Table Of ContentDAMIAN STÂNOIU
ROMAN
CUGETAREA-GEORGESCU DELAFRAS
PARADA NOROCULUI
DAMIAN STÂNOIU
PARAD A
NOROCULUI
R O M A N
EDIŢIA II
CUGETAREA — GEORGESCU DELAFRAS
bu cu reşti, iv — btb. po pa n ai», u
1379-041
I
— Faceţi jocurile, domnilor!
Zeci de mâini urmară înfrigurate invitaţia
crupierului şi în câteva secunde masa verde
fu împestriţată cu fise în diferite colori. Ju
cătorii care nu ajungeau să-şi marcheze sin
guri numerele favorite, sau pe care le bănuiau
că vor intra imediat în graţiile zeiţei Fortuna,
însărcinară cu aceasta pe şefii şi pe capii de
masă.
— Douăzeci şi trei, în plin.
— Şaptesprezece cu cai.
— Treizeci şi doi — treizeci şi cinci â cheval.
— Premiers quatre.
— Douăzeci şi trei cu careuri.
— Opt — doisprezece.
— Unsprezece en plein.
— Derniers six.
— Treisprezece —optsprezece.
— Ultimele trei.
— Zero!
In acest timp, crupierul face operaţia de
clasare a fiselor recoltate din jocul precedent.
8 DAMIAN STANOIU
mai repetând odată invitaţia la încercarea no
rocului.
— Mizaţi, domnilor!
Apoi, cu o agilitate ce stârneşte admiraţia
lui Gurăcască, aruncă bila în sens invers pe
marginea cilindrului mobil, colorat şi nume
rotat, ce răspunde la numele de ruletă, în
atenţia încordată a jucătorilor, făcând şi con
statarea obligatorie:
— Jocurile sunt făcute.
Când bila dă semne de oboseală şi îşi caută
loc de aterizare, crupierul — solemn şi tran
şant — pronunţă în ton major cele patru cu
vinte, menite să oprească circulaţia universului:
— Nimic nu mai cade!
Bila albă şi capricioasă mai face două tu
ruri pe luciul circular, apoi, după câteva ezi
tări, închide ochii şi cade într’un clămpănit
uşor pe care-1 simt desigur toate inimile celor
care au mizat. Crupierul reţine numărul, ob
servă dintr’o ochire situaţiade pe masă şi strigă
tare — de data aceasta degajat, aproape ironic:
— Nouă — roşu — impair — manque!
Transversală simplă, plină; nimic la număr.
Apoi, cu o vădită satisfacţie, deşi va fi
având poate motive să nu-şi iubească patro
nul, întinde ratoul şi adună sute de mize —
de un pol şi de cinci — care refuzaseră să se
reîntoarcă împuiate în buzunarele de unde
ieşiseră. Rămân câteva răzleţe şi fără curaj
să se arate prea triumfătoare. Crupierul răs
PABADA NOROCULUI 9
plăteşte pe «fericiţii* lor posesori cu gesturi
care ar vrea să spună : — Felicitările mele!...
S’a întâmplat aşa, dar nu mai pupaţi curând...
— Duzina plătită. Manque plătit. Impair
plătit. Simpla verde plătită.
Şi ciugulind, pe colori şi pe mărime, din
grămada adunată, reîncepe după tipic:
— Marcaţi jocurile, domnilor I
Jucătorii, deconcertaţi o clipă de „seria*
prelungită a „neşansei", îşi revin la chema
rea domnului în negru — hotărîţi „să mai
Încerce odată*. Nu fac jurământ, din lipsă de
timp, dar energia cu care-şi pronunţă în gând
acest ultim „odată*, se citeşte lămurit pe fe
ţele crispate, pe ochii injectaţi şi pe gestul
voit regal sau disperat cu care aruncă „cele
din urmă" fise. Iar cei trei, patru câştigători,
uitând pierderile suferite, mizează tot ce au
primit, siguri că au intrat de acum în „passă
bună". De ce să scape prilejul?
In câteva clipe dreptunghiul numerotat se
umple din nou de monede care şi-au pierdut
valoarea... Se formează — nu pe teren, ci în
capul jucătorilor — cai, careuri, duzini, etc...
Numerele mari sunt favorizate, cu toate că
bila preferă de o jumătate de ceas pe cele
sub douăzeci. De ce ? Mister.
Un domn burtos şi chel, sosit în momentul
când crupierul slobozi bila, aruncă, aproape
sfidător, o fisă de o mie în faţa capului de
masă:
10 DAMIAN STANOIU
— Treizeci şi doi cu cai, câte două sute!
— Merge treizeci şi doi cu cai! repetară
pe rând capul de masă şi crupierul respectiv.
Siguranţa de sine cu care noul venit mizase
suma maximă pe o şansă minimă, stârni inte
resul celorlalţi jucători. O tânără brunetă, care
filosofa într'un colţ de masă, probabil asupra
nestatorniciei norocului, tresări aproape spe
riată şi scoţând repede ultima monedă de ar
gint pe care va fi oprit-o pentru prânz
sau pentru bacşişul cuvenit, la plecare, servi
torilor dela hotel, o trânti, fericită, pe placa
de o mie:
— Treizeci şi doi în plin!
Apoi, îşi îmbujoră obrajii, lăsă poşeta des
chisă ca să pună câştigul de lei trei mii cinci
sute, Încercă să-şi domolească inima cu mâna-i
gingaşă şi nervoasă — şi aşteptă, mulţumită
că avusese prezenţa de spirit să urmeze pe
domnul cel gras şi chel dar presupus bine
„inspirat". De altfel toată lumea era con
vinsă că va ieşi 32. Prea ieşiseră numai nu
mere mici şi prea se lăcomise dela o vreme
ruleta. Şi prea hotărît şi sigur riscase chelul
una de-o mie. Toţi îşi uitară propriile mize şi
speranţele puse în „ultima încercare", şi ur
măriră liniştiţi şi satisfăcuţi oscilările bilei.
— Zero! — anunţă crupierul, mulţumit şi
mirat totodată.
Acelaşi sentiment îl încercară şi jucătorii.
De unde până aci vedeau cu plăcere douăzeci
