Table Of ContentORGANIZAREAINSTITUfiIONALÆA
MINISTERULUIAFACERILOREXTERNE
Lucrare apærutæ în cadrul proiectului
„Evoluflia istoricæ a Ministerului Afacerilor Externe“
sponsorizatæ de NIRO GROUP
Colecflia „Evoluflia istoricæ a Ministerului Afacerilor Externe“
Coordonator: GEORGE G. POTRA
© Toate drepturile asupra prezentei ediflii aparflin
FUNDAfiIEI EUROPENE TITULESCU, 2006
ISBN-10 973-87148-1-8
ISBN-13 978-973-87148-1-6
FUNDAfiIA EUROPEANÆ TITULESCU
ORGANIZAREA INSTITUfiIONALÆ A
MINISTERULUI AFACERILOR EXTERNE
ACTE ØI DOCUMENTE
Volumul II
1820–1947
Ediflie îngrijitæ de:
ION MAMINA GEORGE G. POTRA
GHEORGHE NEACØU NICOLAE NICOLESCU
Bucureøti, 2006
Redactor: ANAPOTRA
Coperta: Est Media SRL
Tehnoredactare: Expert Edit SRL
Descrierea CIP a Bibliotecii Naflionale a României
POTRA, GEORGEG.
Organizarea instituflionalæ a Ministerului Afacerilor Externe:
acte øi documente / George G. Potra ; ed. Ion Mamina, Gheorghe Neacøu,
Nicolae Nicolescu, George G. Potra. - Bucureøti: Fundaflia Europeanæ
Titulescu, 2004
4 vol.
ISBN (10) 973-86019-9-1 ; ISBN (13) 973-86019-9-4
Vol. 2.- 2006. - Index. - ISBN (10) 973-87148-1-8 ;
ISBN(13)978-973-87148-1-6
I. Mamina, Ion (ed.)
II. Neacøu, Gheorghe (ed.)
III. Nicolescu, Nicolae
IV. Potra, George G. (ed.)
V. Potra, George G. (pref.)
354.31 (498) ''1859/1919''
Forzafl I: Palatul Victoria (construit între 1937–1944; arhitect Duiliu Marcu), destinat dintru
început sediului Ministerului Afacerilor Stræine (Externe). Actualmente sediul
Guvernului României.
Forzafl II: Palatul George Gr. Cantacuzino (construit între 1898–1900; arhitect Ion D. Berindei).
În perioada interbelicæ, a fost sediul Preøedinfliei Consiliului de Miniøtri. Actualmente
gæzduieøte Muzeul Muzicii Româneøti „George Enescu“.
PREFAޮ
Cel de°al doilea volum al colecfliei „Evoluflia istoricæ a Ministerului Afacerilor
Externe“ — Organizarea instituflionalæ a Ministerului Afacerilor Externe. Acte øi
documente (1920–1947) — reuneøte un numær de 72 de documente care ilustreazæ
direcfliile øi demersurile semnificative înregistrate în organizarea øi funcflionarea acestei
principale instituflii a statului român.
Structura de ansamblu a Ministerului Afacerilor Stræine a ræmas o bunæ perioadæ
de timp aceea stabilitæ prin legea organicæ din 13 februarie 1894, act instituflional
completat cu modificærile fæcute prin legea adoptatæ la 15 martie 1912, intitulatæ
sugestiv Legea pentru reorganizarea Ministerului Afacerilor Stræine.
Noile realitæfli politice — existenfla unui stat unitar, suveran øi independent, angajat
într°un amplu øi complex proces de modernizare, pe de o parte, de implicare în øi
de afirmare în viafla internaflionalæ, pe de altæ parte — au impus, în anii 1920–1921,
acte normative care sæ aducæ activitæflii un plus de eficienflæ, precum øi mai multæ
echitate øi reprezentativitate.
Titularul de la acea vreme de la Ministerul Afacerilor Stræine, Take Ionescu, a
avut inifliativa modificærii unor articole ale legii din 15 martie 1912, în sensul instituirii
unor noi direcfliuni în cadrul departamentului øi al schimbærii condifliilor de admitere
în serviciul diplomatic øi în serviciul consular, pentru a permite accesul mai lesnicios
al tinerilor din provinciile alipite.
În consecinflæ, prin legea din 19 iulie 1921 pentru modificarea unor articole din
Legea de reorganizare a Ministerului Afacerilor Stræine, se înfiinflau trei noi direcflii:
Direcfliunea juridicæ, Direcfliunea fruntariilor øi Direcfliunea presei. În expunerea de
motive la proiectul de lege, Take Ionescu afirma: „Multiplicitatea chestiunilor care
ræmân încæ de rezolvat în legæturæ cu aplicarea tratatelor care statornicesc noua
organizare politicæ a Europei a impus crearea acestor noi direcfliuni. S°a crezut de
asemenea nimerit ca Ministerul Afacerilor Stræine sæ dispunæ de un serviciu propriu
de presæ, care sæ°i permitæ sæ centralizeze øtirile care privesc toate interesele flærii,
sæ combatæ curentele nouæ ostile øi sæ læmureascæ opinia publicæ mondialæ asupra
rostului flærii noastre øi a directivelor politicii sale“.
V
În cadrul dezbaterilor din Adunarea Deputaflilor øi Senat, parlamentarii români
au susflinut necesitatea unui tratament unitar pentru personalul din administraflia centralæ
øi cel din serviciul diplomatic øi consular, intervenind pentru precizarea condifliilor
de admisibilitate øi a gradelor de retribuire, menite a feri personalul de favoritismul
politic, precum øi pentru precizarea motivelor øi procedurii punerii în disponibilitate,
care sæ elimine orice mæsuri arbitrare.
Meritæ remarcat faptul cæ, drept urmare a luærilor de poziflie din corpurile legiui-
toare, în privinfla corpului consular s°a admis o semnificativæ deschidere, astfel ca
în aceastæ carieræ sæ poatæ intra interesafli venind din magistraturæ, comerfl, industrie
øi finanfle, bænci ø.a.
În mod firesc, parlamentarii români au admis drept un act de justiflie propunerea
ministrului de Externe ca „funcflionarii de orice grad care au luat parte la ræzboiul
din 1916 sau au fæcut serviciul militar în timpul ræzboiului din 1916, precum øi aceia
care au fost internafli de inamic vor putea, o datæ pentru totdeauna, fi înaintafli din
gradul în care se gæsesc astæzi în gradul imediat superior, dacæ au îndeplinit jumætate
din stagiul prevæzut de lege“.
Færæ a se proceda imediat la o reglementare în materie, Take Ionescua atras atenflia
asupra necesitæflii rulærii raflionale la post a personalului diplomatic, „cæci nu este bine
ca diplomaflii sæ fie prea multæ vreme færæ contact cu flara“.
Pe noua scenæ politicæ internaflionalæ, România întregitæ a urmærit întærirea
legæturilor cu Aliaflii din Marele Ræzboi, menflinerea unor raporturi cordiale cu vecinii,
dezvoltarea relafliilor cu toate flærile, atât neutre, cât øi foste inamice.
Într°un efort de continuitate øi de lærgire a acfliunii de reprezentare diplomaticæ a
statului român, Bucureøtii au înfiinflat noi legaflii, în primul rând în noile state
independente, næscute la sfârøitul ræzboiului: Varøovia (16 iulie 1919); Sf. Scaun
(1iunie 1920); Praga (1 august 1920); Viena (în noul stat, Austria, 1 octombrie 1920);
Helsingfors (15 februarie 1921).
Legea pentru modificarea unor articole din Legea de reorganizare a Ministerului
Afacerilor Stræine precizeazæ cæ România întrefline misiuni diplomatice permanente
la: Atena, Belgrad, Berlin, Bruxelles, Budapesta, Christiania, Constantinopol,
Copenhaga, Haga, Helsingfors, Lisabona, Londra, Madrid, Paris, Praga, Rio de Janeiro,
Roma, Sofia, Stockholm, Tokio, Varøovia, Vatican, Viena øi Washington.
Acest proces — surprins în mod sugestiv de mærturiile documentare, dar øi de
anexele din finalul volumului —, care a cunoscut øi sincope (cum a fost închiderea,
de la 1 aprilie 1922, din motive financiare, a unor misiuni diplomatice) va continua
øi va cuprinde în perioada interbelicæ noi zone din America Latinæ, Africa øi Asia.
Anticipând, vom spune cæ o datæ cu declanøarea celui de al doilea ræzboi mondial
VI
în împrejurærile cunoscute, relafliile diplomatice ale României au înregistrat o
substanflialæ reducere.
Dezbaterile din cele douæ camere ale Parlamentului României au adus în discuflie,
în mod logic, problema sediilor legafliilor noastre øi problema condifliei materiale a
diplomaflilor români.
Dacæ România reuøise sæ cumpere câteva sedii pentru legafliile sale, în majori-
tatea cazurilor legafliile româneøti funcflionau în spaflii închiriate, în sedii adesea impro-
prii, la prefluri ridicate, Ministerul Afacerilor Stræine nedispunând în spafliile aferente
de dotærile proprii cu mobilier øi utilitæfli adecvate.
La tribuna Parlamentului s°a ridicat, în fraze grave, problema alocafliilor bugetare
pentru corpul diplomatic øi corpul consular românesc.
Analele parlamentare înregistreazæ intervenflia memorabilæ, riguroasæ øi pateticæ
a lui Alexandru Vaida°Voevod în favoarea abordærii øi rezolværii urgente a unei
asemenea probleme care privea fondul reprezentærii noastre în exterior, funcflionalitatea
aparatului diplomatic øi consular, reprezentativitatea øi demnitatea sa.
Reflinem din intervenflia sa, mai amplæ, aceastæ pledoarie de realism, care a fost
øi ræmâne actualæ, în ciuda scurgerii atâtor decenii de istorie øi de regimuri politice:
„Dlor, eu cred cæ în proporflia în care s°a mærit flara româneascæ trebuie sæ se mæreascæ
øi lefurile funcflionarilor, dacæ voim sæ avem un corp diplomatic cu adeværat la înælflimea
misiunii sale înalte. // Pe lângæ aceasta trebuie sæ væ dafli seama cæ dacæ tot purtæm
în guræ democraflia, mai ales dupæ înfæptuirea legii agrare øi a celorlalte reforme
democratice, atunci nici diplomaflia românæ nu o sæ mai fie în veacul al XX°lea aøa
cum a fost în secolul al XIX°lea în toate flærile monarhice. Cæci atunci era foarte firesc
cæ în statele cu tradifliuni vechi, monarhice, erau câteva familii privilegiate, de principi,
de confli øi de baroni etc., care furnizau pe seama carierei diplomatice øi pentru posturile
principale consulare pe membrii lor, împreunæ cu averile care le cheltuiau. // Tot aøa
a fost øi în flærile mai mici, mai democratice, dar care totuøi îøi aveau oligarhia lor
bine închegatæ, cum de exemplu în fiara Româneascæ. // În viitor, dlor, eu cred cæ
ar fi cea mai mare greøealæ ca de la aceøti diplomafli de carieræ sæ se cearæ — øtim
cu toflii cum se face când se intræ în cariera diplomaticæ — ca pe lângæ o leafæ ridicol
de micæ, sæ meargæ øi sæ reprezinte regatul român cum meritæ, fie în capitala Republicii
Franceze, fie în capitala Republicii Cehoslovace, ori în altæ capitalæ, când leafa abia
le ajunge ca sæ°øi facæ îmbræcæmintea cu care sæ poatæ reprezenta flara […]. // De
aceea, dlor, cred cæ nu poate fi deosebire de vederi între majoritate øi minoritate, dacæ
adresez un apel cælduros dlui ministru de Externe, care cunoaøte mai bine decât mine,
eu am avut prea scurt timp, ca sæ pot pætrunde toate culisele øi toate detaliile, care
cunoaøte toate mizeriile vieflii unui diplomat øi consul român, ca sæ îngrijeascæ pe
viitor, ca prin lefuri corespunzætoare situafliunii sociale øi prestigiului flærii, pe care
VII
fiecare din aceøti funcflionari în gradul sæu are sæ o reprezinte, sæ poatæ cu adeværat
træi, conform postulatelor pozifliunii sale sociale øi oficiale. Pentru cæ numai astfel,
dlor, va fi în stare øi d. ministru de Externe øi succesorii sæi sæ°i recruteze din bæieflii
de talent pe viitorii diplomafli øi pe viitorii consuli români. Øi færæ sæ voiesc sæ fac o
criticæ ori un reproø cuiva, dar cred cæ nu este nici o deosebire de vedere între aceia
care au avut ocaziunea sæ vadæ cum funcflioneazæ acest aparat, cred cæ am îndreptæflirea
de a constata cæ în viitor nu va fi aøa de uøor lucru a fi diplomat al regatului român,
precum a fost în trecut, pe când se reducea întreaga funcfliune a cutærui ministru
plenipotenfliar la serviciul de poøtar a «cutiei de scrisori», cum erau numifli, øi va trebui
sæ fie ocupate posturile de ministru plenipotenfliar, øi pânæ în jos la ultimul secretar,
de oameni care vor aduce în aceastæ carieræ nu numai un talent, nu numai o pregætire,
ci øi o însufleflire pentru cauza pe care sunt menifli sæ o reprezinte, øi în fiecare cuvânt
al lor, în fiecare acfliune a lor, vor øti sæ picure o picæturæ din sufletul øi din inima
lor româneascæ însufleflitæ. […] // Însæ, ca sæ nu se facæ o carieræ de paradæ, ci o carieræ
de devotament, trebuie sæ se asigure oamenilor care vor participa la aceastæ carieræ
o situaflie prin care sæ fie ridicafli peste orice grijæ a zilei de mâine, øi sæ nu fie avizafli
ca, fie prin zestre, fie pe alte cæi, sæ°øi asigure existenfla lor demnæ de reprezentanfli
ai statului român.“
Apelul la o statornicæ preocupare pentru constituirea unui corp diplomatic profe-
sionist de elitæ øi deopotrivæ la asigurarea condifliilor pentru ca membrii acestuia sæ
se poatæ recruta doar pe criterii de valoare, muncæ øi devotament, a fost o invitaflie
la democratizarea structurilor øi aparatului Ministerului Afacerilor Stræine ca exigenflæ
a modernizærii flærii øi abandonærii ultimelor sechele ale regimului feudal.
Nicolae Titulescu, în timpul primului sæu mandat (1927–1928) øi în timpul celui
de°al doilea mandat al sæu (1932–1936), a dat o nouæ dimensiune acfliunii pentru înlætu-
rarea spiritului, structurilor, regulilor øi comportamentului de castæ, pentru aducerea
în rândurile corpului diplomatic românesc a unor oameni care se recomandau exclusiv
prin calitæfli intelectuale øi virtufli morale, printr°un angajament profesional care sæ
rupæ cu formalismul prezenflelor decorative, ineficiente adeseori øi nocive nu arareori.
Dezbaterile parlamentare ocazionate de discutarea Legii pentru modificarea unor
articole din Legea de reorganizare a Ministerului Afacerilor Stræine au abordat, în
mod firesc, problema asigurærii mijloacelor bæneøti øi a personalului specializat
destinate propagandei româneøti în stræinætate.
O evaluare obiectivæ a situafliei în acest plan la nivelul perioadei interbelice, dar
øi dupæ aceea, dupæ ræzboi, pânæ la 1989, dar øi dupæ aceea, conduce la constatarea
cæ nu s°au gæsit structurile ideale øi personalitæflile potrivite pentru a împlini în mod
corespunzætor aceastæ necesitate a statului, cu atât mai importantæ pentru flærile mici,
care — în condifliile de confruntæri de ordin politic, etnic, religios, economic øi cultural,
VIII
mai mult ca multe altele — erau angajate într°un efort extern de apærare a intereselor
naflionale.
Ca titular al Ministerului Afacerilor Stræine, Take Ionescu, în fafla exigenflelor
urgente, a fost obligat sæ procedeze, înainte de toate, la modificarea unor articole
din Legea de reorganizare a Ministerului Afacerilor Stræine. În deplinæ onestitate,
Take Ionescu nu se sfia sæ declare cæ „legea ce vi se prezintæ astæzi nu face decât
mici cârpeli“, afirmând, în acelaøi context øi cu aceeaøi ocazie, dorinfla øi hotærârea
de a se implica în elaborarea øi adoptarea, în toamna aceluiaøi an, a unei legi noi,
„mai generale, mai studiate“ etc.
Preluarea, la 17 decembrie 1921, a înaltei responsabilitæfli de prim°ministru al
României øi moartea sa subitæ, prematuræ, la 17 decembrie 1922, nu i°au permis lui
Take Ionescu sæ°øi ducæ la capæt intenflia elaborærii unui nou act instituflional privind
Ministerul Afacerilor Stræine.
Câteva documente aduc în atenflie acfliunea desfæøuratæ de Nicolae Titulescu,
ministru al Afacerilor Stræine, în perioada 6 iulie 1927–30 iulie 1928, în direcflia
modernizærii øi dinamizærii activitæflii departamentului. În acest spirit, la 1 august 1927,
la doar trei sæptæmâni de la numirea sa ca titular la Palatul Sturdza, Nicolae Titulescu
înainta Înaltei Regenfle proiectul de decret privind o nouæ reorganizare øi restructurare
a administrafliei centrale a Ministerului Afacerilor Stræine (doc. 14), care, „fixând
precis atribufliunile fiecæruia în cadrul existent, va uøura lucrærile ministerului pânæ
la votarea unei noi legi de reorganizare“.
Printre modificærile structurale mai importante prevæzute în decret (doc. 15) se
numærau despærflirea în diviziuni de sine stætætoare ale Afacerilor politice øi Afacerilor
juridice øi contenciosului (anterior acestea fuseseræ grupate într°o singuræ direcflie),
precum øi ale Afacerilor consulare øi Afacerilor comerciale (de asemenea, anterior,
acestea fuseseræ grupate într°o singuræ direcflie), precum øi înfiinflarea unei noi struc-
turi — Direcflia afacerilor administrative. Prin noua structurare a direcfliilor din
administraflia centralæ, aria preocupærilor fiecærei diviziuni în parte se ræsfrângea în
favoarea unei specializæri stricte øi de mai mare profunzime. Sporea, în consecinflæ,
operativitatea în rezolvarea problemelor ce reveneau fiecærei direcflii.
Faptul cæ modernizarea ministerului a fost o preocupare constantæ de°a lungul
întregului sæu prim mandat este demonstrat øi de mæsurile luate spre sfârøitul anului
1927, la mai puflin de øase luni de la numirea sa la conducerea diplomafliei româneøti,
respectiv, crearea Diviziei economice øi, consecinflæ a acestui act, reunirea Direcfliei
afacerilor comerciale cu Direcflia afacerilor consulare.
Prin decretul privind înfiinflarea unei Divizii economice (doc. 18) se fixau preocu-
pærile øi competenflele: „În afaræ de atribufliunile pe care ministrul de Externe le poate
da, potrivit trebuinflelor, prin deciziune ministerialæ, Diviziunea economicæ va referi
IX
asupra aspectelor financiare øi economice ale chestiunilor de care ministrul de Externe
este sau va fi chemat a se ocupa; va fi organul de legæturæ pentru toate aceste chestiuni
între Ministerul de Externe øi Ministerul de Finanfle, Ministerul de Industrie øi Comerfl
sau alte organe interesate; va studia chestiunile financiare øi economice de care se
ocupæ în special Societatea Nafliunilor øi conferinflele internaflionale; va îngriji colec-
tarea publicafliilor economice øi financiare, care intereseazæ statul român în legæturile
sale cu stræinætatea“.
Organism de sintezæ, Ministerul Afacerilor Stræine îøi asuma, pentru prima datæ
la noi, abordarea corelativæ a problemelor politice øi economice, o conlucrare între
toate institufliile interesate øi o exprimare unitaræ a punctelor de vedere din domeniul
respectiv în fafla Societæflii Nafliunilor, a organismelor øi conferinflelor internaflionale
de profil economic sau financiar.
La fel de importantæ a fost inifliativa lui Nicolae Titulescucare a condus la adoptarea
decretului privind crearea unei Diviziuni juridice în cadrul administrafliei centrale a
Ministerului Afacerilor Stræine (doc. 19). Dând expresie abordærii coerente a tuturor
problemelor juridice care confruntau sau urmau sæ confrunte statul român, decretul
stabilea: „În afaræ de atribufliunile pe care ministrul de Externe le poate da, potrivit
trebuinflelor, prin deciziune ministerialæ, Diviziunea juridicæ: va referi asupra aspectelor
juridice ale chestiunilor de care ministrul de Externe este sau va fi chemat a se ocupa;
va apæra, pe baza unei delegaflii speciale, interesele statului în fafla instanflelor judecæ-
toreøti sau a organelor internaflionale din flaræ sau din stræinætate; va studia problemele
de drept internaflional, în special cele de care sunt chemate a se ocupa Societatea
Nafliunilor øi Curtea Permanentæ de Arbitraj din Haga; va îngriji colectarea publicafliilor
juridice de orice fel din flaræ sau stræinætate, care intereseazæ statul român.“ Prin aceastæ
nouæ diviziune, prima de acest fel în Ministerul Afacerilor Stræine al României, se
asigura baza abordærii de principiu øi urmæririi coerente a tuturor problemelor juridice
de interes naflional pentru statul român pe plan extern, se asigura legætura organicæ
cu organismele de vocaflie internaflionalæ, se fixau obiectivele øi modalitæflile de
constituire, structurare øi îmbogæflire a bazei documentare a statului român în
respectivul domeniu.
Se înscrie în rândul mæsurilor importante inifliate de Nicolae Titulescuøi înfiinflarea,
la 1 februarie 1928, a Consiliului superior diplomatic (doc. 20), chemat øi însærcinat
sæ examineze „chestiunile externe de cæpetenie“ øi, de asemenea, sæ refere øi sæ
consilieze titularul departamentului „asupra tuturor chestiunilor ce°i vor fi supuse în
acest scop“. Acest organism va fi înlocuit, începând cu 1 februarie 1937, cu un altul—
Consiliul consultativ diplomatic — cu aceleaøi atribufliuni (doc. 33).
În condifliile unor modificæri structurale, s°au deschis noi legaflii ori sau redeschis
altele ce fuseseræ închise temporar din rafliuni economice (doc. 16, 17, 21). În concepflia
X
