Table Of Content"
INTRE
WITTGENSTEIN
SI HEIDEGGER
'
Editor:
Valentin Mureşan
k Editura Alternative
k
©Copyright: Editura Alternative, 1998
71341, Bucureşti 1; Piaţa Presei Libere r.I, Casa Presei, Cop. B, Et. 4;
Tel.: 222 94 68; 222 94 69; tel./fax: 222 94 70, fx: 223 49 71
ISBN: 973-921648-X
CUPRINS
Cuvânt înainte 5
...............................................................................
I. DESPRE NATURA FILOSOFIEI
Valentin Mureşan, Ce este !osoia? .. . . 11
.......... ...................... ......
Mircea Flonta, Stiluri de ilosofare şi tradiţii ilosoice .39
.............
Adrian Miroiu, Filosoia: între modestie şi umilinţă 61
..................
Radu Mihail Soleau, Filosoia: între modestie şi umilinţă
-încercare de comentariu . 91
.................................................
Răspunsuri:
V. Mureşan lui M. Flonta . 101
...................................................... ....
V. Mureşan lui A. Miroiu . 115
..........................................................
V. Mureşan lui R.M. Solcan . 126
......................................................
A. Miroiu lui R.M. Solcan . 130
....... „. ... ............................................
II. DESPRE DIVERSITATEA FILOSOFIEI
John Lucas, Perenitatea idealului ilosoie grecesc 137
....„ .............
William Charlton, Nu ne îndreptăm spre o eră
post-ilosoică .. .. 147
........................... ..„ . .....•.......•.........•.......
Patrick Suppes, Metaizica analitică . 157
........................................
Fran�ois Laruelle, Supremaţia metaizicii � 161
.................... ...........
Alan Monteiore, Între Wittgenstein şi Heidegger.. ..................1 79
Christopher Kirwan, Despre contemporaneitatea
lui Platon . . „ 195
.................................................... ........ ..........
John Laughland, Filosoia politică şi criza morală
a Occidentului . „ 211
.............................. „ .... „ .... .....................
Jim MacAdam, Filosoia este un tip de activitate . . 219
...................
Wolfgang Balzer, E posibilă o ilosoie în ormule
matematice 229
... „. .........................................., ................•......
Roger Crisp, Pierre Caussat, Filosoia între utilizrea
cazurilor imaginare şi a cazurilor reale 245
..„ .„ .... „„. . „. .. „„„
Despre autorii acestui volum „ . 269
„„. . .....„ . .... „ .. „ •..„ .....„ .„ .... „ ...
3
Cuvânt înainte
Această cte nceacă să abordeze tema naturii ilosoiei n con
textul luid al diversităţii modalităţilor contemporane de a o
practica. E o ncercare ce nu i-a atras, de regulă, pe ilosoii romni,
ocupaţi aproape exclusiv cu acerea ilosoiei în interiorul tradiţiei
sau şcolii la lunile căreia s-a întâmplat să se omeze. Aşa se
explică priza pe care o are la intelectualii noştri sintagma ,,marii",
„adevăratei" ilosoii; aceasta e, de iecare dată, chiar ilosoia ţării
sau culturii cu care persoana în cauză are legăturile cele mai strnse.
Cartea de aţă propune, n acest context partizan, un exerciţiu de
decentrare.
În vremurile în care România era dominată de paradigma oi
cială maxistă, propunerea de a discuta „ce este ilosoia şi care e
speciicul muncii ilosoului?" era ntâmpinată cu nedumere: „Cum,
nu ştim ce este ilosoia?" i s-a răspuns. Astăzi, în condiţii de
-
mai mare libertate exterioară, relexul interior pare a i, din păcate,
acelaşi. Fie că întrebarea e considerată neinteresantă, ie că se pre
zumă incapacitatea de a oeri un răspuns relevant, reacţia quasi-gene
rală rămne negativă.
Ac�astă atitudine necritică r trebui, mai degrabă, să-i ngrijo
reze pe ilosoi. Situaţia lor nu e identică cu aceea a cercetătorului
în ştiinţe sau a pictorului, aşa cum cred ei uneori; aceştia din umă
pot ace ştiinţă sau pictură ără a se întreba „ce este ştiinţa?" sau „ce
este arta?", şi aceasta pentru bunul motiv că o asemenea ntrebare
nu eal or (ea ilosoilor, ir marii inovatori n ştiinţă sau artă au ridi
cat mereu întrebări de acest el, întrebări meta-ştiinţiice ori meta
artistice, iind, prin aceasta, un pic ilosoi!). În plus, ştiinţele naturii
au o omogenitate paradigmatică-o unitate intenaţională a temelor,
metodelor şi limbajului -cre lipseşte ilosoiei. Aparent, pictura nu
prezintă această omogeitate universală, căci ce legătură ar putea să
5
existe între Raael şi Braque? Totuşi, ne vine uşor să recunoaştem,
despre amândoi, că ac „pictură", nu muzică, nici izică, nici poezie,
nici otograie; căci amândoi construiesc o anumită imagine semni
icativă utilizând un suport şi materiale quasi-identice, tehnici de
reprezentare parţial diferite, eventual o „ilosoie" subiacentă die
rită a reprezentării. Nu acelaşi lucru se întâmplă cu ilosoia. Căci
ce asemănări pot exista între elul cum ace ilosoia Heidegger şi
Camap? Temele dieră, materialul lingvistic dieră, intenţiile pro
gramatice dieră şi ele , dacă nu chiar se opun; ei par să acă lucruri
dierite sub acelaşi nume. Unii spun -şi iată dierenţa aţă de cazul
pictorilor - că Heidegger nu face ilosoie, ci un el de artă literră
relexivă; ceilalţi aimă că Rudolf Camap e om de ştiinţă, nu iloso.
Această stranie disoluţie a filosoiei în alte genuri, exterioare ei -de
unde continua „ceartă a ilosoilor" pe trupul de madonă al „ade
vratei ilosoii" -mi se pare simptomul clar al crizei sale de iden
titate, cel puţin în această epocă. Şi cine să îi scoată pe ilosoi din
criză dacă nu ilosoii înşişi? Căci întrebrile dacă ilosofia mai are
un domeniu speciic, dacă ilosoful mai e un profesionist şi nu un
„generalist" care „electează", dacă există un singur mod „corect"
sau mai multe maniere posibile de a ace ilosoia, complet dierite
şi incomensurabile - toate acestea sunt întrebări ilosoice. Această
carte la ele se referă.
rima parte e dedicaă conturării speciicului relecţiei ilosoice
iar eseurile semnate de proesori români propun câteva puncte de
vedere dierite. V. Mureşan crede că se poate delimita, chiar prin
metode empirice, un „nucleu paradigmatic" de opere ilosoice şi că,
în acest nucleu, ilosoia se vădeşte a i o preocupare ce vizeză anali
za critică a presupoziţiilor tacite ale altor experienţe umane, cum sunt
cele ştiinţiice, rtistice sau religioase. M. Flonta neagă posibilitatea
conturării unui nucleu paradigmatic, unui mod „corect" de a ace
ilosoia; există mai multe asemenea „nuclee" arhetipice, incomensu
rabile , toate la el de ndreptăţite. A. Miroiu se distnţează de punctul
de vedere al ilosoiei ca analiză a presupoziţiilor tacite şi consideră
ă, în cea mai nouă omă a ei, ilosoia a devenit o relecţie asupra
faptelor lumii extene, asemănătoare cu ştiinţa. Ir R. M. Solcan
atrage atenţia asupra dmensiunii conversaţionale a ilosoiei. Punc-
6
Lele de vedere dierite e iresc să atragă replicile, prezentate într-un
paragraf separat.
Sunt dator să ac unele precizări în legătură cu istoria acestei
secţiuni. Ordinea în care sunt prezentate eseurile nu re nici o sem
niicaţie valoică. E pur şi simplu ordinea intrrii lor în arenă. Am
lansat acum câţiva ani colegilor mei un articol-provocare, „Ce este
filosoia?", cu intenţia mărturisită de a genera o dezbatere, pentru că
şliu prea bine că lucrez ntr-un rup academic cu opţiuni ilosoice
dierite şi, de ce nu, cu parţiale ... suspiciuni proesionale reciproce,
generate de această diversitate. Unii mi-au răspuns, cei mai mulţi nu.
Răspunsurile se ală publicate aici. A doua intenţie secretă, o dorinţă
pe cre o nutresc de multe decenii, a ost să ac o carte-dezbatere,
prea puţin obişnuită la noi, la care protagoniştii să-şi atace reciproc
poziţiile şi să poată răspunde la aceste atacuri. Căci sunt convins că
dezbaterea critică este singura modalitate in care putem proresa, ir
paginile care urmează sunt o pledoarie pentru aceasta.
Partea a doua e dedicată diversităţii modalităţilor de a înţelege
practica ilosoică în lumea de azi şi e compusă din mai multe inter
viuri cu ilosoi străini. M-au interesat aici nu atât detaliile privitoare
la doctrina vreunui autor, ci elul în care interlocutorii mei înţeleg
sensul a ceea ce ac ei ca filosoi proesionişti. Multe din întrebări
se repetă tocmai pentru a sonda reacţiile diferitelor persoane,
aprţinând unor şcoi şi tradiţii diferite, la aceeaşi problemă. Se poate
observa uşor că mare parte din întrebăi se reeră la chir temele
lansate n articolele din prma parte, aşa ncât ansamblul lucrării poate
fi privit ca un unic dialog . În ine, m-a interesat în mod deosebit
dierenţa dintre ceea ce e numit uneori maniera „analitică" şi, respec
tiv, cea „continentală" de a ace ilosoie -o temă mai puţin vehicu
lată în mediile intelectuale româneşti, obişnuite de tradiţia interbelică
şi de casele de editură putenice să se adape de la sursele germane
�i ranceze ca de la „adevăratele" depozitare ale culturii europene.
Lucrarea noastră vrea să ie o pledoarie împotriva acestei ixaţii şi
penru un autentic plualism ilosoie. a ridică pentru ilosoii români
întrebarea tulburătoare: care e menirea noastră într-o ţară ără o
tradiţie ilosoică puternică şi totodată ne-dominată încă de una sau
alta dintre cele două mari paradigme mondiale, cea anglo-americană
7
şi cea continentală ? Cartea nu răspunde, însă, acestei întrebări. Nici
nu este menirea ei să o acă.
Mulţumesc oştilor mei studenţi Brânduşa Palade, Pompiliu
Diplan şi Emanuel Socaciu pentru traducerea, după bandă audio, a
trei interviuri: cele cu F. Laruelle, R. Crisp şi P. Caussat, respectiv
cu W. Balzer.
Mulţumesc soţiei mele, Gina, şi iului meu, Tudor, entru răbda
rea cu care au suportat redactarea acestei cţi şi a altora ...
V.M.
8
