Table Of Contentjan mukařovský
Probleme de estetică generală • Funcţia, norma, valoarea estetică,
apreciate ca fapte sociale ©Teoria artei #Arta ca fapt semiolo
gic • Concepte cehoslovace în teoria artei • Intenţionalitate şi
neintenţionalitate în artă • Esenţa artelor plastice •Funcţiile în
arhitectură • Literatura şi limbajul poetic • Estetica limbii •S e
mantica imaginii poetice • Intonaţia ca factor al ritmului poetic •
studii
de estetica
editura univers
JAN MUKAROVSKÝ
STUDU DE ESTETICĂ
JAy 31UKAŘ0V8KÝ
KAPITOLY Z ČESKÉ POETIKY,
Nakladatelství Svoboda,
Praha, 1948
STUDIE Z ESTETIKY
Odeon,
Praha, 1966
Toate drepturile asupra acestei versiuni
sini rezervate Editurii Univers
STUDII DE
ESTETICĂ
JAN MUKAŘOVSKÝ
Traducere, prefaţă şi note:
CORNELIU BARBORICÄ
Bucureşti, 1974
Editura UNIVERS
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
în volumul de faţă am selectat unele dintre cele mai importante studii
scrise de Jan Mukařovský în perioada 1932 — 1947 şi adunate în urmă
toarele volume : Kapitoly z české poetiky (Capitole de poetică cehă), I—III,
Praga, 1948, şi Studie z estetiky (Studii de estetică), Praga, 1966.
Lucrările traduse au fost grupate în trei secţiuni: probleme de estetică
generală, teoria artei, literatura şi limbajul poetic. Precum se vede, am
procedat nu după criteriul cronologiei (cronologia operei putînd fi uşor
refăcută de cititor pe baza datelor specificate de noi), ci după criteriul
tematic şi sistematic, intenţia care ne-a călăuzit fiind de a ilustra, în acest
mod, principalele laturi ale concepţiei estetice propuse de Jan Mukařovský,
adică de a-1 prezenta pe savantul ceh ca făuritor de doctrină.
Din variata şi vasta sa operă, am reţinut exclusiv studiile care tratează
probleme de importanţă teoretică mai generală. Numeroasele studii cu
caracter oarecum particular, efectuate pe materiale din literatura, critica,
teatrul, pictura, cinematografia cehă — deşi saturate de subtilităţi de ordin
teoretic general—au rămas în afara culegerii de faţă, care vrea să fie, precum
am spus, o introducere în sistem.
Textele au fost traduse integral, cu unele excepţii, puţin numeroase,
de exemplificări din literatura şi limba cehă, foarte specifice şi greu tra
ductibile, pe care fie le-am omis (consemnînd omisiunea prin puncte de sus
pensie între paranteze drepte), fie le-am înlocuit cu exemple edificatoare din
limba română.
Am păstrat textul autorului intact din punctul de vedere al aparatului
ştiinţific. Cititorul va observa unele inconsecvenţe şi omisiuni în tehnica
citării, care sînt ale originalului. Notele aparţinînd autorului sînt numero
tate, spre deosebire de diversele note explicative date de noi şi marcate cu
asterisc. De asemenea, am tradus toate citatele pe care J. Mukařovský le
dă numai în original.
La începutul fiecărui studiu am menţionat titlul In original şi sursa
după care se traduce, iar la sfîrşit am indicat locul şi anul primei apariţii,
vi/NOTA ASUPRA EDIŢIEI
eventual anul primei redactări, în cazurile cînd între redactare şi publicare
s-a scurs un număr mai mare de ani.
Pentru a veni în ajutorul cititorului român, am considerat util să alcă
tuim un indice de nume şi titluri cehe şi slovace, care se întîlnesc în textul
lui Mukařovský . Prefaţa are şi ea un caracter pragmatic-didactic : încearcă
să lămurească sistematic conţinutul unor concepte fundamentale în doc
trina estetică a lui Mukařovský.
Aplecîndu-se asupra acestui volum, cititorul român de astăzi, informat
despre cercetările structurale moderne şi conştient de marea lor actualitate,
va putea cunoaşte o sursă principală a acestora — opera lui J. Mukařovský,
reprezentant marcant al doctrinei promovate de Cercul lingvistic de la
Praga.
Mulţumim Editurii Univers pentru facilitarea publicării acestei inte
resante culegeri şi, în egală măsură, tovarăşei Inna Cristea, care ne-a acordat
un preţios ajutor.
CORNELIU BARBORICÄ
DESTINUL UNUI DEMERS ESTETIC
MODERN
1. Premise. Cercul de la Praga
despre Cercul lingvistic de la Praga s-a scris din ce în ce mai mult
în ultimul deceniu.1 Acest interes pentru ,,şcoala de la Praga“ se explică
şi prin proliferarea rapidă în anii postbelici a unor orientări structurale în
Franţa şi Statele Unite ale Americii, care continuă şi dezvoltă idei fecunde
germinate la Praga între cele două războaie mondiale. Printre figurile
marcante ale Cercului se numără personalităţi din lumea întreagă. De la
naşterea sa, Cercul a fost un fenomen internaţional; pe lîngă savanţii cehi
Vilém Mathesius, Bohuslav Havránek, Jan Mukařovský, Felix Vodička
şi alţii, au contribuit la zămislirea şi extinderea noii direcţii mai ales Roman
Jakobson şi Trubeţkoi; apoi André Martinet, P. Bogatîriov şi René Wellek.
Avînd în vedere contribuţia fundamentală a savanţilor ruşi, care aduc,
mai ales în materie de poetică şi limbaj poetic, zestrea de idei a formaliş
tilor din cercul OPOIAZ-ului, R. Jakobson avea, în esenţă, dreptate să
caracterizeze Cercul de la Praga drept o „simbioză ceho-rusă“. Explicaţia
dată de Jakobson priveşte nu numai relaţia de la formalismul rus la struc
turalismul praghez, ci şi rădăcinile cehoslovace ale fenomenului: ,,Ter
menul «Şcoala de la Praga * a fost folosit, în ultimii ani, în literatura de
specialitate din lumea întreagă, pentru a desemna grupul de cercetători
în domeniul literaturii şi al limbilor, slave sau germanice, care au fondat în
1926 «Cercul lingvistic de la Praga » sub direcţia lui V. Mathesius şi care au
luptat pentru a desprinde o metodă consecventă — structuralistă, totalistă
(strukturalistische, ganzheitliche) — în domeniul ştiinţei literaturii şi a limbii,
ca ştiinţă a semnelor. Grupul de la Praga este un exemplu caracteristic
pentru tendinţele care se manifestă astăzi în ştiinţa mondială ca urmare a
unei necesităţi interne ; dar nu este de prisos să urmărim legătura ce există
1 J. Svoboda, L’icole linguistique de Prague, !n „Le parole e le idee“. Revista internazionale
di varia cultura, Napoli, IV, 1964, pp. 239-242; T. V. Bullgblna, Ilpasiccicaji JiHHrBHCTH-
leCKaa niKO.ia, în voi. OCHosiiue Hanp&BJieHim CTpyKTypajiH3Mft. Moscova 1964. pp.
46 —115: J. Vachek, The lingvistic School of Prague. An introducHon to its theory and practice, Bloo-
mington-London, 1966; G. C. Lepschy. La linguistique structurale, cap. L’icole de Prague.
Payot, Paris, 1968, pp. 57-78 etc.
VIII/PREFAŢĂ
între ele şi tradiţia praglieză în ştiinţa limbii. Chiar dacă lingvistica pra-
gheză s-a menţinut, pînă nu demult, sub semnul unui strict pozitivism,
întîlnim aici, mergînd pînă în trecutul cel mai îndepărtat, un efort intens
şi mereu reînnoit în direcţia unei fenomenologii a limbajului: disputele
de la Praga, fructuoase şi pasionante, dintre realişti şi nominalişti la jonc-
tura secolelor al XIV-lea şi al XV-lea, panglotismul lui Comenius şi consi
deraţiile lui asupra limbii şi culturii în epoca barocului, activitatea lui
Bolzano şi a elevilor săi, tentativele hegelienilor cehi şi slovaci în sensul
unei dialectici a limbajului; în fine, distincţiile dintre problematica istorică
şi cea statică în ştiinţa limbii, odată cu lucrările lui Masaryk din anii ’80
(ai secolului al XIX-lea — n.n.), care se pronunţă pentru subordonarea
diacroniei lingvistice sincroniei şi pentru o concepţie teleologică
asupra evoluţiei limbii. Dar unicitatea şi creativitatea unui loc nu se
manifestă numai în ceea ce are el pur nativ, ci mai ales în selectarea şi
punerea în legătură a elementelor pe care le preia. Marca universului ceho
slovac o constituie aşezarea sa la răscrucea dintre culturi diferite. Nimeni
nu va putea dezminţi faptul că «Şcoala de la Praga » este produsul unei
simbioze între gîndirea cehă şi gîndirea rusă şi că ea a folosit, de asemenea,
experienţa proprie ştiinţei occidentale şi americane. Anumite puncte de
contact sînt caracteristice în dezvoltarea modernă a ştiinţelor umane —
a «ştiinţelor spiritului * — în Cehoslovacia accentul fiind în mod deosebit
pus pe un punct de vedere teleologic şi pe generalizarea acestuia“2.
Deşi se ştie că şcoala pragheză a defrişat terenuri noi nu numai în ling
vistică, ci şi în ,,ştiinţa literaturii“, cum spune şi Jakobson în citatul de
mai sus, în genere această latură a activităţii membrilor Cercului este puţin
sau chiar foarte puţin cunoscută 3. în privinţa cauzelor, lucrurile pot fi
complicate, noi ne vom opri sumar asupra uneia dintre ele, care ni se pare
a fi esenţială. Cel ce a întemeiat un întreg sistem de interpretare estetică
2 Alocuţiune rostită de R. Jakobson în şedinţa din 12 septembrie 1936 a Cercului de la Copen*
haga. Vol. Le Cercle de Prague, présentation de Jean-Pierre Faye et Léon Robei, Change, Seuil,
Paris, 1969, pp. 93 — 94; vezi, de asemenea, R. Jakobson, Vers tine science de l’art poétique, în
vol. Tfiéorie de la littérature. Textes des formalistes russes..., Editions du Seuil, Paris, 1965, p. 11;
despre continuitatea dintre şcoala formală şi şcoala pragheză vorbeşte şi Tzvetan Todorov (a se
vedea Présentation, în Théorie de la littérature, ed. cit., p. 15) ca şi alti cercetători.
3 De remarcat o antologie In engleză; P. L. Garvin, A Prague School reader on aesthetics,
lilerary structure and style. Washington, 1964.
DESTINUL UNUI DEMERS ESTETIC MODERN /IX
structuralistă*, Jan Mukařovský, cîndva profesor de estetică la universi
tăţile clin Praga şi Bratislava, a fost pînă nu demult un om uitat şi ignorat.
Este adevărat că faimoasele Teze ale Cercului lingvistic din Praga, publi
cate în ,,Travaux du Cercle.. la care profesorul Mukařovský îşi adusese
substanţial contribuţia şi în care unele idei estetice noi îşi găsiseră deja
noua formulare, au fost şi sînt notorii în lumea ştiinţifică. Totuşi edificiul
ideilor lui începe să se ridice abia după aceea, mai întîi în studii concrete
pe material din istoria literaturii cehe, greu accesibile cercurilor ştiinţifice
internaţionale (Poezia lui Karel Hlaváček—1932,,,Măreţia naturiiu de Polák
— 1934 etc.), apoi în studii din ce în ce mai numeroase de sinteză teoretică
(Opera literară ca ansamblu de valori — 1932, Intonaţia ca factor al ritmului
poetic — 1933, Funcţia estetică şi norma estetică, apreciate ca fapte sociale
—1935, studiu care apare în anul următor într-o formă lărgită, incluzînd
şi consideraţii pe marginea valorii estetice, Arta ca fapt semiologic — 1936,
Denumirea poetică şi funcţia poetică a limbajului — 1938, Estetica limbii
— 1940, Despre limbajul poetic — 1940, Poate avea valoarea estetică in artă
o valabilitate generală'! — 1939 etc.). Dar, în 1938, începe împresurarea
Cehoslovaciei, urmată curînd de aneantizarea ei. Roman Jakobson şi
René AVellek părăsesc teritoriul cehoslovac. în 1941, Jan Mukařovský
adună şi publică în două volume — Kapitoly z české poetiky (Capitole de
poetică cehă) — celc mai însemnate studii scrise de el pînă atunci. într-o
Europă cufundată în negură şi blocată de armate vrăjmaşe, Cercul de la
Praga continuă să se reunească, Jan Mukařovský perseverează în elabo
rarea unor noi sinteze, dar circulaţia valorilor este acum la punctul zero
(cîteva foarte importante studii vor vedea lumina tiparului tîrziu după
război, în volumul Studie z estetiky, 1966 : Intenţionalitate şi neintenţionali-
tate în artă, Individul şi evoluţia literară, Personalitatea în artă). Sertarul
biroului tezaurizează ceea ce este gînd scris în taină. După război urmează
o scurtă perioadă de înseninare, fructificată de esteticianul ceh mai ales în
studiile Despre structuralism (1946), Concepte cehoslovace în teoria artei
şi Arta şi concepţia despre viaţă (1947). Pregăteşte pentru tipar o nouă
ediţie, lărgită, a studiilor sale de poetică şi estetică (Kapitoly z české poetiky,
I—III, Praga, 1948). După ce în ultimele sale lucrări făcuse declaraţii în
care proclama convergenţa dintre principiile sale structurale şi materialis
*Neologismul „structuralism“ (incehă; Strukturalismus), care a făcut o strălucită carieră
în ştiintele moderne, s-a născut în Cercul de la Praga, după cum remarcă Jean-Pierre Faye în
vol. Le Cercle de Prague, ed. cit., p. 13.
