Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866–1947): CAROL al II-lea

348 Pages·2004·4.78 MB·Romanian

by  Ioan Scurtu

IOAN SCURTU
ISTORIA ROMÂNILOR
ÎN TIMPUL CELOR PATRU REGI
(1866-1947)
Ediția a Il-a, revăzută ți adăugită
Volumul III
CAROL AL II-LEA

loan Scurtu
ISTORIA ROMÂNILOR
ÎN TIMPUL
CELOR PATRU REGI
(1866-1947)
Ediția a Il-a, revăzută și adăugită
Volumul III
Carol al II-lea
EDITURA ENCICLOPEDICĂ
București, 2004
ISBN general: 973^5-0437-1
ISBN volumul III: 973-45-0440-1
Tiparul executat la S.C. IMP S. A.
BRAȘOV - 500407 - str. Zizinului 110
tel.: [phone] • fax: [phone]
CUPRINS
Restaurația 7
Capitolul I
1. Regența în vâltoarea confruntărilor politice 7
2. Creșterea curentului carlist 50
3. Zile decisive: 6-8 iunie 1930 70
Capitolul II
R1e.g ePle rCiarmol ael lIIe-le am și a„rnitmeuvl nroeu“ îșni v icațao ponlifticrău an Rtomăârnii ei8 899
2. Guvernul de „uniune națională“ 113
3. Alte metode, același obiectiv 132
Capitolul III
Creșterea rolului camarilei regale în viața politică 142
231. .F. o„ rPSțelee ao cfsualtuce șeli ,s cdMhimeabcajreeias sgtauivtveern! e“2lo r11 174024
Exilul 319
CapiRtoluel IVgimul monarhiei autoritare 225
21. I.n stîitnuțiotnralieza reaa npoualuir reeginm.țe Co nșteixt url ientearnl șii itnatertnaețio na2l . 5. . 2225
3. Prăbușirea regelui Carol al II-lea 280
5

Capitolul I
RESTAURAȚIA
?
1. Regența în vâltoarea confruntărilor politice
Ca urmare a morții regelui Ferdinand, în după-amiaza zilei de 20 iulie
1927 a avut loc ședința comună a Adunării Deputaților și Senatului în ca¬
drul căreia cei trei regenți — principele Nicolae, patriarhul Mirón Cristea
și juristul Gh. Buzdugan — au depus următorul jurământ: „Jur credință
Maiestății Sale regelui Mihai I. Jur a păzi Constituțiunea și legile poporului
român, a menține drepturile lui naționale și integritatea teritoriului“1.
Pentru a oferi noului suveran — dar de fapt Regenței — posibilitatea de a­
și exercita prerogativa constituțională de a numi miniștri, Ion I.C. Brătianu
și-a depus demisia, dar mandatul i-a fost reconfirmat imediat.
Guvernul Ion I.C. Brătianu a luat măsuri de siguranță pentru a
împiedica orice manifestație ostilă actului de la 4 ianuarie 1925 sau o
eventuală încercare a principelui Carol* de a veni în țară; starea de asediu
a fost extinsă la scara întregii țări, iar presa a fost supusă unei severe
cenzuri. Mai mulți ofițeri și oameni politici — între care N. Iorga — au
fost atenționați să nu facă propagandă în favoarea fostului principe2. De
1 „Dezbaterile Adunării Deputaților“ (în continuare: „D.A.D.“), nr. 5, ședința
din 20 iulie 1927.
* Fiind exclus din rândul membrilor familiei regale, principele Carol avea
numele Carol Caraiman; în fapt, liderii politici continuau să-l considere principe, iar
uneori îl numeau fostul sau ex-principe, titulatură pe care o vom folosi și noi în
lucrarea de față.
2 N. Iorga, România contemporană de la 1904 la 1930. Supt trei regi. Ediție
Valeriu Râpeanu și Sanda Râpeanu, București, Editura PRO, 1999, p. 358.
7