Table Of ContentCrIstIan PrEda este profesor de [tiin]e politice la Universitatea din Bucure[ti, unde pred\
din 1992. a publicat mai multe volume despre evolu]ia gândirii politice române[ti (Modernitatea
politic\ [i românismul, nemira, 1998; Occidentul nostru, nemira, 1999; Staulul [i sirena. Dilemele
unui marxist român, nemira, 2002; Contribu]ii la istoria intelectual\ a politicii române[ti,
Meridiane, 2003), despre istoria liberalismului (Le libéralisme du désespoir. Tradition libérale et
critique du totalitarisme dans les années 1938‑1960, Editura Universit\]ii din Bucure[ti, 2000;
Liberalismul, Humanitas, 2003; Mic dic]ionar de gândire politic\ liberal\, Humanitas, 2004),
precum [i despre sisteme electorale [i politica româneasc\ (Tranzi]ie, liberalism [i na]iune,
nemira, 2001; România postcomunist\ [i România interbelic\, Meridiane, 2002; Partide [i
alegeri în România postcomunist\, nemira, 2005; Regimul, partidele [i sistemul politic din
România, nemira, 2008 – împreun\ cu sorina soare; Eseuri politice, nemira, 2009). a tradus
de asemenea în român\ autori precum Constant, Guizot, tocqueville, raymond aron sau Pierre
Manent. Ultimele publica]ii: Rum^nii ferici]i. Vot [i putere de la 1831 p^n\ `n prezent, Polirom,
2011, [i Democratizzazione in Romania. Regime, partiti e sistema de partiti, aracne Editrice,
roma, 2012 (`mpreun\ cu sorina soare).
© 2010, 2013 by Editura POLIROM
Această carte este protejată prin copyright. Reproducerea integrală sau parţială, multi plicarea prin
orice mijloace şi sub orice formă, cum ar fi xeroxarea, scanarea, transpunerea în format electronic
sau audio, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea
permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiilor, cu scop
comercial sau gratuit, precum şi alte fapte similare săvârşite fără permisiunea scrisă a deţinătorului
copyrightului reprezintă o încăl care a legislaţiei cu privire la protecţia proprietăţii intelectuale şi se
pedepsesc penal şi/sau civil în conformitate cu legile în vigoare.
Pe copertă : © Torian Dixon/Depositphotos.com
www.polirom.ro
Editura POLIROM
Iaşi, B‑dul Carol I nr. 4 ; P.O. BOX 266, 700506
Bucureşti, Splaiul Unirii nr. 6, bl. B3A, sc. 1, et. 1,
sector 4, 040031, O.P. 53, C.P. 15‑728
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României :
PrEda, CrIstIan
Introducere `n [tiin]a politic\ / Cristian Preda. – Ed. a 2‑a, rev. – Ia[i : Polirom, 2013
Bibliogr.
Index
IsBn print: 978‑973‑46‑3790‑4
IsBn ePub: 978‑973‑46‑3812‑3
IsBn PdF: 978‑973‑46‑3813‑0
32.01(075.8)
321.01(075.8)
Printed in ROMANIA
Edi]ia a II‑a rev\zut\
POLIrOM
2013
Cuprins
Nota autorului ............................................................................... 7
Politica........................................................................................ 9
{tiinţa politic\ ..............................................................................28
Regimul .....................................................................................48
Statul .........................................................................................73
Partidele .....................................................................................93
Votul ....................................................................................... 122
Democraţiile .............................................................................. 145
Guvernarea .................................................................................170
Participarea ............................................................................... 199
Culturile politice ......................................................................... 222
Grupurile de interes ..................................................................... 246
Tranziţia ................................................................................... 266
Bibliografie ............................................................................... 289
Indice de materii şi de nume. .......................................................... 303
nota autorului
Textul pe care îl veţi citi este transcrierea cursului pe care l‑am ţinut în primul
semestru al anului universitar 2009‑2010 în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice a
Universităţii din Bucureşti, atât la secţia română, cât şi – într‑o versiune franceză – la
secţia francofonă a aceleiaşi instituţii. Cursul a fost conceput urmând modelul celor
ţinute în departamentele de ştiinţe politice din Occident. În raport cu conferinţele
ţinute, transcrierea a introdus modificări minime, în general ajustări stilistice. Am dorit
totuşi să păstrez caracterul oral al expunerii.
Am adăugat conferinţelor peste 350 de extrase din cei peste 250 de autori la care
am făcut referire în curs. Fragmentele respective, citate care au de regulă 10‑15
rânduri, sunt alese cu ajutorul Alexandrei Ionaşcu, al Damianei Oţoiu şi al Domnicăi
Gorovei, care au fost în anul cu pricina colaboratoarele mele în realizarea semina‑
rului. Silvia Marton, care a ţinut şi ea, în urmă cu câţiva ani, seminarul acestui
curs, mi‑a oferit acum câteva sugestii utile. Le mulţumesc aici pentru colaborare,
aşa cum îi mulţumesc şi Cristinei Popescu, pentru ajutorul dat în pregătirea manus‑
crisului. Fragmentele sunt aşezate la finalul fiecărei prelegeri în ordine alfabetică,
pentru a facilita lectura. E indicată, pentru fiecare în parte, data apariţiei şi, după
caz, a traducerii în limba română, atunci când s‑a folosit o versiune deja publicată.
Cele mai multe texte sunt, în schimb, traduse aici pentru prima dată. Fragmentele
pot fi folosite în dezbateri de seminar, dar şi ca referinţe bibliografice care com‑
pletează conţinutul conferinţei.
Cursul se doreşte a fi o introducere adresată studenţilor din numeroasele depar‑
tamente de ştiinţe politice create în ultimele două decenii în România. În egală
măsură, el poate fi util studenţilor din facultăţile de ştiinţe umane. În fine, textul
este, cred, interesant şi pentru un public cultivat mai larg, care poate găsi aici
elementele de bază ale disciplinei. Cultura democraţiei nu se reduce la literatura
politică, dar nici nu este cu totul separată de aceasta.
Ediţia a II‑a a manualului conţine un număr de corecturi şi revizuiri ale textu‑
lui publicat în 2010, în marea lor majoritate de ordin stilistic sau actualizări care
iau în seamă evoluţiile istorice recente.
Politica
Conferinţele reunite sub titlul „Introducere în ştiinţa politică” sunt
într‑un dublu sens introductive. Sunt introductive pentru că, aşa cum veţi
vedea, vom discuta noţiunile‑cheie ale domeniului. Rând pe rând, de la o
săptămână la alta, voi introduce câte o noţiune. Astăzi, de pildă, vă propun
să vorbim despre politică, săptămâna viitoare despre ştiinţa politică, peste
două săptămâni despre regim şi aşa mai departe. Fiecare noţiune de acest
fel poate fi considerată o parte a instru mentarului pe care ştiinţa politică,
disciplina noastră, îl foloseşte pentru a elabora obiectele de studiu care îi
aparţin ori pentru a conduce cercetarea care îi este proprie. Noţiunile
respective ne îndreaptă spre o serie de întrebări proprii ştiinţei politice,
întrucât sunt fundamentale pentru orice comunitate politică. Acesta este
primul sens: cursul e introductiv pentru că descrie abecedarul domeniului.
În al doilea rând, cursul este introductiv pentru că deschide poarta către
cursurile pe care le veţi urma în anii viitori de studiu, din parcursul dum‑
neavoastră de licenţă, atunci când veţi avea un curs de ştiinţă politică sau
un altul de politică comparată, sau altele încă mai precise, intitulate partide
politice ori sistemul politic din România etc. Veţi regăsi, astfel, unele din‑
tre noţiunile‑cheie despre care vorbeam drept capitole esenţiale ale dome‑
niului. Ele nu sunt doar unelte din trusa cu noţiuni de bază, ci au devenit
secţiuni din ansamblul disciplinei.
Prima noţiune pe care o voi trata este, aşadar, cea de politică. Voi orga‑
niza expunerea pornind de la o serie de confuzii şi echivocuri legate de
această noţiune. Voi lua în seam\ polisemia termenului – care e uneori atât
de derutantă încât a părut să fie, cum spunea Dominique Colas, dizolvantă –
şi voi încerca să deosebesc între sensurile lui, indiferent că este vorba
despre adjectivul politic(ă), despre substantivul feminin politică ori despre
cel masculin politic. Cu alte cuvinte, voi încerca să vă confrunt cu felul în
care politica este tratată, inclusiv de către simţul comun, pentru a desprinde
o diversitate de sensuri care poate părea de multe ori dificil de asumat. Nu este
însă singurul termen din ştiinţele sociale care se află în această situaţie.
10 Introducere în ştIInţa polItIcă
Prima remarcă pe care vreau să o introduc aici îi aparţine lui Leo Strauss.
El este unul dintre cei mai importanţi autori din secolul XX şi inspiratorul
unei şcoli care este mult discutată în ultimii ani: şcoala neoconservatoare
din Statele Unite, de la care s‑au revendicat mulţi membri ai administraţiei
Bush. Deşi nu a cunoscut epoca neoconservatorismului – întrucât a murit
la începutul anilor ’70 –, filosoful Strauss este considerat părintele spiritual
al acestei familii politice. El spunea că nu există nimic în domeniul politic
care să fie neutru. Tot ceea ce ţine de acest domeniu, tot ceea ce ţine de
politică reclamă aprobarea sau respingerea, acordul sau dezacordul. Când
este vorba despre politică, nimic nu ne poate lăsa indiferenţi. Iată de ce,
spunea Leo Strauss, abordarea politicii nu se poate separa de judecăţile de
valoare, întrucât politica ne obligă să ne poziţionăm într‑un fel sau altul,
să fim de acord sau să nu fim de acord, să aprobăm sau să respingem. Dacă
lucrurile stau aşa, reflecţia asupra domeniului impune recursul la judecăţi
de valoare. Pe scurt: politica e întotdeauna angajare, în numele unei cauze.
Aceasta este una dintre perspectivele influente îmbrăţişate de reflecţia
asupra politicii. Net deosebită de ea, dar la fel de influentă este o altă
perspectivă, cea care a fost inspirată de Max Weber. În viziunea weberiană,
înţelegerea domeniului politic presupune o atitudine neutră, indiferentă la
valori. Dacă pentru Strauss politica nu poate fi separată de judecăţile de
valoare, pentru Weber, dimpotrivă, abordarea politicii necesită neutralitatea
în raport cu oricare judecată de valoare.
Nu e singura deosebire de perspectivă pe care o putem pune în evidenţă
atunci când e vorba despre politică. La fel de importantă ca şi deosebirea
dintre optica straussiană şi cea a lui Weber este deosebirea dintre ceea ce
Sartori numea „politicul pur” şi, respectiv, „politicul impur”, în funcţie
de prezenţa sau absenţa idealurilor. Într‑un chip mai intuitiv, putem de
asemenea distinge sensul nobil şi, respectiv, sensul peiorativ (sau depreci‑
ativ) al politicii. Mă explic. În sensul ei nobil, politica este văzută drept o
activitate care vădeşte, aş zice în mod exemplar, demnitatea individului.
Politica este, în acest sens, arta de a guverna o comunitate umană – artă în
sensul antic al termenului, ca tehnică. Este un lucru nobil pentru că reuşeşte
să producă guvernarea comunităţilor dincolo de ceea ce le separă, dincolo
de diviziunile lor interne, de separaţiile sau specificităţile proprii fiecărei
comunităţi. Este nobilă tocmai pentru că fracturile interne sunt depăşite şi
o comunitate poate să trăiască, adică poate să fie reunită sub un nume
propriu, să aibă o unitate şi să dureze. Acest sens nobil este propriu filo‑
sofiei antice, dar şi acelor discursuri moderne care văd în politică o tenta‑
tivă reuşită de a depăşi diviziunile sociale.
