Table Of ContentA.
Bubulac
- Laboratorul
fotoamatorului
3
Dotare şi amenajare
:
. . · 1 :!
lng. Artaxerxe Bubulac
Laboratorul
fotoamatorului
Dotare amenajare
Colecţia foto-film
Editura tehnică
Bu cu r eşti -1968
Lucrarea c:uprincle modul ele or"anizare al u:-iui laborator
fotografic şi indicaţiile ele ordin practic pentru amenajarea
laboratorului în condiţiile unui fotoamator.
In prima parte a lucrării se prezintă materialul fotose;isibil
cu care se lucr�ază, condipile de pâstra1·e şi manipulare cum
şi procedeul de lucru negativ-pozitiv.
A doua parte a lucrării cuprinde descrierea substanţelor
chimice (caracteristici, toxicitate) şi utilajul neces;:ir.
Jn parte:i finală se descrie telmologia de )ucru prop'.·iu
zisă şi se dau o serie ele sfaturi practice pentru ame;1ajarea labo
ratorului în diferite situaţii caracteristice .-:oncliţiilor ele lucru
ale fotoamatorului.
Lucrarea este însoţită de un bogat material ilustrativ �i
se adresează unei mase largi de cititori cu pregătire tehnico
ştiinţifică de nivel mediu.
Introducere
Fotografierea este o operaţie complexă, care are ca
rezultat final, fotografia. în marea majoritate a cazurilor,
mai ales pentru un fotoamator, fotografia este realizată
pe un suport de hîrtie.
Procesul fotografic se desfăşoară în două etape : în
registrarea imaginii latente pe clişeu şi prelucrarea ma
terialului fotosensibil - negativ şi pozitiv -- pentru
obţinerea fotografiei. 1n general, fotoamatorul îşi începe
activitatea fotografică mărginindu-se la prima etapă,
adică se mulţumeşte să vizeze un subiect, să-l încadreze
în vizorul aparatului fotografic şi să declanşeze. în con
tinuare el încredinţează materialul negativ pentru pre
lucrare unui laborator fotografic.
Dacă însă fotoamatorul îşi propune să realizeze nu
o fotografie oarecare, o simplă amintire a unui moment
din viaţă, ci o fotografie care să întrunească şi calită\i
artistice, dacă doreşte obţină o „anumită" fotografie,
�ă
un anumit efect şi mai ales dacă vrea să încerce ado
vărata sahsfacţie a unei lucrări care de la început pînă
la sfirşit să fie propria lui realizare, atunci neapărat
trebuie să treacă şi la a doua etapă a procesului foto
gpafic : prelucrarea materialului fotosensibil.
Fiecare etapă a procesului fotografic presupune în
primul rînd un utilaj propriu, un cadru în care se des
făşoară acţiunea fotografică şi un bagaj minim de cuno
�tinţe tehnico-ştiinţifice şi artistice. Astfel, pentru prima
e-tapă - înregistrarea imaginii latente este nevoie
·-
de : un aparat fotografic, lumea exterioară care oferă o
infinitate de subiecte şi un minimum de cunoştinţe pri
vind mecanica şi optica fotografică precum şi noţiuni de
3
fotocompoziţie şi estetică fotografică. La fel, pentru etapa
a doua - prelucrarea materialului fotosensibil - este
nevoie de : un utilaj adecvat scopului, un cadru de lucru
numit „laborator fotografic" şi un minimum de cuno
ştinţe în special din domeniul chimiei fotografice.
Un fotograf complet trebuie să cunoască mînuirea <;>i
întreţinerea corectă utilajului fotografic, pentru ca
a
investiţia făcută prin procurarea lui, :>ă fie compen
sată prin rezultatele obţinute. Se precizează de la început
că între cele două etape ale procesului fotografic este o
mare deosebire şi anume : în timp ce pentru înregistra
rea imaginii latente este nevoie de un utilaj relativ redus
-- în principiu aparatul fotografic - iar cadrul în care
se lucrează nu este necesar să fie organizat de fotograf
decît în cazuri cu totul speciale, cum ar Îi în cazul
portretului de atelier, sau natura moartă, pentru pre
lucrarea materialului fotosensibil este necesar un utilaj
mult mai numeros şi mai variat, dar car"' în multe cazuri
se poate realiza prin mijloace simple şi puţin costi
sitoare, iar cadrul în care se lucrează trebuie organizat
după anumite principii, astfel încit operaţiile să se des
făşoare în cele mai bune condiţii şi cu rezultate cît mai
bune. Lucrarea de faţă urmăreşte să arate fotoamatorului
utilajele necesare unui laborator fotografic, modul de ma
nevrare şi întreţinere a acestui utilaj, materialul consu
mabil (filme, hirtie, chimicale), păstrarea şi mînuirea lui.
precum şi modul cum se organizează un laborator foto
grafic în diferite situaţii şi în special în cele care sînt
mai frecvente pentru fotoamatorul care în general nu
dispune de un spaţiu anumit rezervat pentru acest scop.
In cele ce urmează ne vom mărgini numai la tratarea
acestui subiect în legătură cu fotografia alb-negru, care
pretinde condiţii mai uşor de realizat de către un foto
amator ; cazul fotografiei color. care necesită condiţii
de lucru speciale, mai greu de respectat de un fotoamator,
mai ales începător, este rezervat unC'i alte lucrări. Deo
camdată, fotoamatorul însuşindu-şi cunoştinţele expuse în
prezenta lucrare şi punîndu-le în practică. va face primul
pas şi de altfel cel mai important -- care-i va permite
-·
4
să execute integral orice lucrare fotografică alb-negru
în
şi îi va da siguranţa necesară atacării fotografiei color,
care este ceva mai pretenţioasă. Lucrările executate în
laborator fiind hotărîtoare în ce priveşte calitatea tehnică
artistică a unei fotografii, este absolut necesar ca foto
şi
amatorul să ştie în primul rînd cum să-şi organizeze şi
�ă-şi doteze laboratorul.
Capitolul
I
Materialul fotosensibil
I. Generalităţi
Materialele fotosensibile folosite de fotoamatori -
excluzînd materialele fotosensibile necesare în lucrări de
strictă specialitate ca de exemplu fotografia astronomică
sau cea de la cercetările de fizică nucleară - se prezintă
într-o gamă foarte variată d€ produse. în general, indi
ferent de scopul pentru care a fost fabricat, materialul
fotosensiliil este alcătuit dintr-un suport transparent sau
opac şi din stratul propriu-zis sensibil la lumină. Mate
rialele fotosensibile se clasifică după mai multe criterii,
astfel :
1) După felul imaginii obţinute - negativă sau po
zitivă - materialele fotosensibile se împart în negative
şi pozitive.
2) După felul suportului pe care este aplicat stratul
fotosensibil, materialele se împart în :
- plăci fotografice la care suportul este format din
tr-o placă de sticlă ;
- filme fotografice la care suportul este format din
tr-o peliculă subţire, flexibilă şi transparentă c!e celuloid
sau diferite combinaţii de materiale cu proprietăţi ase
mănătoare celuloidului, dar care faţă de acesta, au pro
prietatea extrc::m ele importantă de a fi mult mai puţin
inflamabile ;
- hîrtii fotografice la care suportul este format din
hîrtie. în două categorii de grosimi şi ;mume : hîrtii pro
priu-zise cînd suportul este mai sub�ire şi carton, cînd
hîrtia este mai groasă ; în general,. grosimile hîrtiilor
7
fotografice diferă după fabrica producătoare. astfel că
această subdivizare este mai mult sau mai puţin rigu
roasă.
2. Prezentao·ea filmelor fotografice
In ceea ce priveşte filmele fotografice, ele se subdivid
în mai multe produse unele din ele fiind foarte mult
răspîndite pe piaţă, altele care se foloseau dr�·stul de mult
in trecut dar care astăzi sînt mai puţin căutate deşi au
unele calităţi care le fac să fie interesante.
Rolfilmul E.•ste caracteristic aparatelor fotografice de
format mic şi mijlociu, ce care se obţin clişee de dimen
siunile 3/4 4/4 ; 4,516 ; 6/6 şi 6/9 cm.
: ;
Rolfilmul este alcătuit din filmul fotografic propriu
zis lipit la unul din capetele lui pe toată lăţimea şi pe
lungime de circa 1 cm, pe o bandă de hîrtie imper
o
meabilă la lumină. Banda de hîrtie care are rolul de a
feri filmul de lumină, este mult mai lungă decît filmul
propriu-zis, acesta fiind lipit pe hîrtie astfel încît dincolo
de capetele filmului să rămînă o porţiune suficientă
pentru protecţie. Lipirea filmului pe hîrtie face cu
s\?
o substanţă lipicioasă care nu se usucă, astfel că prin
tracţiune uşoară cu mina, filmul se poate desprinde de
hîrtie. Banda protectoare este confecţionată dintr-o hîrtie
densă, vopsită în negru pe partea care este în contact
cu filmul şi în roşu pe partea opusă sau exterioară. Pe
partea exterioară se află tipărit in negru o serie de semne
şi date informative cum sînt : tipul filmului, marca fa
bricii, semne de avertizare, numerotarea clişeelor etc.
Banda de hîrtie cu filmul fixat pe ea se înfăşoară pe
un mosor cu un miez de lemn sau de tablă ştanţată,
marginile fiind în ambele cazuri din tablă, constituind
astfel ceea ce în limbajul fotografic este cunoscut sub
numele de rolfilm. Pentru ca rolfilmul să nu se desfă
şoare după înfăşurarea lui pe mosor, el se lipeşte cu o
bandă de hirtie gumată ; pentru acelaş motiv, la capătul
interior al benzii de hîrtie se găseşte lipită o rezervă
de bandă de hîrtie gumată, cu care se lipeşte rolfilmul
după ce a fost complet expus şi scos din aparatul foto-
8
