Table Of Content, ,
.\ (_\ .\ [) li: 1.\ H L-'\,'\,\
~\( (X\
INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ
"lORGU IORDAN"
AI A "..
a l " . ,
o~
« »
sunt
A
INDREPTAR
ORTOGRAFIC,ORTOEPIC
SI DE PUNCTUATIE
, ,
univers enciclopedic
ACADEMIA ROMÂNĂ
INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ "IORGU IORDAN"
ÎNDREPTAR
ORTOGRAAC, ORTOEPIC
ŞI DE PUNCTUAŢIE
Ediţia a V-a
Redactor: MARINA RĂDuLESCU
Coperta: VENIAMIN & VENIAMIN
ISBN 973-96989-8-0
ACADEMITA ROMÂNĂ
...,
INSTITUTUL DE LINGVISTICA
"IORGU IORDAN"
ÎNDREPTAR
ORTOGRAFIC, ORTOEPIC
SI DE PUNCTUATIE
, ,
Ediţia a V-a
== ==
,~
univers enciclopedic
Bucureşti,1995
© Toate drepturile prezentei ediţii rezervate
Editurii Univers Enciclopedic
Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţie a apărut într-o primă
ediţie în anul 1960 (ediţia 'a II-a, în 1965; ediţia a III-a, în 1971), fiind
realizat prin fuziunea a trei lucrări nonnative anterioare: Mic dicţionar
ortografic (ediţia 1, 1953), Dicţionar ortoepic (1956) şi Îndreptar de
punctuaţie (1956). Ediţia a IV-a, apărută în anul 1983, a fost pusă de
acord cu Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române
- DOOM(l982).
Ediţia de faţă, în care se aplică "Hotărâre a Adunării generale a
Academiei Române, din 17 februarie 1993, privind revenirea la "â" şi
"sunt" în grafia limbii române", a fost elaborată la Institutul de
Lingvistică "lorgu Iordan" din Bucureşti. Lucrarea a fost aprobată de
Consiliul Ştiinţific al institutului, în şedinţa sa din 16 ianuarie 1995,
precum şi de Secţia de Filologie şi Literatură a Academiei Române, în
şedinţa sa din 31 ianuarie 1995.
5
ACADEMIA ROMÂNĂ
HOTĂRÂREA
Adunării generale a Academiei Române ,din 17 februarie 1993,
privind revenirea Ia "â" şi "sunt" în grafia limbii române
Adunarea generală a Academiei Române, întrunită în ziua de
17 februarie 1993, în conformitate cu art. 4 din Statutul Academiei
Române, hotărăşte:
1. Se va reveni în grafia limbii române la utilizarea lui â în interiorul
cuvintelor şi a formei sunt (suntem, sunteţi), în conformitate cu hotă
rârile adoptate de Academia Română înainte de 1948, consecinţă a unui
îndelungat proces istoric.
2. Modul de aplicare a hotărârii de la pct. 1 va fi stabilit de Prezidiul
Academiei Române.
3. Pentru celelalte reguli ortografice se cere Comisiei de cultivare a
limbii române, institutelor de lingvistică ale Academiei Române să facă
acele propuneri pe care le consideră necesare ca urmare a dezbaterilor şi
propunerilor care au avut loc în Adunarea generală a Academiei, la
întrunirile lingviştilor şi în presă. Aceste propuneri vor fi supuse Secţiei
de Filologie şi Literatură a Academiei, care le va înainta, cu eventuale
amendamente, Adunării generale a Academiei Române, spre dezbatere
şi aprobare.
Preşedintele Academiei Române,
academician Mihai Drăgănescu
(Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 51 ,8 martie 1993)
7
REGULI DE ORTOGRAFIE
SI DE ORTOEPIE
,
1. ALFABETUL
§. 1. Alfabetul limbii române este alcătuit din 31 de litere, a căror
ordine este următoarea:
a, A (a) i, (i) r, R (re)
ă, Ă (ă) î, Î (î din i) s, S (se)
â, Â (î din a) j, J Ue) ş, Ş (şe)
b, B (be) k, K (ca) t, T (te)
e
c, (ce) 1, L (le) ţ, Ţ (ţe)
d, D (de) m, M (me) u, U (u)
e, E (e) n, N (ne) v, V (ve)
f, F (fe) o, O (o) w, W (dublu ve)
o- G (ghe) p, P (pe) x, X (ies)
1:>'
h, H (ha) q, Q (kii sau chIu) Y, Y (i grec)
z, Z (ze)
Nota 1. Literele mari corespunzătoare lui ii, fi, i, 05, (se scriu şi ele cu semnele
caracteristice: Ă, Â, f, Ş. Ţ.
Nota 2. În abrevieri ~i simboluri, unele litere au variante de citire consacrate
În uz, de obicei după model străin: f (ef), g (ge), h (ha'5), I (el), m (em), n (en),
r (er), ,"i (e.')), z (zet).
Nota 3. Scrierea noastră mai foloseşte, În redarea unor nume proprii străine
~i a unor cuvinte noi neadaptate, litere cu diverse semne diacritice: ii, C, D, f ş.a.
(vezi § 168).
În general, scrierea noastră notează fiecare sunet printr-o literă.
Uneori însă acelaşi sunet este redat prin litere diferite, aceeaşi literă redă
9
sunete diferite, un grup de litere poate reda un singur sunet sau o singură
literă poate reda un grup de sunete, de exemplu:
- literele â şi îredau aceeaşi vocală, [îl: blând, rând, coborî, înger,
neînţeles etc.;
- litera k şi grupul de litere ch, când sunt unnate de esau i, redau
aceeaşi consoană, [1<]: chel, chimie, kenyan, kilometru etc.;
- litera x şi grupul de litere cs redau acelaşi grup de sunete, [cs]:
expediţie, ticsit etc.;
- literele c şi g, când sunt urmate de esau i, redau consoanele
africate [e] şi[g]: cer, cine,ger,gintă etc.,iar când sunt urmate de a, ă, â,
o, u sau de o consoană, precum şi la sfârşit de cuvânt, re dau consoanele
[k] şi [g]: cap, clasă, cuc, gând, greu, mag etc.;
- grupurile de litere ch şi gh (urmate de e, i) redau câte un singur
sunet, [1<] şi [g]: chem, chimir, ghem, ghindă etc.;
- litera x redă un grup de sunete, fie [cs]: exclus, explozie etc., fie
[gz]: examen, exemplu etc.
II. FONETICA PROBLEMELE DE
ŞI
ORTOGRAFIE DE ORTOEPIE
ŞI
VOCALELE
A
§ 2. Se scrie şi se pronunţă a, nu ea, după literele Ş şijîn rădăcina
cuvântului: şa, şade, şapte, şase; deja, jalbă, jale, jar (nu şea, şeade,
şeapte, şease; dejea,jealbă,jeale,jear).
Notă: în mod obişnuit, e alternează cu ea: deştept - deşteaptă, leg - leagă;
potrivit cu regula de mai sus se stabileşte însă alternanţa e - a după ş, în rădăcina
cuvântului, în formele flexionare ale adjectivelor şi verbelor: deşert - deşartă
(nu deşeaItă), aşez - aşază(nu aşează), înşe1-înşală(nu înşeală), şed - .~ade
(nu şeade).
§ 3. Substantivele cu rădăcina terminată în Ş şij, când sunt articulate,
se scriu şi se pronunţă cu a, nu cu ea: coaja, păpuşa, uşa (nu coajea,
păpuşea, uşea).
10
