât mai variate profesii, ranguri sociale,
generaţii, locuri geografice etc., singurul numitor comun al contributorilor fiind
faptul că s-au întâlnit cu mine sau/şi cu scrierile mele, într-un fel sau altul. în aceste
condiţii, nici dumneavoastră nu aveaţi cum să vă călăuziţi, în selecţia de citate pe
care aţi operat-o, după valoarea şi semnificaţia celor pe care-i invocaţi. recenzia
pe care aţi scris-o m-a impresionat prin sensibilitatea şi iubirea cu care aţi însoţit-
o, mi-aţi găsit şi unele calităţi literare, fapt care m-a bucurat în mod deosebit şi
pentru care vă sunt recunoscător, dar, cum se întâmplă de multe ori, ne putem
întreba dacă nu cumva câştigul de afectivitate s-a produs în dauna spiritului critic.
în ceea ce priveşte recenziile cărţilor mele, de-a lungul anilor, modul în care ele
au fost citate de diverşi autori, mă voi opri la reacţiile produse de Poetica
matematică. Mi-au folosit acele comentarii, pozitive sau negative, care mi-au dat
de gândit, m-au stimulat să merg mai departe, să dezvolt unele idei considerate
interesante, să argumentez mai bine altele, să renunţ la acelea care nu rezistă la o
Viata romaneasca 1-2_2012x_VR 1-2 2012 31.01.2012 12:16 Page 5
EVENIMENt EdItORIAl 5
examinare mai atentă. Voi menţiona, dintre comentariile superlative, pe acelea ale
lui Jean-Marie Klinkenberg, din Grupul de retorică Generală de la liège iar, din-
tre acelea care au negat-o, pe acelea ale retoricianului Vasile Florescu (articolul său
a fost publicat, dacă memoria nu mă înşeală, chiar în Viaţa Românească, în urmă
cu vreo 40 de ani). Contestaţiile acestuia din urmă erau formulate cu atâta claritate
(mă onorau, plasându-mă, ca personaj negativ, în compania lui Gr. C. Moisil), încât
îmi indicau cu precizie unde anume trebuie să-mi întăresc argumentele. la fel de
utile mi-au fost rezervele critice formulate de nicolae Manolescu, remarcabil, ca şi
Florescu, prin claritatea ideilor. Pe baza unor critici de acest fel, mi-am putut
îmbunătăţi argumentele în favoarea poeticii matematice. Voi menţiona şi o recenzie
laudativă, dar în care laudele sunt argumentate, din partea lui Virgil nemoianu, la
Paradigme universale, vol. ii.
M.D.: La o carte-feerie aniversară, precum cea despre care vorbim, spiritul
meu critic, atât cât e, a reacţionat onest, dizolvându-se fără fasoane în admiraţie.
Începutul autobiografiei dumneavoastră, primul capitol din carte, e memorabil,
în stil de mare proză:„Din cea mai fragedă copilărie, îmi amintesc imaginea unei
pisici care mă privea de la fereastra unei case, iar eu exclamam, arătând cu
degetul spre ea: mâţa geam!; privirea ei felină m-a marcat, am rămas de-a lungul
anilor într-o contemplare fără sfârşit a misterului din ochii acestui mamifer, mis-
ter care a atras interesul atîtor poeţi. Apoi îmi amintesc o trăsură cu cai, în care
mă urcam şi strigam: cade calul!”. Domnule Profesor, „mâţa geam!” cred că n-a
mai zis nimeni, nu doar în literatură, în lume, în general. E o expresie bună de
făcut din ea poreclă, dacă v-ar fi auzit, bunăoară, alde Moromete. „Contemplarea
fără sfârşit a misterului din ochii acestui mamifer”, sună de asemenea foarte poe-
tic. Oare ce aţi descoperit prin contemplarea aceea „fără sfârşit” a privirii feline?
Este şi aceasta o modalitate de cercetare, desigur. Şi ce înseamnă „fără sfârşit”?
Are legătură cu infinitul cunoaşterii matematice? Poate aduce a glumă, dar nu
glumesc: înseamnă că aţi avut/aveţi pisici toată viaţa, sau unde descopereaţi vreu-
na, într-o vizită, în vreun parc, gata, lăsaţi totul şi reluaţi actul mistic al contem-
plării?
Acad. S.M.: Ceea ce te marcheaza în primii ani ai vieţii te urmăreşte în
continuare până la bătrâneţe. Pisica, mai apoi şi alte feline, au devenit pentru mine
elemente de referinţă. Motanul nelipsit de lângă soba fierbinte din casa părintească,
adâncit într-un somn parcă etern, în zilele geroase de iarnă, pisoiul jucăuş (“tigru
tânăr”) al lui esenin, pisica lui Baudelaire, metaforă a feminităţii “cu ochi de metal
şi de agate”, pisica dansând la luna a lui Wm. Butler Yeats au îmbogăţit trăirile
mele personale în materie. Aţi văzut tigrul scăpat din Grădina Zoologică din Sibiu?
nu v-aţi minunat de frumuseţea lui, de privirea sa plină de mândrie, de splendoarea
şi eleganţa mişcării trupului său, de plăcerea cu care savura libertatea de a alerga
în pădure? Pun aici între paranteze sălbaticia sa, care a determinat curmarea vieţii
Viata romaneasca 1-2_2012x_VR 1-2 2012 31.01.2012 12:16 Page 6
6 VIAÞA ROMÂNEASCÃ
sale. Cum să nu te marcheze toate astea? După privirea misterioasă a pisicii, am
descoperit-o pe aceea la fel de sfredelitoare a copilului şi mi-am spus totdeauna că,
dintre toţi cei care trudesc în domeniul educaţiei, nimeni nu mi se pare mai
important, după părinţi, decât educatoarea şi învăţătorul care se află faţă în faţă cu
câteva zeci de priviri deschise lumii cu o prospeţime şi o curiozitate infinite.
Pisoiul este un simbol al jocului, greu se opreşte el din plăcerea gratuită de a
urmări mosorul cu aţa rostogolit din poala bunicii şi observaţi cu câtă încântare pri-
vesc acest spectacol copiii, care, şi ei, practică instinctiv acelaşi joc gratuit. numai
după ce te-ai întâlnit cu privirile copiilor şi ai înţeles dorinţa lor profundă de a
înţelege lumea, de a se înţelege pe ei, eşti pregătit de a-i educa. Să fie întâmplător
faptul că substantivul cel mai frecvent în poeziile lui eminescu este ochi?
M.D.:Mi-a făcut mult bine lectura celor două volume de la Spandugino, de ce?
Am scăpat, cred, sau măcar sunt pe cale să scap, fie şi parţial, de trauma impac-
tului cu matematica în anii de liceu. (Şi de aici nota de simpatie invazivă din
comentariul meu la Întâlniri cu/Meetings with).Descopăr abia acum, ce i-aţi spus
lui Alexandru Paleologu cam pe-atunci, când aveam 16 ani, anume că o pagină de
matematică nu este bună dacă, din ea, jumătate nu e limbaj natural. Şi totuşi, dom-
nule Profesor, cum se împacă principiul lui Gauss, privind concentrarea în formu-
le de „dur bazalt”, cum ar zice Ion Barbu, cu jumătatea de pagină de limbaj natu-
ral? Este şi ăsta un paradox al gândirii matematice?
Acad. S.M.: Gauss şi Barbilian au subliniat prin ce anume simbolismul mate-
matic excelează, iar un argument ca al lor a motivat istoric introducerea unei com-
ponente artificiale a limbajului matematic, proces pe care-l putem asocia cu
momentul Descartes-newton-Galilei, drept început, dus apoi la desăvârşire în
secolele următoare. Simbolismul matematic permite să se realizeze o densitate
semantică maximă, în expresii minime ca întindere. Subliniind necesitatea şi vir-
tuteaacestui simbolism, nu ne contrazicem dacă vom sublinia şi faptul că el nu este
suficient, că este absolută nevoie de colaborarea sa cu limbajul natural. numai din
echilibrul lor rezultă mareţia limbajului matematic, universalitatea impactului său,
deoarece raţionamentele au nevoie şi de cuvinte, nu numai de formule. Dacă acest
lucru este adevărat în general, el este cu deosebire valabil în ceea ce priveşte
manualele şcolare, prin care se formează gândirea copiilor şi adolescenţilor. Deci,
nu este nicio contradicţie între ceea ce i-am spus lui Paleologu şi ceea ce au spus
Gauss şi Barbilian.
M.D.: În lumea literară aţi devenit cunoscut, celebru chiar, cu Poetica
matematică (1970) şi prin poemul lui Nichita, din 1971, care se încheie cu versu-
rile: „Matematica s-o fi scriind cu cifre/dar poezia nu se scrie cu
cuvinte./Cucurigu!” E un cucurigu răsunător, memorabil în literatura română.
Salută ceva sacru, libertatea spiritului. Cum era Nichita Stănescu atunci, cum v-
Viata romaneasca 1-2_2012x_VR 1-2 2012 31.01.2012 12:16 Page 7
EVENIMENt EdItORIAl 7
aţicunoscut? Mie mi-a plăcut mult Florin Mugur, a cărui poezie e, din păcate, pe
mâinile unui moştenitor testamentar ca Petru Romoşan, condamnată la uitare.
Anul trecut s-au împlinit două decenii de la moartea lui Mugur, şi nimic. Am mai
deschis subiectul într-un interviu cu Gheorghe Grigurcu, şi tot aşa, nimic.
Acad. S.M.: nu mai ţin bine minte cum l-am cunoscut pe nichita, cred că mi
s-a întâmplat să nimeresc într-un grup din cadrul revistei Gazeta literară, devenită
ulterior România literară, grup din care facea parte şi lucian raicu.
Aflându-mă de câteva ori în preajma lui nichita, i-am descoperit o trăsătură pe
care o identificasem şi la ion Barbu, pe vremea când îi fusesem student. şi unul, şi
altul aveau tendinţa de a transforma comunicarea cotidiană, exclusiv utilitară, în
comunicare poetică. trebuia să ai la tine în permanenţă un carneţel, să notezi. ion
Barbu vorbea în limbaj poetic şi cu femeia de serviciu, şi cu portarul. nichita mi-
a relatat că frecventase un Cerc de matematică organizat de profesorul său de
şcoalã, ion Grigore. l-am cunoscut personal şi pe acesta, fusese unul dintre cei mai
buni profesori de matematică din românia. Prin ion Grigore, nichita s-a iniţiat în
aritmetica transfinită, care se află în spatele ciclului Alef la puterea alef, din Laus
Ptolemaei. în acest ciclu, se exprimă poetic ideea că operaţia de ridicare la putere
(trecerea de la o mulţime la mulţimea părţilor ei), repetată suficient, poate condu-
ce la numere transfinite oricât de mari. Faptul face obiectul unei teoreme matema-
tice care, la vremea ei, în secolul al XiX-lea, a provocat o întreagă dezbatere, în
care se implicase şi Vaticanul, deoarece din teorema respectivă rezultă că nu există
un cel mai mare infinit. Până la urmă, Georg Cantor, creatorul teoriei mulţimilor, a
admis existenţa unui infinit absolut, dar care nu are un statut matematic.
l-am cunoscut şi pe Florin Mugur, iar sinuciderea sa m-a impresionat, deoare-
ce avusese loc în ziua imediat următoare unei sedinţe a Consiliului de conducere
al uniunii Scriitorilor, la care m-am aflat faţă în faţă cu el şi manifesta o bună
dispoziţie de-a dreptul contagioasă. Mare mister! Ceea ce-mi spuneţi despre
moştenirea operei sale trezeşte în mine amintiri foarte neplăcute, de aceeaşi natură.
De exemplu, din cauza unei moştenitoare încăpăţânate, nu s-au putut publica
Memoriile marelui geometru român Gheorghe Vrãnceanu.
Actuala reglementare a moştenirii culturale este cu totul nedreaptă.
M.D.: Tânjirea după inefabil este, din câte-mi dau seama, un motor „tare” al
cercetărilor dumneavoastră. Inexprimabilul, ca idee, nu v-a blocat niciodată, nu
aţi ajuns să spuneţi, ca Wittgenstein în Tractatus Logico-Philosophicus, „despre
ce nu se poate vorbi, mai bine să se tacă?” Sau, poate acesta e avantajul
interdisciplinarităţii, că un drum, odată înfundat, subiectul cunoscător se
„comută” în barca altei discipline, şi astfel, căile şi orizontul cunoaşterii se
desfundă, se limpezesc?
Viata romaneasca 1-2_2012x_VR 1-2 2012 31.01.2012 12:16 Page 8
8 VIAÞA ROMÂNEASCÃ
Acad. S.M.: ne permitem să vorbim despre multe lucruri aflate dincolo de
puterile limbajului uman. Arta e unul dintre ele. Braque observa că ceea ce este cu
adevarăt artistic într-o operă de artă nu poate fi spus în cuvinte. Dar nu numai arta
se află în această situaţie. limbajul uman, întregul nostru sistem senzorial şi
intuitiv îşi încetează competenţa de îndată ce vrem să depăşim universul
macroscopic. Aproape întreaga noastră istorie s-a desfãşurat în context
macroscopic şi de aceea apare o criză a limbajului în acele domenii care au ca
obiect teritorii aflate dincolo de universul macroscopic, cum ar fi mecanica
cuantică, biologia moleculară şi fizica relativistă. Poezia, prin excelenţă, este din
capul locului o întreprindere “imposibilă”, deoarece ea se face, cum bine a obser-
vat cineva, nu cu idei, ci cu cuvinte, iar cuvintele fac parte din limbaj; acesta, la
rândul său, este o activitate secvenţială, aflată sub monitorizarea emisferei cerebra-
le stângi, în contrast cu intuiţiile, afectivitatea şi emoţiile, care se află sub controlul
emisferei cerebrale drepte şi care sunt sursa de bază a poeziei. tot aşa, fizica
cuantică, genetica moleculară şi fizica relativistă sunt întreprinderi “imposibile”, în
măsura în care studiul lor se face folosind cuvinte, deci limbaj. nici faţa umană nu
poate fi individualizată printr-o descriere cu ajutorul cuvintelor. înţelegem mai
mult decât putem spune şi de multe ori spunem lucruri pe care de fapt nu le
înţelegem. le facem pe toate, folosind tot felul de compromisuri (metafora este
unul dintre ele). Modificând puţin o observaţie a lui roland Barthes, am scris
undeva că există două strategii, a piersicii cu un sâmbure impenetrabil şi a cepei cu
o infinitate de foi. Prima strategie vede arta ca o piersică; ajuns la sâmburele ei
(inefabilul), trebuie să te opreşti. Strategia cepei mi se pare mai atrăgătoare, cu
condiţia specificată: numărul de foi ale cepei să fie infinit. la fiecare moment, ai
reuşit să dai deoparte un număr finit de foi, iar cele rămase îţi par inefabile. Dar
ceea ce azi este inefabil, poate deveni mâine explicabil. în acest fel, înaintezi
mereu, dar îţi rămân mereu în faţă o infinitate de foi, încă neabordate. Din planul
secund al vieţii, din zonele de dincolo de universul empiric ne vin tot felul de
semnale, ne ajută şi inconştientul, şi prin toate ştiinţa şi arta trăiesc şi triumfă. totul
e oximoronic în jurul nostru.
M.D.:În copilărie, tatăl dumneavoastră v-a tocmit un educator religios, a cărui
metodă de catehizare, să zic aşa, v-a lăsat rece. Daţi-mi voie să vă întreb, ce
urmări a avut acea experienţă asupra educaţiei dumneavoastră mistic-spirituale?
E adânc împământenit „mitul” acesta, o realitate de fapt, că evreii coreligionari
se ajută la greu. Or, aflăm că, venind la Bucureşti, aţi îndurat sărăcie şi privaţiuni
ca sub ocupaţie, aţi scris Poetica matematică, într-un scenariu de film holywoo-
dian, pe o margine de pat şi un scaun. Că vă făceaţi veacul, cum se spune, citind
şi meditând, şi scriind, prin parcuri, la restaurantul Casei Universitarilor, prin
biblioteci publice – din lipsa unei locuinţe adecvate. Cum de nu aţi emigrat atun-
ci, domnule Profesor?
Viata romaneasca 1-2_2012x_VR 1-2 2012 31.01.2012 12:16 Page 9
EVENIMENt EdItORIAl 9
Acad. S.M.: Deoarece această întrebare mi s-a pus de nenumărate ori, sunt
nevoit şi eu să repet, pentru a nu ştiu câta oară, acelaşi răspuns: Alţii îmi pun
această întrebare; eu nu am simţit niciodată nevoia de a mi-o pune. Dar faptul că
ea mi se repetă obsedant mã determinã să-ntorc vorba. S-ar fi întâmplat acest lucru
dacă nu eram evreu? nu cumva funcţionează aici, poate fără a ne da seama,
presupoziţia că locul evreilor e în altă parte, cum mi se repeta mereu în
adolescenţă? Am fost de multe ori victima acestei mentalităţi, inoculate prin
transmiterea de la o generaţie la alta a unor prejudecăţi care vin dintr-un trecut
îndepărtat. în perioada comunistă, prin anii 50-60, se făceau liste de cadre didactice
universitare cărora urma să li se repartizeze locuinţe, în blocuri construite de Stat.
Au existat blocuri întregi repartizate universitarilor. eu nu ajungeam niciodată pe
un loc din partea de sus a listei, probabil din cauza ca eram suspectat ca voi face
cerere de plecare definitivă.
în ceea ce priveşte mitul „evreilor coreligionari care se ajută la greu”, el face
parte din Dicţionarul ideilor primite, al lui Flaubert; nu cred ca fenomenul este mai
puţin valabil la alte religii.
M.D.: Curiozitatea mea se referă la evoluţia intelectual-spirituală a lui
Solomon Marcus, şi-atât. Personal presupun că nu aţi emigrat, cu toată mizeria
regimului ceauşist, tocmai din motive profesionale. Fiindcă în afara limbii române
v-ar fi fost mai greu, dacă nu imposibil, să faceţi câte aţi făcut, Lingvistică
matematică, spre exemplu. Întocmai cum un poet e de neimaginat a se exprima
deplin în afara idiomului său. Ori poate mă înşel?
Acad. S.M. Sunteţi aproape de realitate. nevoia de a mă putea exprima cu toate
nuanţele posibile a fost totdeauna vitală pentru mine. M-am putut face înţeles în
engleză sau franceză, în diferite ţãri în care am fost invitat, dar nu cu nuanţele pe
care mi le oferă limba pe care o vorbesc din frageda mea copilãrie.
Dar mai este ceva, poate şi mai important. Contactul meu uman cu generaţii
succesive de studenţi şi de cititori mi-a creat legãturi puternice, intelectuale şi
afective,cu tot mai mulţi oameni ai acestui pământ; o confirmare o aveţi în cartea
pe care o comentaţi în numărul de faţă al revistei Viaţa Româneascã. observaţi că
şi o mare parte din mesajele din afara româniei, incluse în carte, provin de la foşti
studenţi ai mei.
M.D.: Ce legătură are matematica cu iubirea, cu eternul feminin? La poezie,
femeia este inspiratoare, să nu zic muză, dar la matematică?Am avut un excelent
profesor de literatură în liceu, Ion Cănăvoiu, coleg de facultate cu Ioan Alexandru
şi Ana Blandiana, care mi-a deschis ochii, mare, asupra lui Ion Barbu. Şi azi, după
ce am aflat, dintr-un articol al dumneavoastră, că acest om fenomenal, de geniu,
şi-a „turnat”pe unii dintre colegii săi matematicieni la Siguranţă, continuă totuşi
să-mi fie drag! Nu ca înainte, dar totuşi drag. Şi pentru poezie, şi pentru eseuri, şi
Viata romaneasca 1-2_2012x_VR 1-2 2012 31.01.2012 12:16 Page 10
10 VIAÞA ROMÂNEASCÃ
pentru Arghezi, şi pentru Mateiu Caragiale, şi pentru legenda de mare crai, per-
former al erosului. Dar „turnător”?! Cum comentaţi?
Acad. S.M.: eu n-am făcut decât să preiau informaţia furnizată de ediţia ion
Barbu din seria de Opere fundamentale, coordonată de eugen Simion. trebuie să
fim realişti şi să nu credem că, dacă cineva excelează într-o anumită direcţie, atunci
excelează automat în toate privinţele. Se întâmplă ca un poet autentic să fie uneori
într-o relaţie proastă cu morala. l-am putut ierta pe ion Barbu şi, mai mult, am
ajuns să-l iubesc, după ce l-am cunoscut mai bine, deşi îi cunoşteam păcatele. Mi-
am dat seama că rătăcirile lui politice şi morale s-au produs pe fondul unui
temperament coleric şi al unor nemulţumiri determinate de anumite nedreptăţi
cărora le-a căzut victimă. i-am descoperit un suflet de copil, pe care nimic nu l-a
putut clinti din atitudinea de mirare în faţa miracolului existenţei. Admiraţia şi iubi-
rea cu care i-a înconjurat pe studenţii care manifestau pasiune şi talent mi s-au
părut exemplare. Dar aceasta nu înseamnă să subestimăm gravitatea socială a
rătăcirilor sale, modul penibil în care a trecut de la Hitler la Stalin (pe care-l lăuda
pentru felul în care, sub conducerea sa, a înflorit algebra în uniunea Sovietică),
chiar dacă ştiu bine că nu era sincer în niciuna dintre aceste atitudini. Am văzut că
şi azi există tineri care se întreabă: Mişcarea legionară a fost ea chiar un lucru
negativ, din moment ce a fost lăudată de mari spirite ca ion Barbu şi Mircea
eliade? Vă daţi seama, cu atât mai mult, ce a putut să însemne, în epoca respectivă,
pentru tineretul de atunci, exemplul unor legionari de o înălţime intelectuală ca
aceea a lui Barbu sau eliade.
în ceea ce priveşte relaţia matematicii cu iubirea, vă informez că în anul 2008
a apărut la editura A.K. Peters ltd. (Wellesley, Massachusetts) volumul Strange
Attractors. Poems of Love and Mathematics, o antologie (coordonată de Sarah
Glaz şi Joanne Growney) de poezie dedicată iubirii, văzută cu ochelarii
matematicii. Poate că vi se pare straniu acest lucru, dar iată că se întâlnesc pe
această idee lucian Blaga, J.V. Cunningham, emily Dickinson, Stanislaw lem,
Marjorie Maddox, regele Solomon, Andrei Voznesensky, rafael Alberti, Dante
Alighieri, robert Frost, Carl Sandburg, John updike, lewis Carroll, Hanns
Cibulka, Marion Deutsche Cohen, Howard nemerow, Pablo neruda, raymond
Queneau, pentru a nu numi decât o parte a celor prezenţi în această antologie.
M.D.: Nimic nu mi se pare straniu când e vorba de poezie. Am citit, vă asigur,
bună parte din autorii de mai sus. Din adânci tinereţicitesc la ei (e adevărat, fără
a urmări un anume răspuns, ca în cazul de faţă) şi-i voi mai citi, poate, pe unii, un
timp. Acum şi aici interesează strict părerea dumneavoastră în ce priveşte
„ecuaţia” mate-mister feminin-creaţie, dacă există. Presupun că există, prin
analogie cu „ecuaţia” omologată poezie-mister feminin-creaţie. Nu sunt cele
două, poezia şi matematica, fiice al mitului, cum convingător arătaţi?
Description:engleză sau franceză, în diferite ţãri în care am fost invitat, dar nu cu Alighieri, robert Frost, Carl Sandburg, John updike, lewis Carroll, Hanns.
