Table Of Content******ebook converter DEMO Watermarks*******
******ebook converter DEMO Watermarks*******
© 2015 by Editura POLIROM
www.polirom.ro
Editura POLIROM
Iaşi, B-dul Carol I nr. 4; P.O. BOX 266, 700506
Bucureşti, Splaiul Unirii nr. 6, bl. B3A, sc. 1, et. 1;
sector 4, 040031, O.P. 53, C.P. 15-728
ISBN ePub: 978-973-46-5688-2
ISBN PDF: 978-973-46-5689-9
ISBN print: 978-973-46-3288-6
Coperta: Radu Răileanu
Pe copertă: Domenico Ghirlandaio (1449-1494), Înger înfăţişîndu‑i‑se lui Zaharia, frescă (detaliu), Cappella
Tornabuoni, 1486-1490
Această carte în format digital (e-book) este protejată prin copyright şi este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat
pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea
integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de
calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei,
altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sau comercializarea sub orice formă, precum şi alte fapte
similare săvârşite fără permisiunea scrisă a deţinătorului copyrightului reprezintă o încălcare a legislaţiei cu privire la
protecţia proprietăţii intelectuale şi se pedepsesc penal şi/sau civil în conformitate cu legile în vigoare.
******ebook converter DEMO Watermarks*******
Lectura digitală protejează mediul
Versiune digitală realizată în colaborare cu elefant.ro
******ebook converter DEMO Watermarks*******
IOAN PETRU CULIANU (1950-1991) a fost profesor de istoria religiilor la University of Chicago. Autorul unor
studii consacrate privind gnosticismul şi magia renascentistă. Dintre volumele publicate la Editura Polirom: Eros şi
magie în Renaştere. 1484 (2003, 2012), Jocul de smarald (2005, 2008, 2011), Dicţionar al religiilor (împreună
cu Mircea Eliade, 2007), Iter in silvis (vol. I, 2012; vol. II, 2013).
******ebook converter DEMO Watermarks*******
Notă asupra ediţiei
Marsilio Ficino (1433-1499) e i problemi del Platonismo nel Rinascimento a fost teza de licenţă a lui Ioan
Petru Culianu, susţinută pe 16 iunie 1972 la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Limbi Romanice, Clasice şi
Orientale, în faţa unei comisii formate din profesorii N. Barbu (preşedintele comisiei), Nina Façon (coordonatoarea
tezei, şefa catedrei de italiană) şi Gabriela Creţia (secretară a comisiei). Acest „lavoro di laurea in lingua e
letteratura italiana”, „fatto sotto la guida della S-a Prof.-ssa Dott.-ssa Doc. Nina Façon” – după cum stă scris pe
pagina de titlu –, a primit calificativul maxim şi a consfinţit statutul de şef de promoţie la secţia de limba italiană,
seria 1972, al candidatului.
Teza a fost dactilografiată la un rînd, în cinci exemplare, şi are în total 146 de pagini – numerotarea nu este
continuă, lipsind la unele pagini, iar filele din Appendice (Addenda în volumul de faţă), cu comentarii la texte
platonice şi neoplatonice, fiind numerotate separat. Dintre aceste cinci exemplare, două au fost scoase din ţară în
secret şi duse, cu peripeţii, tînărului Culianu, exilat în Italia, de către profesorul său Cicerone Poghirc, în 1975. Un alt
exemplar a rămas acasă, în Iaşi, în casa familiei din str. Sf. Atanasie, nr. 13. O copie a fost dăruită de tînărul Culianu
profesorului său Sergiu Al-George şi se găseşte acum în posesia lui Liviu Bordaş. Un al cincilea exemplar ar fi
trebuit să se afle în fondul uneia dintre bibliotecile Filologiei bucureştene – însă nu a putut fi găsit la mijlocul anilor
’90. Nimic de mirare – Rectoratul bucureştean a refuzat în 1972 şi 1973, după „fuga” lui Culianu, să-i elibereze
mamei sale, Elena Bogdan, diploma lui de licenţă, iar în 1973-1974 a refuzat să trimită copii după documentele de
studii ale lui Culianu, cerute oficial de Universitatea Catolică din Milano. La mijlocul anilor ’90, numele lui Culianu nu
apărea nici în fişierele Bibliotecii Academiei, deşi în librăriile din ţară se puteau găsi deja mai bine de zece cărţi ale
sale traduse în româneşte.
Culianu se orientase spre un subiect de teză din Renaşterea italiană încă din 1969, din al treilea an de studenţie.
Îşi alesese întîi un subiect din Renaşterea tîrzie: opera lui Giordano Bruno. Sub îndrumarea profesoarei sale, Nina
Façon (căreia i-a urmat, în ultimii doi ani de facultate, cursul de istoria literaturii italiene şi pe cel de istoria limbii
italiene, de cîte două semestre fiecare), a redactat şi prezentat mai multe lucrări despre Bruno: în noiembrie şi în
decembrie 1969 (textele acestora nu s-au păstrat); la 24 aprilie 1971, la Sesiunea naţională a cercurilor ştiinţifice
studenţeşti, „Il motivo coincidentia oppositorum nel pensiero di Giordano Bruno”, care a obţinut premiul I pe ţară;
în 1972, la Sesiunea naţională, „Influenţe orientale în gîndirea lui Giordano Bruno”, distinsă şi ea cu premiul I. Se
păstrează integral, în manuscris, textul în limba română intitulat „Motivul coincidentia oppositorum la Giordano
Bruno”, datat „octombrie-noiembrie 1970”, 28 pp. (o copie a acestui studiu i-a fost trimisă lui Mircea Eliade), şi o
versiune în italiană, de 16 pp. – pe lîngă alte fragmente în română sau italiană (un scurt fragment se intitulează
„Filosofia lui Bruno – filosofie barocă”). Din 1971 – din toamna acelui an, cînd începuse deja anul V de facultate –
atenţia lui s-a îndreptat însă spre neoplatonismul renascentist din secolul al XV-lea şi spre şcoala lui Marsilio Ficino.
A plonjat aşadar în materialul vast al unei problematici diferite, chiar dacă înrudite cu prima. S-a bucurat şi aici de
îndrumarea profesoarei sale, discipola favorită a lui Ramiro Ortiz, cercetătoare cunoscută a neoplatonismului
******ebook converter DEMO Watermarks*******
renascentist italian, traducătoare din Ficino şi comentatoare a „activismului” ficinian, văzut ca efort de unire a
umanului cu divinul. Pentru cineva care înţelegea să întreprindă un autentic studiu al operelor ficiniene, pornind, pe
cît posibil, de la textele originale latine şi italiene, cele cîteva luni pe care le avea la dispoziţie nu erau prea lungi.
Tînărul Culianu a citit în bună parte ceea ce se putea citi pe atunci în România privitor la materia tezei sale – cele
mai multe dintre titlurile care formează bibliografia cărţilor majore din secolul XX despre Renaştere, de la Giovanni
Gentile şi Eugenio Garin la Fred Bérence şi André Chastel, de la P.O. Kristeller la Raymond Marcel, au fost studiate
de studentul Ioan Petru Culianu în Bucureşti, în principal la Biblioteca Academiei Române, la care avea acces din
1969 graţie profesorilor săi şi directorului de atunci, Şerban Cioculescu („Citeşte, domnule, cît poţi, cît mai mult, mai
ales de la Secret, că nu se ştie…”, îi spusese Cioculescu semnîndu-i permisul de intrare). A putut găsi astfel ediţii
fiabile ale unor titluri din Ficino, Bruno sau Pico della Mirandola, istorii vechi ale filosofiei, o carte rară precum Liber
de Arte Chimica, atribuită lui Ficino, inclusă într-o culegere de texte publicată în 1593, sau Hypnerotomachia
Poliphili de Francesco Colonna (1499). Prin Sergiu Al-George, Culianu a avut acces şi la cărţi din biblioteca lui
Mircea Eliade, rămase, unele, în păstrarea familiei Al-George, la Bucureşti.
Planul conceput de Culianu pentru lucrarea sa de stat, expus într-o „Scurtă lămurire” introductivă, al textului
împărţit în şase capitole, urmate de Addenda, prezintă însă diferenţe faţă de cel realizat; schimbările au survenit
chiar pe parcursul redactării lucrării – se ştie că teza a fost bătută direct la maşină, în italiană, doar pe baza unor
note prealabile. Astfel, cuprinsul care figurează, în original, la începutul tezei nu mai coincide în totalitate cu cel al
cărţii publicate acum. (Un alt plan, încă mai timpuriu, se poate vedea pe o fişă de lucru facsimilată în volumul de
faţă: v. infra, f. 34, figura 2: Schiţă pentru cuprins.) Diferenţele apar începînd de la capitolul V al lucrării, după
cum urmează: „V. Academia neoplatoniciană: discipoli şi urmaşi; VI. Alchimia. Analiza lucrării Liber de Arte
Chimica; Culegere de texte (fragmente). 1. Liber de Arte Chimica 2. Oratio de hominis dignitate; Concluzie
generală” devin în lucrarea definitivată: „V. Academia platoniciană (notă); VI. Liber de Arte Chimica; Concluzie
generală”. Culianu a restrîns spaţiul consacrat şcolii neoplatonicienilor, a renunţat la capitolul despre alchimie şi
despre Liber… (tratatul alchimic va fi tratat doar succint, în două pagini, şi aproape numai din perspectiva paternităţii
operei), la reproducerea fragmentelor din Liber… şi din lucrarea lui Pico della Mirandola, ca şi la tratarea
aprofundată a altor subiecte, care rămîn doar enunţate în introducerea lucrării.
„Studiind şcoala lui Ficino”, scrie Culianu în introducerea tezei, „am încercat să atingem pe departe două scopuri:
– să cunoaştem problematica unei filosofii înţelese ca soteria (…) – să cunoaştem formele conştiinţei imaginative
din Renaştere şi rata de schimb dintre filosofie şi artă. Lucrarea de faţă (…) rămîne nucleul unor preocupări pe care
sperăm să le putem dezvolta, prospera fortuna, în viitor.”
Se înţelege că o teză de licenţă care ţintea aproprierea unei filosofii văzute ca mîntuire şi considera arta ca
formă de experienţă a vieţii interioare nu putea trece neobservată în anii strictei dominanţe a vulgatei marxiste. Nina
Façon, avea să spună Culianu mai tîrziu, nu dăduse înapoi din faţa primejdiilor ideologice care abundau în subiectul
ales de studentul ei mult preţuit. Poate că pensionarea ei grabnică, în acelaşi an 1972, nu a fost fără legătură cu
sesiunea din iunie. În ceea ce-l priveşte pe Culianu, care oricum avea interdicţie de publicare încă din 1970, căruia
un volum de povestiri abstruse, aflat la Editura Eminescu, îi fusese oprit de cenzură, etichetat ca „mistic” şi probabil
distrus, el avea să vadă la doar cîteva zile după 16 iunie reacţia omniprezentului „căpitan Ureche” şi a antenelor sale,
cînd, la „repartiţia absolvenţilor”, i se va refuza postul de la catedra de italiană, pentru care avea recomandările
profesorilor săi. „Atunci”, îşi va aminti Culianu în 1974, la dispariţia Ninei Façon, „cînd fusesem nevoit să aleg ca
post un sat fără şosea din judeţul Suceava”, ea îi spusese răspicat, în public: „Ţine minte, domnule Culianu, ce e bun
nu piere nicăieri”. Plecat, pe 4 iulie 1972, în exil, Culianu va continua, aşa cum îşi dorise, prospera fortuna,
cercetarea asupra Renaşterii şi a imaginarului ei – începută în teza de licenţă – în studii, articole, cursuri şi
******ebook converter DEMO Watermarks*******
conferinţe, pînă la cartea sa din 1984, Eros şi magie în Renaştere. 1484.
Cartea despre Ficino şi Academia de la Careggi conţine citate numeroase şi întinse în limba latină, mai ales în
cea din quattrocento. La rugămintea traducătorului şi a editorilor, Alexander Baumgarten a avut marea bunăvoinţă
de a verifica şi îndrepta traducerea acestor fragmente. Modificările operate au contribuit la precizarea şi unificarea,
în limba română, a terminologiei specifice neoplatonismului Renaşterii – traducătorul şi editorii îşi exprimă
gratitudinea faţă de profesorul Baumgarten. Mulţumirile lor se îndreaptă de asemenea către Orlando Balaş,
traducătorul fragmentelor germane din text.
Tereza Culianu-Petrescu
******ebook converter DEMO Watermarks*******
Memoriei tatălui meu
******ebook converter DEMO Watermarks*******
