PROGRAMA ANALITICĂ a disciplinei obligatorii fundamentale Denumirea disciplinei ...

101 Pages·2013·1.48 MB·Romanian

PROGRAMA ANALITICĂ
a disciplinei obligatorii fundamentale

Denumirea disciplinei MICROECONOMIE SI MACROECONOMIE AVANSATA
Titularul disciplinei Cara Elena, conf univ., dr.

Numărul de ore Nr de credite Forma de evaluare
Total Prelegeri Seminare
30 20 10 5 Examen

Fundamentare Obiectivul acestei discipline este cultivarea la doctoranzi a perceperii intelectuale a
teoriilor expuse si a coerenţei lor analitice, preferenţial faţă de însuşirea formală a
modelelor in care aceste teorii sunt reflectate . Atenţie se acordă atât cercetărilor
contemporane în domeniul micro şi macroeconomie cât şi teoriilor devenite deja
clasice.
Competenţele obţinute  Competenţe de cunoaştere a direcţiilor contemporane de analiză micro şi
macroeconomică prin prisma modelelor de comportament raţional a agenţilor
economici primari
 Competenţe de conducere a activităţilor de gestionare a pieţelor bunurilor şi
serviciilor, hârtiilor de valoare, a muncii şi capitalului
 Competenţe de gestionare a informaţiei în vederea stabilirii limitelor politicilor
economice la nivel micro şi macroeconomic, precum şi costurile politicilor
antiinflaţioniste, antişomaj şi a celor sociale, a activităţilor în cadrul pieţelor cu
risc şi asimetrie informaţională
 Competenţe de cercetare necesare identificării problemelor din domeniul analizei
micro şi macroeconomice care pot deveni obiect de studiu pentru teze de doctorat.
Conţinutul disciplinei 1. Cadrul conceptual al teoriei microeconomice
2. Abordări contemporane ale teorii comportării consumatorului si a cererii
3. Economiile intertemporale
4. Informaţia in cadrul pieţei
5.Concurenta imperfecta si teoria jocurilor
6. Rolul macroeconomiei aprofundate in cadrul ştiinţelor economice
7. Ciclurile şi fluctuaţiile macroeconomice.
8. Oferta agregata si arbitrajul inflaţie/ şomaj
9. Economia deschisă: aspecte generale
10. Aplicaţii practice

Bibliografia minimală 1. Abraham-Frois G. Economia politică, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994
2. Albert M. Capitalism contra capitalism, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994
3. Angelescu C. Economie politică, Bucureşti, Editura Oscar Print, 2002
4. Beck U. La societe du risque, Aubier,2001
5. Bran P. Economica valorii, Bucureşti, Editura ASE, 2002
6. Debreu G. Teorie de la valeur, analyse axiomatique de L’eqilibre economique, Dunod,
3 ed. 2001
7. Didier M. Economia: regulile jocului, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994
8. Gerasim T. Microeconomie ,vol.I,vol.II, Economica Bucuresti, 1998
9. Fudulu P. Macroeconomie, Editura Hiroyuki, Ediţia a II-a, 1997
10. Fudulu P. Microeconomie, Editura Hiroyuki, Ediţia a II-a, 1997
11. Lavialle C. Maroeconomie approfondie, Editura Breal, 2006
12. Malinvaud E. Analyse microeconomique, Economica, 2000
13. Mas-Colell A, Winston M.D, Green J, Microeconomic Theory, Oxford
Universicity Press, 1995
14. Romer D. Maroeconomie approfondie, Editura Ediscience internazionale, 199
15. Stiglitz J., Walsh C.E. Economie, Bucureşti, Editura Economică, 2005
16. Varian H.R. Microeconomic analysis, W W Norton& Compagny ,Inc, 1992
PROGRAMA ANALITICĂ
a disciplinei obligatorii fundamentale

Denumirea disciplinei ECONOMETRIE AVANSATĂ
Titularul disciplinei Ion Pârţachi, prof univ., dr.

Numărul de ore Nr de credite Forma de evaluare
Total Prelegeri Seminare
30 16 14 5 Examen

Fundamentare Disciplina permite adaptarea metodologiilor aplicate pe plan internaţional în domeniul
econometriei si prognozei, astfel încât sa se ofere posibilitatea formarii cunoştinţelor de
baza necesare analizei datelor experimentale din domeniul economic si, în special, oferă
cunoştinţe privind utilizarea metodelor econometrice în domeniul prognozei economico-
financiare si monetare
Competenţele obţinute  dezvoltarea unor abilităti de calcul pentru a aborda o problemă economică în mod
stiintific
 dezvoltarea gândirii abstracte si a modului riguros stiintific de abordare a unei
probleme
 trezirea interesului pentru cercetare stiintifica
 dobândirea unor abilitati de a construi modele economice si de a rezolva probleme
practice din domeniul financiar si bancar prin utilizarea tehnicilor de prognoza
(testarea teoriilor si ipotezelor în domeniul economic,realizarea de prognoze economice,
analiza fiabilitatii prognozelor, fundamentarea deciziei în domeniul financiar si
bancar).
 capacitatea de a transpune în practica cunostintele dobândite
Conţinutul disciplinei 1. Tipologia variabilelor şi relaţiilor din reprezentările econometrice.
2. Variabile calitative şi problema măsurării lor. Modelul Logit şi Probit. Variabile cu efect
întârziat şi specificitatea acestora.
3. Relaţii neliniare. Principii privind estimarea în cazul nelinearităţii. Transformări de variabile.
4. Modelele cu ecuaţii simultane şi descrierea economiei naţionale. Elaborarea modelului cu
ecuaţii simultane şi metodele recente destinate acestui scop: criteriul Akaike, testul J, testul
RESET, testul BOX-COX.Identificarea. Estimarea parametrilor. Inferenţa statistică în
modelul cu ecuaţii simultane. Prognoza şi simularea.
5. Econometria seriilor de timp. Analiza de cointegrare şi testul Dickey-Fuller. Modele cu lag
distribuit de tip Almon sau de tip geometric şi transformarea Koyck. Cauzalitatea Granger.
Modele vectoriale autoregresive.
6. Tipologia modelelor elaborate de Box G. E. şi Jenkins M. Specificarea şi caracteristicile
modelelor AR, MA, ARMA, ARIMA, ARCH, ARFIMA. Proprietăţile proceselor ARMA.
Caracteristicile prognozei.
Planul tematic al orelor Nr. Denumirea temei Forma de desfăşurare
de laborator crt.
1. C ulegerea, analiza de date şi elaborarea proiectului Lucrare practică
parcurgând etapele: individualizată în ceea
- specificarea; ce priveşte eşantionul de
- estimarea în mai multe variante; date.
- verificarea soluţiilor (testele T, F, Durbin-Watson, AIC
etc.);
- prognoza şi intervale de încredere.
2. D omenii ale economiei şi aplicativitatea tehnicilor Dezbatere şi aplicaţii.
econometrice (în marketing, în producţie, în domeniul pieţei
valutare).
3. E laborarea modelului econometric cu ecuaţii simultane şi Lucrare practică
utilizarea acestuia – elaborarea proiectului nr. 2 constând în: individualizată pe
- specificare; sectoare ale economiei.
- identificare;
- estimare;
- verificare;
- simulare.
E laborarea proiectului privind analiza seriei cronologice: Lucrare practică
4.
- culegerea datelor (reale); individualizată pe serii de
- specificarea modelului; date reale din economie.
- estimarea;
- verificarea;
- prognoze ex-post şi ex-ante.
Bibliografia minimală 1. Bourbonnais R , Econometrie , Ed. Dunod , Paris , 2009
2. Dormont B. , Introduction a l’econometrie , Ed. Montchrestien , Paris, 2007
3. Green W H , Econometric Analysis , Ed. Pretince Hall , Londra , 2007
4. Pecican E., Econometrie, Ed. Economica,2008
5. Pârţachi, I.,.Brăilă, A., Şişcan N. Econometrie aplicată. Ch. 1999.
6. Магнус Я.Р., Катышев П.К.,, Пересецкий A.A. Эконометрика. Начальный курс.
Москва. Дело, 2002
7. Charemya W.,Deadman C.Griffith W., New Directions in Econometric Practice. Ed.
Elgar, Publ., 1992
PROGRAMA ANALITICĂ
a disciplinei obligatorii fundamentale

Denumirea disciplinei TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE ÎN ECONOMIE
Titularul disciplinei Bolun Ion, prof.univ., dr.hab.
Cotelea Vitalie, conf univ., dr.
Berzan Ştefan, conf.univ., dr.

Numărul de ore Nr de credite Forma de evaluare
Total Prelegeri Seminare
30 20 10 5 Examen

I. DISPOZIŢII GENERALE
Utilizarea eficientă a mijloacelor şi instrumentelor specifice oferite de către progresele extrem de rapide ale tehnologiilor
informaţionale şi a comunicaţiilor (TIC) devine o obligativitate de cunoştinţe şi competenţe a cadrelor ştiinţifice în condiţiile în
care Moldova se îndreaptă spre societatea informaţională şi integrarea europeană. În consecinţă cercetătorii trebui să se
familiarizeze şi să devină fluenţi în manipularea mijloacelor TIC, inclusiv Internet, pentru a se confrunta adecvat cu
provocările societăţii informaţionale. Acest deziderat determină strategia de creare a programului de formare în domeniul
informaticii pentru procesul de pregătire a cadrelor ştiinţifice de înaltă calificare.
Elaborarea Programului are la bază „Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea doctoratului şi a postdoctoratului”,
aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 914 din 26 august 2005 (M.O. nr. 117 – 118 (1716 – 1717) din 2 septembrie 2005),
în conformitate cu prevederile căruia fiecare doctorand urmează să susţină un examen la disciplina „Informatica”.
Programul tip pentru susţinerea examenului de doctorat la „Informatica” este generat după principiul compatibilităţii cu ciclul
învăţămîntului universitar profesional al doctoranzilor avînd ca obiective principale:
 perfecţionarea cunoştinţelor în domeniul Informaticii şi formarea unor deprinderi de utilizare eficientă a TIC în
activitatea ştiinţifică, aliniate la standardele europene şi internaţionale;
 crearea unui set de competenţe aflate la confluenţa dintre competenţele de specialitate şi practica specifică
tehnologiilor informaţionale moderne;
 formarea resurselor umane ştiinţifice necesare pentru promovarea performanţelor specifice ale TIC, elaborarea şi
implementarea politicilor naţionale de edificare a societăţii informaţionale.
Pornind de la aceste obiective structura generală a programului de pregătire a doctoranzilor pentru susţinerea examenului de
doctorat la disciplina “Informatica” cuprinde eşalonarea disciplinei pe aşa module de bază : „Concepte majore în informatică”,
„Calculatoare şi reţele de calculatoare”, „Tehnologia prelucrării informaţiei”, „Mijloacele instrumentale programate ale
calculatoarelor”, „Modelarea matematică”, „Sisteme informaţionale şi tehnologii informatice avansate”.
Cerinţele generale faţă de cunoştinţele şi competenţele doctoranzilor la examenul de doctorat la “Informatică” constituie:
 să cunoască noţiunile despre componentele, arhitectura şi principiile de funcţionare a calculatoarelor electronice,
calculatoarelor personale, reţelelor de calculatoare şi Internet-ului;
 să identifice tipurile de date şi procedurile caracteristice noilor tehnologii informaţionale şi comunicaţionale,
modalităţile de soluţionare a problemelor de cercetare din profilul specialităţii utilizând tehnologiile informatice
avansate;
 să cunoască diversitatea soft-ului calculatorului, softul aplicativ larg utilizat;
 să manifeste comportament de utilizator al tehnologiilor informaţiei şi comunicării în consens cu valorile etice;
 să cunoască impactul tehnologiilor informatice asupra dezvoltării ştiinţei şi societăţii, strategia naţională de edificare a
societăţii informaţionale.
II. CONŢINUTUL PROGRAMULUI
2.1. Concepte fundamentale în informatică
Informatica: noţiuni generale, informaţie, date. Clasificarea informaţiei. Cantitatea informaţiei. Suporturi de informaţie.
Codificarea informaţiei. Particularităţile formelor de reprezentare a datelor numerice. Calculatorul electronic (CE): istoric,
evoluţie, generaţii, clasificare. Arhitectura calculatorului von Neuman. Unitatea centrală. Memoria internă. Memoria externă.
Caracteristicile unităţilor periferice. Utilizarea calculatoarelor. Arhitecturi paralele şi distribuite de calcul: noţiuni generale.
Concepte de programare a CE, limbaje de programare, sisteme de operare, programe aplicative (noţiuni generale,
clasificare,evoluţie).
2.2. Calculatoare personale şi reţele de calculatoare
Componentele calculatorului personal (PC- personal computer). Placa de bază. Procesorul. Memoria PC: memoria internă,
memoria externă, memoria video, discurile flexibile, discurile fixe, discurile optice, unităţi de memorie flash, alte tipuri de
memorie.
Echipamente de intrare a datelor: tastatura, şoricelul, scanerul. Echipamente de afişare a datelor: monitorul, imprimanta.
Magistralele PC.
Aspecte de folosire a PC, consumul de energie electrică, repornirea calculatorului la blocare, securitatea antivirus.
Reţele de calculatoare: noţiuni generale, tipuri de topologii şi arhitecturi, componentele principale ale reţelelor. Reţele locale
de calculatoare (LAN). Reţele de calculatoare de arie largă (WAN). Comunitatea globală de reţele Internet. Servicii şi
tehnologii în reţele de calculatoare.
2.3. Tehnologia prelucrării informaţiei
Etapele de rezolvare a problemelor cu folosirea calculatoarelor electronice. Algoritm: noţiune, proprietăţi fundamentale,
tehnici de reprezentare, structuri algoritmice fundamentale. Limbajul calculatorului, limbaje de programare, procesele de
translatare (interpretor, compilator), sistemele de operare, programele aplicative şi program-pilot (driver), tehnologiile de
programare.
2.4. Mijloacele instrumentale programate ale calculatarelor. Sisteme de operare.
Componentele sistemului de operare: procesarea întreruperilor, gestionarea proceselor, gestionarea memoriei, sistemul de
fişiere. Sisteme de operare: concepte, evoluţie. Lansarea, masa de lucru, memoria Clipboard, tastele operative, meniul de bază.
Numele, tipul, atributele şi destinaţia fişierelor. Sistemul de fişiere. Gestiunea fişierelor şi dosarelor. Crearea dosarelor şi
fişierelor; selectarea, redenumirea, afişarea proprietăţilor, copierea, deplasarea, ştergerea şi restabilirea obiectelor;
Crearea copiilor de rezervă: comprimarea informaţiei, stocarea de arhive pe suporturi de date, restabilirea informaţiei. Căutarea
fişierelor şi dosarelor pe disc.
Programe aplicative
Softul aplicativ.Programe şi pachete de programe aplicative, pachetele integrate de birotică– caracterizare generală.
Procesoare de texte. Caracterizare generală. Deschiderea şi modurile de vizualizare a documentelor. Formatarea documentelor:
configurarea parametrilor paginii; formatarea caracterelor şi alineatelor; crearea listelor marcate; crearea notelor de subsol;
crearea stilurilor de formatare. Editarea documentelor: copierea, deplasarea şi eliminarea unui fragment de text; înserarea unor
simboluri speciale; regăsirea şi înlocuirea unor secvenţe de text. Crearea şi înserarea obiectelor. Scrierea formulelor. Lucrul cu
tabele: crearea tabelelor, convertirea unui text în tabel; modificarea unui tabel; formatarea elementelor tabelelor; sortarea
informaţiei. Crearea de diagrame în baza unui tabel. Definitivarea documentelor: definirea anteturilor şi subsolurilor;
numerotarea paginilor; verificarea ortografiei; inserţia cuprinsului. Tipărirea documentelor.
Procesoare de prezentări. Descriere generală, vizualizarea unei prezentări existente, crearea unei prezentări elementare.
Procesoare de tabele. Caracterizare generală. Blocuri de celule, selectarea blocurilor. Introducerea, ştergerea şi editarea
datelor. Introducerea seriilor, includerea comentariilor la celule, modificarea lăţimii coloanelor şi a înălţimii liniilor, înserarea
blocurilor de celule. Moduri de afişare a foilor de calcul, inclusiv imobilizarea unor zone de afişare. Gestiunea foilor de calcul
în registru: selectarea, includerea, redenumirea, copierea, deplasarea şi eliminarea foilor de calcul. Formatarea datelor:
formatarea valorilor numerice; alinierea datelor; adăugarea chenarelor; folosirea stilurilor de formatare. Efectuarea calculelor:
introducerea formulelor; modificarea adreselor celulelor la copiere; folosirea adreselor relative şi absolute; folosirea funcţiilor
standard. Gestiunea datelor: sortarea şi filtrarea datelor; utilizarea formularelor; crearea subtotalurilor. Înserarea obiectelor.
Construirea şi tipărirea diagramelor.
Pachetele de programe de cercetare, modelare şi optimizare a proceselor economice - caracterizare generală. Pachetele de
programe QM şi eViews, folosirea acestora, inclusiv la rezolvarea problemelor de programare liniară, de determinare a
drumului critic în grafuri, de determinare a secţiunii minime în grafuri şi de determinare a arborelui minim în grafuri.
2.5. Sisteme şi tehnologii informatice avansate
Tehnologii informatice: noţiuni de bază, evoluţie. Comunicaţiile electronice în realizarea tehnologiilor informaţionale.
Tehnologiile de cooperare a resurselor în reţelele informaţionale. Utilizarea limbajului HTML pentru elaborarea paginilor
Web. Etichetele de definire a antetului şi corpului documentului. Înserarea linkurilor în paginile Web. Principalele tehnologii
informaţionale: tehnologia WWW, tehnologia “client-server” etc. şi folosirea lor în activităţile ştiinţifice. Poşta electronică.
Diversitatea resurselor informaţionale. Securitatea informaţiilor electronice. Surse de pericol în sistemele informatice. Metode
de protecţie a informaţiilor în sistemele informatice.
Impactul folosirii tehnologiilor informatice asupra dezvoltării ştiinţei şi societăţii. Starea şi perspectivele de dezvoltare a
tehnologiilor informatice avansate în Republica Moldova. Strategia naţională de edificare a societăţii informaţionale: Moldova
electronică, concepţia guvernării electronice. Sisteme şi resurse informaţionale. Documentul electronic şi semnătura digitală.
Acte normativ-legislative în domeniul informaticii.
Ştiinţa electronică (e-ştiinţa): caracterizare generală. Internet în activităţile ştiinţifice. Serverele Web. Căutarea informaţiilor
în Internet: localizarea şi extragerea informaţiilor.
Procesarea inteligentă a datelor: noţiuni despre pachetele de programe pentru: calculul neuronal, algoritmii genetici, logica
nuanţată (Fuzzy), elaborarea sistemelor expert, Data Mining. Noţiuni despre: calculul membranal, calculul ADN, calculatorul
cuantic.
Noţiune despre procesarea limbajului natural, interfeţele inteligente, dicţionarele şi traducătoarele on-line.
BIBLIOGRAFIE
1. Adleman L.M. Molecular computation of solutions to combinatorial problems. Science, 226 (1994), pp. 1021-1024.
2. Bălan M. şi col. Iniţiere în Windows XP. - Craiova: Arves, 2003.
3. Beşliu V. Matematica discretă. – Chişinău: UTM, 2002. – 156 p.
4. Boian E., Căpăţână Gh., Prepeliţă A., Seiciuc E. Sisteme de operare: MS/DOS, WINDOWS, UNIX. -
http://www.usm.md/edElec.aspx, 2005.
5. Bolun I., Covalenco I. Bazele informaticii aplicative. - Chişinău, ed. I, 1999, ed. II. 2001.
6. Bolun I., Covalenco I. Bazele informaticii aplicative. - Iaşi: Ed. BONITAS, 2005.
7. Bragaru T., Bulat E., Crăciun I. Dezvoltarea sistemelor informatice (suport de curs).– Chişinău: CEP USM, 2005. -
427 p.
8. Bulăceanu C. Reţele locale de calculatoare. Arhitecturi prezente şi viitoare. – Bucureşti: Tehnica, 1995.
9. Cojocaru S. Interfeţe inteligente pentru sisteme de calcul simbolic. Teză de doctor habilitat în informatică. – Chişinău:
AŞM, 2007. – 159 p. http://www.cnaa.acad.md/thesis/5844/
10. CubiCalc-2. http://www.adamaz.ru/programs/30-cubicalc-2.html
11. Curteanu S. EXCEL prin exemple. - Iaşi: Polirom, 2004.
12. Dumitrescu, D. Principiile inteligenţei artificiale. - Cluj-Napoca: Editura Albastră, 1999. – 289 p.
13. Europe 2005: An information society for all. - Brussels: Commission of the Europen Communities, May 28, 2002.
14. Filip, F.G. Decizie asistată de calculator: decizii, decidenţi – metode de bază şi instrumente informatice asociate. –
Ed. a II–a revăzută şi adăugită – Bucureşti: Editura Tehnică, 2005. - 376 p.
15. Filip, F.G. Sisteme suport pentru decizii. – Ed. a II–a, revăzută şi adăugită – Bucureşti: Editura Tehnică, 2007. - 363
p.
16. Fotache M. Proiectarea bazelor de date. Normalizare şi postnormalizare. Implementări SQL şi Oracle. – Iaşi: Polirom,
2005. - 348 p.
17. Frunză F., Puia P., Secrieru G. Iniţiere în limbajul de programare Qbasic. – Chişinău: Evrica, 2002.
18. Gaindric C. Luarea deciziilor: metode şi tehnologii. – Chişinău: Editura „Ştiinţa”, 1998. - 164 p.
19. Hotărîrea Guvernului nr. 733 din 28 iunie 2006 „Cu privire la Concepţia guvernării electronice”.
20. Hotărîrea Guvernului nr.255 din 9 martie 2005 „Privind Strategia Naţională de edificare a societăţii informaţionale -
“Moldova Electronică”.
21. http://dexonline.ro/
22. http://translate.google.com/translate_t?hl=ro#
23. http://translate.ru/
24. http://wikipedia.org/
25. http://www.alife-soft.narod.ru/books.html
26. http://www.basegroup.ru/fuzzylogic/math.htm
27. http://www.cnaa.acad.md/
28. http://www.computing.surrey.ac.uk/AI/PROFILE/prospector.html
29. http://www.dex.md/
30. http://www.neurosolutions.com/
31. http://www.tora-centre.ru/library/fuzzy/fuzzy-.htm
32. Ionescu Gh. Gh., Cazan E., Negruţă A. L. Modelarea şi optimizarea deciziilor manageriale. - Cluj-Napoca: Editura
Dacia, 1999. – 327 p.
33. Ionescu-Cruţan N. Calculatorul personal. - Bucureşti: Niculescu, 2003.
34. Johnson S. Microsoft Office 2003. - Bucureşti: Teora, 2004.
35. Legea nr. 467-XV din 21.11.2003 cu privire la informatizare şi resursele informaţionale de stat.
36. Legea nr.264-XVdin 15 iulie 2004 cu privire la documentul electronic şi semnătura digitală.
37. Margenstern M., Rogozhin Yu. (Editors). Machines, Computations and Universality, Lecture Notes in Computer
Science, Springer, vol. 2055, Third International Conference, MCU 2001, Chisinau, Moldavia, May 23-27, 2001,
Proceedings, 2001. - 320 p.
38. NASA CLIPS. http://www.siliconvalleyone.com/clips.htm
39. Păun G., Rozenberg G., Salomaa A. DNA Computing. New Computing Paradigms. – Springer-Verlag, Berlin,
Heidelberg, 1998.
40. Rosch W.L. Totul despre hardware. Ed. II-a. – Bucureşti: Teora, 2000.
41. Stenson C., Siechert C. Microsoft Windows 2000 Professional. - Bucureşti: Teora, 2000.
42. Tătar D. INTELIGENŢA ARTIFICIALĂ. Demonstrarea automată a teoremelor. Prelucrarea limbajului natural. Cluj-
Napoca: Editura Albastră, 2001. – 230 pag.
43. Velicanu M. şi col. Sisteme de gestiune a bazelor de date. - Bucureşti: Teora, 2003.
44. Visual Prolog. www.visual-prolog.com
45. Аверкин А.Н., Гаазе-Рапопорт М.Г., Поспелов Д.А Толковый словарь по искусственному интеллекту.-
М.:Радио и связь, 1992.– 256 с.http://www.gumer.info/bibliotek_Buks/Science/dict/index.php
46. Аналитические технологии для прогнозирования и анализа данных.http://www.neuroproject.ru/genealg.php
47. Васильев В. Основы работы на ПК. - Издательство «Питер», 1998.
48. Генетические алгоритмы. http://algolist.manual.ru/ai/ga/
49. Корнеев В. В., Гареев А.Ф., Васютин С.В., Райх В.В. Базы данных. Интеллектуальная обработка информации.
– М.: Издатель Молгачева С. В., Издательство Нолидж, 2001. – 496 c.
50. Малинецкий Г.Г., Митин Н.А., Науменко С.А. Нанобиология и синергетика. Проблемы и идеи. – Москва:
ИПМ им. М.В.Келдыша РАН, 2005. www.transhumanism-russia.ru/content/view/290/144/
51. Паун Г., Розенберг Г., Саломаа А. ДНК-КОМПЬЮТЕР. Новая парадигма вычислений. – Москва:
Издательство „Мир”, 2004. – 528 с.
52. Первый квантовый компьютер. http://www.membrana.ru/articles/technic/2001/12/24/122700.html
53. Харитонова М., Михеев В. Microsoft Access 2000. Наиболее полное руководство в подлиннике. - Санкт-
Петербург: Издательство БХВ, 1999.
54. Челлис Дж. и др. Основы построения компьютерных сетей. – Москва: Издательство. «Лори», 1997.
55. Чубукова И. А. Data Mining: учебное пособие. - М.: Интернет-университет информационных технологий:
БИНОМ: Лаборатория знаний, 2006. – 382 с. http://www.intuit.ru/lector/118.html
PROGRAMA ANALITICĂ
a disciplinei obligatorii fundamentale

Denumirea disciplinei ISTORIA ŞI METODOLOGIA CERCETĂRII ECONOMICE
Titularul disciplinei Feuraş Eugenia, prof.univ., dr.hab.
Chistruga Ilarion, conf univ., dr.

Numărul de ore Nr de credite Forma de evaluare
Total Prelegeri Seminare
30 20 10 5 Examen

Partea I. ISTORIA ŞI METODOLOGIA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE: ASPECTE FILOSOFICE

Tema 1. Ştiinţa şi conceptele metodologice de bază ale evoluţiei ei

Cunoaşterea comună şi cunoaşterea ştiinţifică. Epistemologia, metodologia şi logica ştiinţei. Scopul ştiinţei
ca raţionalizare şi intelectualizare a acţiunilor individuale (Max Weber).
Concepţia lui Kuhn asupra evoluţiei ştiinţei. Revoluţia ştiinţifică ca proces de înlocuire a unei paradigme
ştiinţifice cu alta. Ştiinţa normală, anomaliile în dezvoltarea ştiinţei şi criza căile lor de soluţionare.
Concepţia lui I.Lakatos asupra dezvoltării ştiinţei. Programele de cercetare şi concurenţa lor. Importanţa
„nucleului dur” în programele de cercetare şi conceptul de „euristică pozitivă”. Funcţiile ipotezelor ad hoc în
provocarea paradoxurilor ştiinţei şi apariţiei programelor alternative de cercetare ştiinţifică.
Raţionalismul critic a lui K.Popper. Rolul criticii raţionale în dezvoltarea ştiinţei. Criteriile de demarcare a
ştiinţei şi non-ştiinţei. Verificaţionism şi refutaţionism. Principiul falsificabilităţii. Condiţiile de selectare şi trecere
de la o teorie ştiinţifică la alta şi procesul dezvoltării ştiinţei.
Pluralismul teoretic şi metodologic a lui P.K.Fezerabend. Normele şi libertzatea în cercetarea ştiinţifică.
„Anarhismul epistemologic” şi complementaritatea ca principiu metodologic al dezvoltării ştiinţei.
Raţionalismul integral al lui G.Bachelard. Dezvoltarea ştiinţei ca mod de creştere a gradului de raţionalitate
a acesteia. Etapele evoluţiei spiritului ştiinţific. „Rupturile” epistemologice şi filosofiile ştiinţifice diferenţiale.
„Obstacolele epistemologice”, sursele şi modalităţile lor de depăşire.
Epistemologia genetică a lui J.Piaget. Particularităţile apariţiei şi dezvoltării ştiinţei. Rolul matematicii în
înţelegerea apariţiei mediatorilor între subiectul şi obiectul epistemologic. Mecanismele trecerii de la analiza
acţiunilor obiective la formarea conceptelor logice.

Tema 2. Metodele filosofice (generale) de cercetare ştiinţifică

Metodologia ca strategie şi metodă. Cerinţele faţă de metoda ştiinţifică. Raportul dintre metodele generale,
particulare şi specifice. Metodele cunoaşterii empirice şi teoretice.
Cunoaşterea empirică. Faptele ştiinţifice şi observaţia. Descrierea ca metodă de cercetare. Experimentul li
limitele folosirii lui. Măsurarea ca procedură de determinare a caracteristicilor cantitative ale obiectelor şi
proceselor.
Cuplul „analiză - sinteză” şi particularităţile lor cognitive în interpretarea lui I.kant. Condiţionarea lor
reciprocă în cadrul procesului cunoaşterii.
Cuplul „inducţie – deducţie”. Fundamentele empirice ale inducţiei şi inductivismul lui F.Bacon. Proceduri
de creştere a verosimilităţii adevărului obţinut în cadrul inducţiei incomplete. Fundamentele teoretice ale deducţiei şi
deductivismul lui D.Decartes. Legătura indisolubilă a inducţiei şi deducţiei în procesul dezvoltării cunoştinţelor.
Metoda analogiei. Importanţa raţionamentelor transductive în analogie. Avantajele şi limitele valabilităţii
analogiilor. Restricţiile necesare aplicării metodei analogiei cu scopul evitării analogiilor greşite.
Abstracţia ştiinţifică şi modelul. Fundamentele ontologice şi gnoseologice ale modelării ca procedeu al
cunoaşterii ştiinţifice. Criteriile extinderii informaţiei obţinute în urma cercetării modelului asupra originalului.
Specificul modelării teoretice şi practice. Importanţa simbolicii în procesul formalizării cunoştinţelor.
Cuplul „istoric – logic” , importanţa lor în investigarea diverselor nivele ale realităţii. Metoda dialectică de
cunoaştere.
Tema 3. Ciclul metodologic de cercetare

Problema ştiinţifică şi importanţa conştientizării ei. Procesul de cercetare ca condiţie de trecere de la
ipoteză la teoria ştiinţifică. Ipoteza ştiinţifică şi modalităţile ei de lansare. Deosebirea dintre presupoziţia ştiinţifică şi
ipoteza ştiinţifică.
Structura, funcţiile şi tipurile teoriilor ştiinţifice. Caracteristicile teoriei ştiinţifice adecvate în interpretarea
lui T.Kuhn. Esenţa generalizării. Legea ştiinţifică şi cauzalitatea.
Validarea în cercetarea ştiinţifică. Empirismul. Apriorismul. Raţionalismul.
Noţiunea de sistem, element, structură. Structura obiectelor complexe şi problema reducţiei.
Reducţionismul şi ireducţionismul în ştiinţă
Problema determinismului şi cauzalitatea. Identitate şi ne-identitate între cauză şi efect. Cauzalitate –
necesitate- întâmplare. Cauzalitate – posibilitate – realitate. Cauzalitate şi interacţiune. Cauzalitate, determinare
dinamică şi probabilistă. Determinismul, voluntarismul şi fatalismul în acţiunile sociale.
Paradoxurile ştiinţifice şi rolul lor în dezvoltarea ştiinţei. Cercetare pozitivă şi normativă.
Explozia axiologică şi redimensionarea orientărilor valorice în ştiinţa contemporană. Scientismul şi
antiscientismul. Libertatea cercetării ştiinţifice şi responsabilitatea socială a cercetătorului ştiinţific.
Ştiinţa economică ca obiect al reflecţiei filosofice.

Tematica discuţiilor:
1. Obiectul ştiinţei economice în disputa epistemologică: multitudinea definiţiilor
2. Reprezentarea realităţii în economie: obiectivă sau subiectivă?
3. Validarea în ştiinţa economică: empirismul lui T.Hutchisson, apriorismul lui L.Robins, instrumentalismul lui
M.Friedman
4. Homo oeconomicus ca sinteză a spiritului raţionalist: argumente pro şi contra
5. Modelarea în ştiinţa economică
6. Relativitatea cauzală în ştiinţa economică.
7. Pluralismul metodologic în ştiinţa economică.
8. Abordările progresului ştiinţei economice.

Bibliografia

1. Ţapoc V.,Capcelea V. Cercetarea ştiinţifică. Chişinău, Arc, 2008
2. Movileanu P. coord. Epistemologia economică: teoria ştiinţei economice, Chişinău, 2012
3. Filosofia ştiinţei economice. Antologie. Coord. M.Hausman. Bucureşti, Humanitas, 1993
4. Новиков А.М., Новиков Д.А. Методология научного исследования. Интернет.
5. Орехов А.М. Методы экономических исследований. Москва, Инфра-М, 2006

Partea II. ISTORIA ŞI METODOLOGIA CERCETĂRII: ASPECTE ECONOMICE

Tema 4. PROGRMAUL DE CERCETARE CLASIC ŞI NEOCLASIC

Fiziocraţii. Tabloul economic a lui Fr.Quesnay şi ordinea naturală (principiul laisser- faire). Prima aplicare
a unui circuit economic.
Sistemul economic a lui A.Smith: conceptul despre bogăţie, teoria valorii, izvoarele creşterii economice.
Eficacitatea pieţelor şi principiul mâinii invizibile.
T.Malthus – teoreticianul dezechilibrului demo-economic şi al cererii. D.Ricardo – logicianul ştiinţei
economice: teoriile repartiţiei şi evoluţiei veniturilor, a valorii-muncă, a rentei funciare.
J.B.Say ca generator al teoriei echilibrului. Legea debuşeelor şi dezechilibrele temporare.
J.M.Mill – marele sintetizator al ideilor pesimiste şi optimiste clasice şi partizan al reformismului social.
Metodele predominante de cercetare: metoda abstracţiei ştiinţifice, metoda deductivă, analiza statică şi
dinamică la nivel microeconomic şi macroeconomic. Postpozitivismul timpuriu în opera lui J.S.Mill.
Revoluţa marginalistă.
Novaţiile teoretice ale şcolii de la Viena: teoria utilităţii, a capitalului, a costului de oportunitate.
Şcoala de la Lausanne şi teoria echilibrului economic general a lui L.Walras.
Şcoala de la Cambridge. A.Marshall ca fondator al teoriei microeconomice. Teoria preţului, a elasticităţii
cererii şi ofertei, a echilibrului economic parţial, a randamentelor neproporţionale şi de scară.
Şcoala marginalistă americană şi teoria productivităţii marginale a factorilor de producţie. Unirea şcolilor
marginaliste şi formarea curentului neoclasic de gândire economică.
Liberalismul şi neoliberalismul: trăsături comune şi deosebiri.
Neoliberalismul şcolii de la Freiburg. W.Euken. Teoria cu privire la economia naţională şi ordinea
economică. Conceptul interdependenţei ordinelor economice, politice, sociale şi juridice. Statul ca creator al ordinii
economice – stabilirea „regulilor de joc”. Rolul primordial al politicii antimonopol şi secundar – al politicii de
reglementare economică. Conceptul tipurilor ideale de economie. Muller-Armak ca teoretician al modelului
economiei de piaţă orientată social. Transferarea accentului de la problematica concurenţei şi monopolului la cea
socială. Principiul „compensării sociale”.
Monetarismul american. M.Friedman – critic înverşunat al ortodoxiei keynesiste. O nouă abordare a cererii
monetare: noi componente şi stabilitate în timp. Formula venitului nominal. O nouă versiune a comportamentului
consumatorului – teoria venitului permanent. Explicarea monetaristă a inflaţiei. Inflaţia şi şomajul – discuţii în jurul
curbei lui Phillips. Conceptul „ratei naturale a şomajului”. Scopul şi instrumentarul principal al politicii monetariste.
„Regula monetară”.
Teoria economică a ofertei versus teoria keynesistă a cererii. Iniţiativa privată nelimitată ca principiu
fundamental al funcţionării mecanismului de piaţă. Conceperea şomajului ca rezultat al sistemului asigurării sociale.
Acţiunile fiscale ca cauză a inflaţiei. Insuficienţa economiilor ca cauză a stagnării economice. Conceptul impozitării.
Efectul Laffer. Primatul politicii fiscale. Reaganoeconomia şi tatcherismul ca realizare practică a teoriei ofertei.
Teoria anticipării raţionale. Anticipările adaptive şi ipoteza anticipărilor raţionale a lui M.Muth. Dezvoltarea
teoriei anticipărilor raţionale în lucrările lui R.Lucas, T.Serdgent, N.Wollis. Curba Phillips: critica interpretărilor
keynesiste şi monetariste.
Principiile fundamentale de cercetare: subiectivismul şi individualismul metodologic; principiul
maximizării. Comportamentul homo oeconomicus. Metodele predominante de cercetare: analiza funcţională, analiza
marginală, modelarea economică-matematică în opera lui L.Walras. Pozitivismul economic tardiv în opera lui
A.Marschall.

Tema 5. PROGRAMUL DE CERCETARE KEYNESIST ŞI NEOKEYNESIST

Structura şi conţinutul lucrării lui J.M.Keynes „Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a
banilor”.
O triplă revoluţie înfăptuită de J.M.Keynes: – în obiectul de studiu şi metoda de cercetare a ştiinţei
economice; - în modul de funcţionare a economiei de piaţă; în politica economică a statului.
Critica teoriei economice clasice şi neoclasice: a legii debuşeelor, a teoriei ratei dobânzii, a neutralităţii
monedei, a conceptului şomajului voluntar, a politicii laissez-faire.
Noua abordare teoretică: utilizarea indicatorilor globali, a variabilelor psihologice şi instituţionale, analiza
stabilirii echilibrului în condiţiile ocupării nedepline.
Modelul teoretic keynesist. Cererea efectivă şi influenţa ei asupra gradului de ocupare. Evoluţia consumului şi
investiţiilor sub influenţa înclinaţiei marginale spre consum şi economii. Evoluţia ratei dobânzii sub influenţa
preferinţei spre lichiditate. Teoria multiplicatorului investiţional.
Măsuri dirijiste de intervenţie statală în economie. Politica bugetară, monetară şi a veniturilor. Eficienţa
economică a protecţiei sociale. Protecţionismul temporar.
Proiectul reformării sistemului monetar internaţional. Efectele de scurtă şi lungă durată a doctrinei keynesiste.
Meritele şi rătăcirile doctrinei keynesiste.
Principiul fundamental de cercetare: holismul metodologic. Metodele predominante de cercetare: metoda
agregării, metoda anticipărilor, metoda modelării economico-matematice la nivel macroeconomic.
Trăsăturile comune şi deosebirile keynesismului şi neokeynesismului. Neokeynesismul anglo-saxon. Teoria
creşterii economice a lui R.Harrod şi E.Domar. Ritmurile de creştere garantată, reală şi naturală, stările economiei în
funcţie de coraportul lor. Politica anticiclică şi de stimulare a ritmurilor de creştere economică.
Teoria ciclului economic şi a politicii anticiclice a lui A.Hansen. Stabilizatorii automaţi, măsurile şi
programele compensatoare.
Postkeynesismul. J.Robinson - teoria acumulării capitalului. P.Sraffa - teoria valorii şi preţului. Problema
inflaţiei şi curba lui Phillips.
Sinteza keyneso-neoclasică. J.Hicks. Schema IS-LM. Combinarea ideii tendinţei spre echilibru cu postulatele
keynesiste. P.Samuelson. Formalizarea teoriei consumatorului şi a producătorului. Cercetarea cuplurilor: economii-
investiţii, multiplicatori-accelerator. Teorema H-O-S. Teoria economiei mixte.

Tema 6. PROGRAMUL DE CERCETARE INSTITUŢIONALIST

Ortodoxie şi eterodoxie în ştiinţa economică. Evoluţia instituţionalismului şi reprezentanţii lui principali.
Th.Veblen – reprezentant al instituţionalismului protestatar. Noua viziune asupra economiei politice.
Aprecierea motivaţiei activităţii economice prin intermediul instinctelor umane. Selecţia instituţională.
Caracteristica „clasei dominante”. Critica capitalului financiar şi a societăţii de consum. Rolul instituţiilor
tehnologice în viitoarea societate.
Economia acţiunii colective a lui J.Commons. Conceptul interacţiunii sociale. Trecerea de la teoria
schimbului la teoria tranzacţiilor. Conceperea evoluţionistă şi pragmatică a ştiinţei economice.
Şcoala structuralist-sociologică franceză. Fr.Perroux. Conceptul economiei moderne în calitate de organizaţie.
Independenţa şi interdependenţa. Analiza efectelor dominaţiei. „Polurile de creştere” şi expansiunea economică.
Politica structurală şi „creşterea armonizată”.
Instituţionalismul tehnocrat a lui J.Galbraith. Rolul marilor corporaţiuni şi a planificării în economia
contemporană. Conceptul despre tehnostructură. Lucrarea lui J.Galbraith „Noul stat industrial”.
Neoinstituţionalismul – laturi comune şi deosebiri faţă de instituţionalismul tradiţional. Teoria costurilor de
tranzacţie, a drepturilor de proprietate, a firmei (organizaţiei). Noua istorie economică.
Programul de cercetare neoinstituţionalist. A.Alchian, G.Demsetz: teoria drepturilor de proprietate.
R.Coase: teoria costurilor de tranzacţie. O.Williamson: teoria organizaţiei. D.North: teoria modificării instituţionale
şi noua istorie economică. Principiul metodologic de cercetare – institutocentrismul. Cercetare interacţiunii
sistemului economic, politic şi cultural.

Tema 7. PROGRAME ALTERNATIVE DE CERCETARE

Şcoala de la Virginia şi teoria opţiunii publice. I.Buchanan şi G.Tullock – fondatori ai analizei interacţiunii
sectorului economic cu cel public. Politica ca proces de schimb şi piaţa politică. Opţiunea publică în condiţiile
democraţiei reprezentative. Grupele de interes. Lobbyingul. Logrollingul. Renta birocratică şi renta politică. .
Opţiunea publică în condiţiile democraţiei directe. Paradoxul votării şi teorema votantului median. Problema
eşecurilor statului.
Interdisciplinaritatea ca domeniu primordial de cercetare şi „imperialismul metodologic”. Teoria capitalului
uman. T.Schultz. Rolul sistemului de instruire, educaţie şi ocrotire a sănătăţii în acumularea capitalului uman.
Randamentul investiţiilor în capitalul uman şi noile dimensiuni ale alegerii raţionale.
G.Becker. Teoria economică a familiei. Fundamentul economic al deciziilor familiale. Activitatea criminală
ca rezultat al alegerii bazate pe raportul efect-costuri. Funcţia economică a numărului de infracţiuni, combaterea
crimei şi costurile acestei combateri.

Bibliografia
1. Smith A. „Avuţia naţiunilor. Cercetare asupra naturii avuţiei şi cauzele ei”. Chişinău, 1992.
2. Ricardo D. „Despre principiile economiei politice şi impunerii”. Chişinău, 1992.
3. Маршалл A. «Принципы экономической науки». Москва, 1988.
4. Keynes J.M. „Teorie generală a mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor”.
5. Becker G. „Comportamentul uman: o abordare economică. Bucureşti, 1994.
6. North D. „Instituţii, schimbare instituţională şi performanţă economică”. Chişinău, 2003.
7. История экономических учений (современный этап). Под ред. Худокормова А.Г. Москва, Инфра-М,
2004
8. История экономических учений. Под ред. В.Автономова. Москва, Инфра-М, 2006
9. Popescu Gh. Evoluţia gândirii economice. Bucureşti, Beck, 2009
10. Moldovanu D. Doctrine şi economişti celebri.Chişinău, Arc, 2011
11. Feuraş E., Caun V. Doctrine economice. Chişinău, ASEM, 2003
12. Feuraş E. Metodologia cercetării economice. Chişinău, ASEM, 2007
13. Popescu C., Ciucur D., Răboacă G., Iovan D. Metodologia cercetării ştiinţifice economice. Bucureşti, ASE,
2006