Nu am destulă credință ca să fiu ateu

435 Pages·2007·4.27 MB·Romanian

by  Norman L. Geisler

„Clară, completă, convingătoare - această carte formidabilă îi va ajuta atât pe
creștini cât și pe necreștini să înțeleagă baza rațională a creștinismului. Mi-aș
fi dorit ca ea să fi existat și pe vremea când eu însumi eram ateu - m-ar fi ajutat
să câștig timp prețios în călătoria mea spirituală spre Dumnezeu!”
LEE STROBEL - autor al Pledoariei pentru Cristos și al
Pledoariei pentru credința creștină
„Această carte, extrem de plăcută la citit, pledează strălucit pentru creștinism
pornind dinspre problema adevărului spre inspirația Bibliei. Și verdictul ei
este clar: creștinii se bazează pe mormane de dovezi solide, în timp ce scepticii
se agață doar de credința lor oarbă și dogmatică. Dacă rămâi sceptic și după
ce citești Nu am destulă credință ca să fiu ateu, atunci cred că refuzi să accepți
adevărul!”
JOSH MCDOWELL - lector și autor al cărții
Mărturii care cer un verdict
„Este întru totul adevărat că ateismul necesită multă necredință oarbă în timp
ce calea logicii și a rațiunii conduce direct la Evanghelia lui Isus Cristos.
Norman Geisler și Frank Turek arată într-un mod convingător de ce.”
PHILLIP E. JOHNSON - autor al cărților Darwin on Trial,
Reason in the Balance și The Wedge of Truth
„Nu am destulă credință ca să fiu ateu te va echipa, îndemna și încuraja să «dai
socoteală de nădejdea pe care o ai... cu blândețe și cu teamă».”
HANK HANEGRAAFF - Președinte al Institutului Creștin de
Cercetare și moderator al emisiunii Bible Answer Man
„Oricât de multe dovezi s-ar aduce, ele nu pot converti un necredincios.
Aceasta este doar lucrarea lui Dumnezeu. Dar demersul lui Norman Geisler și
Frank Turek în această carte ar trebui să răscolească pe oricine pretinde că este
ateu ... poate suficient de mult pentru a-1 convinge să pornească în căutarea
lui Dumnezeu, care a existat tot timpul.”
CAL THOMAS - foiletonist și moderator al emisiunii
After Hours de pe canalul Fox News
„Idei false ce urmăresc să submineze și să distrugă credința creștină îi
bombardează neîncetat pe elevii de liceu și pe studenții de colegiu. Cartea
aceasta oferă un antidot foarte eficient împotriva acestora. Geisler și Turek
prezintă informații cruciale de care aceștia au nevoie pentru a nu se lăsa
abătuți din cale de atacurile ideologiilor seculare ce prezintă știința, filozofia
și studiile biblice drept inamice ale credinței creștine.”
WILLIAM A. DEMBSKI - autor al cărții The Design Revolution
„Geisler și Turek ridică o mulțime de întrebări spinoase și, ca întotdeauna,
răspund la ele cu pricepere și profunzime. Cartea aceasta este o completare
valoroasă la multele scrieri contemporane de apologetică creștină.”
RAVI K. ZACHARIAS - președinte al Misiunii Ravi Zacharias
International
„Nu am destulă credință ca să fiu ateu este o lucrare de excepție a lui Norman
Geisler - ea face o apărare logică, rațională și intelectuală a credinței creștine.
Colaborarea lui cu Frank Turek a produs o carte ce reprezintă o lectură absolut
obligatorie pentru orice filozof profesionist sau amator.”
JOHN ANKERBERG - autor și moderator al emisiunii The John
Ankerberg Show
„Oricine poate înțelege explicația deosebit de clară conținută în această carte
ce își propune să demonstreze că moralitatea ca atare indică spre Dumnezeu.
Ateii pot crede în legea morală, dar fără Dumnezeu ei nu au posibilitatea de
a-și justifica credința.”
J. BUDZISZEWSKI - fost ateu, profesor de științe ale guvernării și
de filozofie la Universitatea din Austin, statul Texas, autor al cărții
What We Can't Not Knozo
Cuvânt înainte de David Limbaugh
Norman L. Geisler
Frank Turek
Editura Cartea Creștină
Oradea, 2007
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
GEISLER, NORMAN
Nu am destulă credință ca să fiu ateu / Norman
Geisler și Frank Turek ; trad.: Florin Mermeze ; ed.: Agnes
Dragomir. - Oradea : Cartea Creștină, 2007
ISBN 978-973-9317-92-4
I. Turek, Frank
II. Mermeze, Florin (trad.)
III. Dragomir, Agnes (ed.)
211
231.11
Prima ediție
Nu am destulă credință ca să fiu ateu
de Norman L. Geisler & Frank Turek
© 2007 Editura Cartea Creștină
str. Cuza-Vodă nr. 85
410097 Oradea - Bihor, România
Tel.: [phone]; Fax: [phone]
E-mail: [email protected]; Pagina web: WWWECC,RQ
Toate drepturile rezervate asupra prezentei ediții în limba română.
Orice reproducere sau selecție de texte din această carte
este permisă doar cu aprobarea în scris a Editurii Cartea Creștină.
Consilier editorial: Agnes Dragomir
Traducerea: Florin Mermeze
Editarea: Agnes Dragomir
Coperta: Adrian Abrudan
Tehnoredactarea: Marcel Eugen Budea
ISBN 978-973-9317-92-4
Printed by Tel. [phone]
Cuprins
Mulțumiri 15
Cuvânt înainte de David Limbaugh 7
Prefață: De câtă credință ai nevoie ca să crezi ce spune această carte? .. .13
Introducere: Capacul de pe cutia cu puzzle-ul vieții 17
1 Putem noi suporta adevărul? 37
24 D eP cel asăn crueadlă dcinievvai cnev a9? 573
3 La început a existat un mare VAL 75
5 Aparrieția vgiețiin: leuge nla tuaralnă saiu mmiracaol ldi v1in? 31159
6 Noi forme de viață: De la protoplasmă la om prin
7 Maica Tereza contra Hitler 171
8 Miracolele: semne ale lui Dumnezeu sau credulitate 197
9 Avem noi mărturii timpurii cu privire la Isus? 221
10 Avem o mărturie directă despre Isus? 251
11 PrincTmipaeleslet amomotivee pnerntt raua cuar es lșptimu? csă sac rdiiteo3rvii Năor2uuluil 2775
12 A înviat Isus cu adevărat dintre cei morți? 299
13 Cine este Isus: Dumnezeu sau doar un mare învățător
14 Ce a învățat Isus despre Biblie? 353
capacul cutiei 375
Note 411
15 Concluzie: Judecătorul, Robul împărat și imaginea de pe
Apendicele 1: Dacă există Dumnezeu, de ce există atâta rău în lume? .387
pentru Isus 407
Apendicele 2: Nu este doar interpretarea ta? 400
Apendicele 3: De ce Seminarul Isus pentru Isus nu vorbește
S

Cuvânt înainte
Ca unul care am venit la Cristos după ani de scepticism, nutresc o
afecțiune specială pentru apologetica creștină. Ea este una dintre
pasiunile mele. Există o mulțime de dovezi ce atestă credibilitatea
Scripturii, autoritatea Bibliei în calitate de Cuvânt inspirat al lui
Dumnezeu și acuratețea Bibliei în descrierea evenimentelor istorice pe
care le tratează, inclusiv viața pământească a lui Isus Cristos. De fapt,
există dovezi puternice și convingătoare că creștinismul este singura
religie adevărată, că Dumnezeul triunic care Se revelează pe paginile ei
este singurul Dumnezeu al universului și că Cristos a murit pentru
păcatele noastre pentru ca noi să putem trăi.
Desigur, dovezile nu pot înlocui credința, care este esențială pentru
mântuirea noastră și pentru comuniunea noastră cu Dumnezeu. De
asemenea, studiul apologeticii nu înseamnă lipsă de respect față de
credința noastră, ci mai degrabă o completează, o informează, o susține
și o revigorează. Dacă nu ar fi așa, Biblia nu ar spune: „Fiți totdeauna
gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi”
(1 Pet. 3:15).
Nu am destulă credință ca să fiu ateu este cea mai bună carte pe care o
cunosc capabilă a-i învăța pe credincioși cum să-și justifice credința și pe
scepticii care manifestă deschidere față de adevăr. Această carte se va
dovedi o unealtă indispensabilă pentru evanghelizare, mai ales în
discuțiile cu necredincioșii ce se confruntă cu obstacole „intelectuale” în
calea credinței. Așa cum știm, obstacolele intelectuale sunt de obicei
doar o scuză pentru necredincioși, dar atunci când îndepărtăm
substanța scuzei lor, ei rămân descoperiți în fața adevăratelor obstacole
ce le barează calea, față în față cu demonii lor adevărați.
Dar cred că mai există un motiv important pentru mandatul biblic de
a „fi gata să răspundem”. Pregătirea noastră în acest sens nu ne ajută
doar să comunicăm mai eficient Evanghelia, ci ne va înarma de
asemenea cu uneltele necesare ca să ne putem împotrivi îndoielilor
sâcâitoare pe care le încercăm în momentele de slăbiciune. Iar aceasta ne
va întări credința, deoarece ne pune în față dovezile în sprijinul
creștinismului.
7
Nu am destulă credință ca să fiu ateu
Cine se îndoiește că este necesar să fim mai bine echipați cu dovezi,
fie ca să evanghelizăm mai bine, fie pentru a ni se întări propria
credință? Ca și cum n-ar fi suficient că trebuie să luptăm cu ispitele
cărnii, ne confruntăm zilnic și cu influențe exterioare negative. In
timpurile moderne, aceste influențe au devenit tot mai sinistre și mai
subtile, întocmai așa cum ne-a avertizat Biblia că se va întâmpla.
In trecut, necredincioșii erau nevoiți să decidă dacă creștinismul este
singura religie adevărată, dacă vreuna din mai multele religii este
adevărată sau dacă în ultimă instanță există Dumnezeu. Dar în general
ei nu s-au confruntat cu povara de a stabili dacă adevărul însuși există.
Cultura noastră postmodernă a abuzat de ideea de adevăr. Ea ne
învață că adevărul și moralitatea sunt relative, că nu există adevăr
absolut. Pentru elita intelectuală care domină universitățile noastre și
mass-media, aceste idei sunt considerate erudite și progresiste, chiar
dacă toți înțelegem intuitiv că adevărul absolut există și, mai important,
ne conducem viețile bazați pe această recunoaștere.
Dacă întâlnești un asemenea geniu care este convins că adevărul e
un construct social definit de cei puternici pentru a rămâne la putere,
întreabă-1 dacă ar fi dispus să-și verifice teoria sărind de pe cea mai
înaltă clădire din preajmă. Ai putea de asemenea să-l testezi cu privire la
Legea noncontradicției. Intreabă-1 dacă crede că două lucruri
contradictorii pot fi adevărate în același timp. Dacă are nesinceritatea
intelectuală de a spune „da”, întreabă-1 cât este de sigur că adevărul
absolut nu există. Este el absolut sigur?
Da, adevărul este o victimă a culturii noastre populare. Iar când
adevărul dispare, autoritatea Evangheliei este subminată, deoarece
Evanghelia ne spune totul cu privire la Adevăr. Putem vedea azi peste
tot dovezi în acest sens. Noțiunile moderne de „toleranță” și „pluralism”
sunt o consecință directă a asaltului culturii asupra adevărului.
Seculariștii liberali insistă că toleranța este virtutea cea mai înaltă.
Dar ei nu spun ce înțeleg prin „toleranță”. Pentru ei, toleranța nu
presupune a-i trata respectuos și civilizat pe cei cu idei diferite. Ea
înseamnă a afirma validitatea ideilor afirmate de ei, ceea ce creștinii nu
pot face fără să renunțe la propriile lor convingeri. De exemplu, dacă ești
de acord cu interdicția biblică asupra comportamentului homosexual și-l
consideri păcătos, nu poți afirma în același timp că un astfel de
comportament nu este păcătos.
Secularistul postmodern nu trebuie să se confrunte cu aceste probleme
întrucât respinge ideea de adevăr absolut și legea noncontradicției. El
poate merge fericit pe drumul lui predicând tuturor toleranța, fără a fi
nevoit să explice vreodată contradicțiile intrinseci ale vederilor lui.
8