Moribundus Sum: Heidegger și problema morții

406 Pages·2007·6.943 MB·Romanian

by  Cristian Ciocan

A B. C. UÎTimişoara `-
662885 -_-_-
CRISTLAN
CNDCAN
ŢMORBUNDUSSUM:
HEIDEGGER
ŞIPROBLEMAjMORŢH

HUMANITAS
CRISTIAN CIOCAN
MORIB UND US SUM:
HEIDEGGER ŞI PROBLEMA MORŢII
H U MAN ITAS
BUCUREŞTI
Coperta
IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE
Descrierea CIPa BiblioteciiNaţionaleaRomâniei
CIOCAN,CRISTIAN
Moribundussum: Heideggerşiproblemamorţii/Cn'slianCiocan.-Bucuresti:
Humanitas,2007
Bibliogr.
ISBN 978-973-504552-7
l4(430) Hcidegger.M.
© HUMANITAS,2007
EDITURA HUMANlTAS
PiaţaPreseiLibere1,013701Bucureşti,România
tel.[phone],fax[phone]
www.humanitas.ro
ComenziCARTEPRINPOŞTĂ:tel.[phone],
fax[phone],C.P.C.E.-CP14,Bucureşti
e-mail: [email protected]
www.]ibrariilehumanitas.ro
MULŢUMIRI
Această carte s-a născutîn urma unei teze de doctorat
susţinute la Universitatea din Bucureşti înluna mai 2006.
Realizareaei afost făcutăcuputinţă de maimulte conjunc-
turi fericite, atâtpersonale, câtşiinstituţionale.
Întâidetoate,mulţmnirilemeleseîndreaptăcătredlGabriel
Liiceanu, cel care m-ainiţiatşim-a călăuzitîn labirinturile
conceptuale alestudiilorheideggeriene.Suntdeasemenea
îndatorat Guvemului Francez şi fundaţiei Open Society
Institute carem-ausprijinitfinanciarprinacordareadeburse
înperioadaredactarii tezei.Încelecâteva sejururipariziene
decare ambeneficiat,am avutşansasă studiez subcondu-
cerea dlui Iean-François Courtine, căruia îi mulţumesc şi cu
această ocaziepentru îndrumărilesaleexperimentate.Pre-
gătirea pentru tipara acestei lucrări a beneficiat de clima-
tul calm al Freiburgului, într-un sejur ce se datorează
Fundaţiilor Hertieşi Alexander vonHumboldt.
Însfârşit,aceastăcarte s-ahrănitdin spaţiulvital al unor
prietenii preţioase:recunoştinţămea seîndreaptă cătrePaul
Balogh, DorelBucur,Gabriel Cercel,Radu Oancea,Adrian
Sandu, BogdanTătaru-Cazabanşi AndreiTimotin. Mulţu-
mesc apoişi colegilordinboard-uleditorialalrevistei Studia
Phaenomenologica,cu careampurtatunfertildialogînaceşti
ani: Adina Bozga, Virgil Ciomoş, Ion Copoeru, Mădălina
Diaconu,BogdanMincă, DeliaPopa şiAttila Szigeti.Ocăl-
duroasă mulţumireadresezşi membrilorSocietăţiiRomâne
6 MORIBUNDUS SLIM: HEIDECGER ŞI PROBLEMA MORŢII
deFenomenologie,înspecialluiCătălinCioabă,Dan Lazea,
VictorPopescuşi IonTănăsescu,pentrudisponibilitatea lor
dialogală.
SuntrecunoscătorMarileneiVlad, care a avutrăbdarea
să corectezeaceste pagini.
AUTORUL
INTRODUCERE
Nuesteuşorsăteplaseziînmod adecvatînfaţafenomenu-
luimorţii,maialescândofaciîn cadruluneilucrăridefactură
academică.Abordândunastfeldefenomen,suntemexpuşi
maimultor riscurialeinadecvării. Pedeoparte,oastfelde
temă - fenomenul morţii - suscită din start un anumit
patetism,căcimoarteanepriveşte pefiecare dintrenoi,atât
pecel cescrie câtşi pecel ceciteşte. Ea ne implicăînmod
integral înacest exerciţiu al înţelegerii ei şinu nepermite
săpăstrămodistanţăneutră, specificăoricărui demersteo-
retic.Pe dealtăparte,tratareapurtehnicăaacestui subiect
riscă să trădeze fenomenul pe careîl abordează, osificãn-
du-l şirigidizându-l,transformându-l într-unpur joccon-
ceptual.Ascrieo cartedespreproblema filozoficăa morţii
implică aşadar această perpetuă şi complicată pendulare,
întreviaţăşireferinţe,între frisonulfinitudinii şibibliografi-
ileobligatorii,între înţelegerea „trăită”amorţiişi ocurenţele
conceptuale din textelecercetate.
Cutoateacestea, înţelegereamorţiiparevocatia profundă
afilozofiei.Căciîncăde laînceputurileistorieisale, filozofia
a întreţinutun raport distinctcu această limită definitorie
aînţelegerii,încercândînvariifelurisăexprimeceanumeeste
moarteaşi cum artrebui omulsăseraporteze laea.Făcând
din confruntarea cu propriul sfârşit una dintre pietrele
unghiulare ale înţelegerii de sine, filozofia a ajuns să se
definească prinînsăşi această raportare la moarte,numin-
du-se pe sine„pregătirepentrumoarte” (pelétn 9avátou)1.
1PLATON, Phaidon,81 a1.
8 MORIBUNDUS SLIM: HEIDEGGERŞI PROBLEMA MORŢII
Cunoaste-tepetineînsuţiînseamnăaşadar: cunoaşte-teca
fiinţă finită, ca fiinţă aflată în orizontul propriuluisfârşit.
In consecinţă, înţelegerea acestei limite ajunge să ţină ast-
fel deesenţa filozofiei:fiecăa fostînţeleasăcaopuntecătre
altceva saucapunctterminusalunei existenţeînurmacăreia
nuurmeazăabsolutnimic,moarteanuadatpacefilozofilor,
care au căutat constant si în diverse moduri să descrie o
manierăadecvată de apropierede acestde-ne-apropiat care
estemoartea.Căci,cufiecareclipăavieţiinoastre,neîndrep-
tămirepresibil spre propria moarte, într-o apropiereînfrî-
coşătoare, moarteapărândcă seapropiela rândul ei,la fel
deirecuzabil şi nebulos, dintr-un viitor ameninţător spre
prezentul nostru ameninţat. Iar dacă această tensiune a
apropierii demoarte ia cel maiadesea chipul fricii, o frică
„naturală” înfaţa oribilului morţii,sarcina filozofului este
aceea dea tenta oînfrângere,prinînţelegere, aacestei frici
naturale sau,cel puţin, oneutralizare a ei.
Neutralizarea prinînţelegereaînfricoşătorului morţiieste
astfel asumată casarcinăa filozofiei. Fiecă e vorbade ver-
siuneasocratico-platonică, de cea stoicăsau ceaepicureică,
confruntarea filozofilorcu moartea seconsumă subforma
acesteineutralizări,a uneisuspensiiaplicate frisonuluiafec-
tivpecare îltrezeşteîn noi gândulmorţii.Nu esteînsă cazul
să arătăm aici în ce sens moartea a fost şi a rămas o pro-
blemăfundamentalăafilozofiei, nicicumauînţelesfilozofii,
de-a lungul istoriei, moartea,şi nici cum au determinat ei
maniera optimă araportăriila acest „eveniment”definito-
riu al vieţii. Nu sunt puţine acele lucrări careau asumato
atare sarcinăz.
În ceea ce ne priveste, am ales să abordăm un moment
distinctalacestei istorii:estevorba deinterpretareapecare
a oferit-oMartinHeideggerfenomenuluimorţii înlucrarea
sa principală, Fiinţă şi timp (1927)3. Trebuie spus dintru
2Cf.,deexemplu,J.CHORON, Lamortctlapenséeoccidentale,Payot,
1969.
3 Martin HEIDEGCER, Scin und Zeit, Max Nicmcycr, Tübingen,
161986 [tracLrom. deGabrielLiiceanuşiCătălinCioabă:Fiinţăşitimp,
INTRODUCERE 9
începutcămeritul luiHeidegger este acelade afireuşitsă
readucăîndiscuţiefenomenul morţiiîncadrulfilozofieicon-
lcmporaneşi, maiales,de a-limpunecatemăcentralăpen-
tru reflecţiaactuală.Singularitatea luiHeidegger constăîn
faptul că extrageacest fenomen dinarealul patetic al unei
filozofăriaflateîn căutarea „sensuluivieţii”,fiindastfelcon-
fruntată cu moartea, si îi conferă o deschidere ontologică
şioponderedesensfundamentală.Dupăcum vomvedea,
fenomenul morţiieste plasatîn epicentrul ontologiei fun-
damentale,înnucleulceleimaiambiţioaseconstrucţiifeno-
menologiceelaborate vreodatădeHeidegger: constituţiade
fiinţăaDasein-ului.Poatepentruprimadatăînistoria filozofiei,
fenomenul morţiia fost tratat cu maximă rigoare concep-
tuală şi a fost plasat în arhitectonica ontologică a fiinţei
umane,în strânsă articularecu momenteleconstitutive ale
constituţiei sale ontologice.
Fenomenologia heideggeriană a morţiimerităînsăabor-
datădinmai multeperspective,în optici nermeneutice con-
jugate,cumetodologiide lecturădistincte.Inceea cepriveşte
corpusul textual, punctul de referinţă al lucrării noastreva
rămâne interpretarea ontologică a morţii din Sein undZeit,
căreia îi vomdedica primaparte a acestei cărţi.Pornind de
aici, vom încerca, în a douaparte, să plasăm această inter-
pretareintr-oreţea deproblemeşi referinţeistoriceîn raport
cu care tema heideggeriană a morţii săpoată ieşi mai preg-
nantîn evidenţă.
Lucrarea noastrăesteaşadarstructuratăîn douăsecţiuni,
carecorespundcelordouăunghiurideatacdincareesteabor-
dată aici fenomenologia morţii. In consecinţă, fiecare dintre
aceste două părţi va punela lucru metode distincte de cer-
cetare.Inprimaparte,focalizându-neexclusivaSupraproble-
meimorţii din Sein una'Zeit, vomaplica olectură imanentă,
sistematică, traversândpas cu paspalierele problematice în
carefenomenulmorţiiintervineînanaliticaexistenţială,tema-
tizândnivelurileexistenţialecareconfigureazăacestfenomen.
Humanitas,2003]. Această ediţie este citată în continuarecusigla
SuZ.
10 MORIBUNDUS SLIM: HEIDEGGERŞI PROBLEMA MORŢII
Astfel, vomdiscuta intr-un mod aplicat, de-a lungul a zece
capitole,raporturile conceptuale pe care leîntreţine proble-
mamorţiicualtefenomenecarecircumscriuanalitica Dasein-
ului: cu totalitatea, alteritatea, înţelegerea, situareaafectivă,
discursul,adevărul,conştiinţa,temporalitateaşi istoricitatea.
Vomîncheia această secţiune cu o punere în contrast între
fenomenulmorţiişiproblematicavieţii,aanimalităţiişiacor-
poralităţii.Scopulgeneralalacesteisecţiunieste,pedeoparte,
aceladeapuneînlumină fiziologialăuntrică afenomenului
morţiiînstructurasaontologicăsi,pe dealtă parte,dea evi-
denţia intimaarticularea fenomenuluimorţiicumomentele
constitutiveale fiinţeiDasein-ului.
Inparteaadouaacărţii,ceasumă oopticăistoric-compara-
tivă,vomplasaproblemaheideggerianăamorţiiîncadruldez-
bateriicontemporaneprivitoarelaacestfenomen.Vomîncerca
astfelsă scoatemdinizolareproblemaheideggeriană amorţii
sisăosituămîncadruluneiistoriicăreiaeaîiaparţinededrept.
Acestlucrunuînseamnăasubmina pretentiade originalitate
ainterpretăriiheideggeriene cuprivirela moarte,ci arestitui
acel fundalpornind delacare această originalitatesă poatăfi
maicorectşi maiconcretînţeleasă.Vomdiscuta astfel poziţia
lui Max Schelet, a lui Karl Iaspers şi a lui Edmund Husserl,
autoricareauconfiguratmediulintelectualîncare Heidegger
s-a format. Vom insista apoi asupra posterităţii problemei
morţiiînfenomenelogiapost-heideggeriană,analizândrepli-
cilecriticecares-audatinterpretăriiheideggerieneafenomenu-
luimorţii. Desigur,nuputemavea pretenţiade adiscuta toţi
filozofiicontemporanicare auabordatproblemamorţii& Am
căutatdoarsăsurprindemconünujtăţilesidiscontinuităţiledin-
tre problernatizarea heideggeriană a fenomenului morţii şi
replicilesalecontemporane,cuprecăderecelecritice,concen-
trãndu-neasupraautorilorcareauintratintr-undialogexpli-
cit cu Heidegger în această privinţă: Jean-Paul Sartre,
Emmanuel LevinassiJacquesDerrida.
4Cf.,cleexemplu,BernardSCHUMACHER,Caly'rontationsavecInmort.
Laphilosophiecontcmpomiuectlaquestionde la mort, EditionsduCerf,
2005.
PARTEA ÎNTÂI:
PROBLEMA MORŢII ÎN FIINŢĂ ŞI TIMP