Table Of Content.. EDUCA ŢIE ŞI CULTUĂ
IN OCCIDENTUL BARBAR
SECOLELE VI-VIII
Această ediţie este parte a colecţiei „Ideea europeană"
inanţată de Fundaţia Concept-Open Society Institute, Budapesta,
Ministerul Francez al Aacerilor Extene şi
Ambasada Franţei la Bucureşti
Lucrare publicată cu sprijinul
Ministerului Francez al Culturii -Centre National du Livre
PIERRE RICHE
EDUCATIE SI CULTURĂ
. ' '
IN OCCIDENTUL BARBAR
SECOLELE VI-VIII
Ediţia a 4-a, revăzută şi corectată
Traducere de
FLORICA BECHET
//f�'�
Eaitura
"�
fundaţia oncepe /6 Meridiane
Coperta colecţiei
CĂTĂLIN POPA
Pe copertă
Muzica, Aritmetica, Geometria .�i Astronomia
Manuscrisul Boethius de la Tours, 845
Staatsbibliothek Bamberg, Ms. Class. 5, Folio 9v.
Univ. Bucureşti -Filosofie
11�1� �III �111111� �li �III 1�1111
004795
PIERRE RICHE
Education et cu/ture dans /'Occident barbare
(Vfe et VJc· siecles)
© Editions du Seuil, 1962 et 1995
© Editura Meridiane, 200 I
pentru prezenta ediţie românească
ISBN 973-33-0447-6
Soţiei mele
CUVÂNT ÎNAINTE
Scrierea unei cărţi despre educaţia din secolele cele mai întunecate
ale istoriei occidentale ar i putut părea acum câţiva ani un pariu pro
vocator. Multă vreme, perioada care deschide Evul Mediu a ost con
siderată o epocă de incultură şi de barbarie, căreia istoricul, nerăbdător
să ajungă la renaşterea carolingiană, nu-i consacra decât câteva rândui
dispreţuitoare. Totuşi, în poida rarităţii mărturiilor, istoricul începe
să întrevadă întregul olos, dacă nu chiar întreaga bogăţie a secolelor
care despart sârşitul lumii antice de începuile Evului Mediu Studii
1•
din ce în ce mai numeroase, ba chiar congrese ştiinţiice2, caută să
aducă lumină în aceste Dark Ages3, şi au ost deja adunate elementele
unei sinteze asupra civilizaţiei Occidentului barbar. Transmiterea cultu
rii romane în Evul Mediu a ăcut obiectul unor lucrări remarcabile4,
dar acestea s-au orientat în general asupra unei ţi sau a unei persoane,
ără să se i încercat un studiu de ansamblu asupra culturii occidenta
le în epoca barbară.
Abordând la rândul meu această peioadă ingrată, n-am doit totuşi
să studiez cultura în sensul larg al termenului\ şi nici măcar una din
maniestările ei, studiul literaturii clasice, subiect al unei lucrări vechi
de o jumătate de secol şi care, în multe privinţe, se impune încă6; am
ales ca temă a cercetărilor mele un aspect prea des neglijat de istoria
civilizaţiei: educaţia. Antichitatea a creat un sistem de educaţie bine
cunoscut astăzi7: perioada carolingiană, epoca de aur a profesorilor şi
a şcolilor, a atras de multă vreme cercetătorii, şi era, aşadar, indispensa
bil să se ştie cum s-a recut de la educaţia antică la educaţia medievală,
cum a putut cărturarul roman să-i lase locul clericului din Evul Mediu.
Care a ost inluenţa năvălirilor barbare asupra sorţii şcolii şi a edu
caţiei? Cum a dispămt cultura literară a laicilor? În ce condiţii aceştia
din urmă şi-au căpătat instruirea religioasă? A moştenit oare şcoala
clericilor şi a călugărilor, cum s-a spus adesea, programul şcolii ro
mane? A reluat oare pedagogia ecleziastică metodele antice sau a ino
vat? Aceste întrebări, întrebări între multe altele, merită un răspuns.
Fără îndoială, e mai uşor să se studieze educaţia într-o epocă în
care sistemul de valori este.bine stabilit. Adultul care se ocupă de co
pil îi transmite acestuia ceea ce î se pare mai potrivit pentru a-i onna
trupul, inteligenţa, credinţa religioasă, în uncţie de un idealde viaţă
bine deinit. Numai că, între secolele al VI-lea şj al VIII-lea, valori
le tradiţionale sunt puse în discuţie. Occidentul nu cunoaşte un singur
tip de civilizaţie, ci civilizaţii care coexistă şi adesea se opun, oferin
du-le tinerilor căi cu totul deosebite. Cât de multe contraste exită între
elevul ieşit din mâinile gramaticului roman, lectorul legat de bise
rica catedrală, barbarul crescut în preajma şefului şi călugărul oerit
din copilărie unei mânăstiri!
Opoziţia acestor diverse tipuri de educaţie constituie în acelaşi
timp interesul studiului întreprins, _dar şi diicultatea prezentării lui.
Deoarece nu am vrut să ac o istorie literară şi nici să evoc cultura
personajelor importante care şi-au dominat epoca independent de
cultura contemporanilor lor, am studiat educaţia laicilor, a clericilor
şi a călugărilor plasându-i în mediile sociale şi geograice cărora le
aparţineau. Am vrut ca, adoptând un plan mai mult istoric decât logic,
să arăt cum, în urma transomărilor politice şi sociale, educaţia omu
lui occidental a căpătat puţin câte puţin un chip nou.
Pentru a surprinde mai bine multiplele aspecte ale acestei istorii,
mi-am purtat cercetarea prin toate regiunile Occidentului barbar şi chiar
în Italia bizantină, deoarece cultura acestui ţinut este strâns legată de
cea a Occidentului. Punctul de plecare al studiului meu_îl constituie
dispariţia Imperiului de Apus, nu iindcă aş vrea să mă conomez cro
nologiei oficiale şi convenţionale care ace ca Evul Mediu să înceapă
în 476, ci iindcă a trebuit aşteptată victoria barbrilor penru ca proble
mele pedagogice puse de mult timp să poată i rezolvate. Pe de altă
parte, m-am oprit la momentul în care sistemul educaţional medieval
era bine instituit, adică la începutul „Renaşterii carolingiene".
Pentru a realiza această muncă, au trebuit adunate mărturiile cele
mai diverse şi conruntate datele izvoarelor narative, diplomatice, ju
ridice, epigraice, arheologice ... Şi încă mai rămân nescoase la lu
mină destule aspecte ale acestei sinteze, destule ipoteze nu pot i
veriicate din lipsa documentelor. Totuşi, era necesar să se precizeze
care era situaţia, cenând toate mărturiile pe care le avem. Am ăcut-o
ără nici o constrângere şi ără nici o teamă, dorind ca această lucrare
să ajute la înţelegerea unui aspect al civilizaţiei vremurilor barbare
şi, în acelaşi timp, să olosească celor care vor încerca să scrie isto
ria educatiei medievale.
În încheiere, ţin să mulţumesc tuturor celor care s-au interesat de
această lucrare: proesorii mei de la Facultatea de Litere din Paris,
Ch.-E. Perrin şi . Renouard, profesori de istorie medievală, care, de
la moartea lui Louis Halphen -a cănii amintire o omagiez aici -au
8
