Dictionar de psihologie

889 Pages·2006·6.073 MB·Romanian

by  Roland Doron, Francoise Parot

DICŢIONAR DE PSIHOLOGIE
ROLAND DORON este profesor emerit la Universitatea Paris V,
în cadrul căreia, numeroşi ani, a condus Institutul de Psihologie.
FRANţOISE PAROT este conferenţiar la Universitatea Paris V,
unde predă istoria psihologiei.
DICŢIONAR
DE PSIHOLOGIE
PUBLICAT SUB DIRECŢIA LUI
ROLAND DORON ŞI FRANgOISE PAROT
COMITETUL DE REDACŢIE
DIDIER ANZIEU, JEAN-PAUL BRONCKART,
MICHEL LE MOAL, CLAUDE LEVY-LEBOYER,
MARC RICHELLE, DANIEL WIDLOCHER
TRADUCERE DIN FRANCEZĂ
NATALIA CERNĂUŢEANU, GEORGETA DAN-SPÂNOIU, OVIDIU DAN,
SABINA DRĂGOI, DANA FLOREAN, LILIANA-CARMEN LUCfflAN,
GEORGE NEACŞU, DOINA-ŞTEFANA SĂUCAN
COORDONARE LEXICOGRAFICĂ
ANTOANETA IORDACHE
HUMANITAS
BUCUREŞTI
Coperta
GABI DUMITRU
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
DORON, ROLAND
Dicţionar de psihologie/ Roland Doron, Fran9oise
Parot; trad.: Natalia Cernăuţeanu şi alţii. - Bucureşti:
Humanitas, 2006
ISBN 973-50-1164-6
I. Parot, Francase
II. Cernăuţeanu, Natalia (trad.)
81'374.2:I59.9=135.1
ROLAND DORON - FRANCOISE PAROT
DICTIONNAIRE DE PSYCHOLOGIE
© Presses Universitaires de France, 1991
© HUMANITAS, 1999, 2006, pentru prezenta versiune românească
EDITURA HUMANITAS
Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România
tel. [phone] fax [phone]
www.humanitas.ro
Comenzi CARTE PRIN POŞTĂ: tel. [phone],
fax [phone], C.P.C.E. - CP 14, Bucureşti
e-mail: [email protected]
www.librariilehumanitas.ro
ISBN 973-50-1164-6
NOTĂ ASUPRA TRADUCERII
Multe din problemele pe care le-au pus autorilor conceperea şi realizarea
Dicţionarului de psihologie, expuse pe larg în „Cuvânt înainte", s-au regăsit ca
dificultăţi în transpunerea textului în limba română. Iată câteva exemple.
O dificultate de prim ordin este traducerea în limba română a unor concepte
de bază ale psihanalizei, cum ar fi Ca, Moi, Je şi Soi. Am încercat să traducem
termenii respectivi în funcţie de consensul cel mai larg al utilizărilor psiho­
logice, psihiatrice, clinice etc. instituite în vocabularul ştiinţific românesc. Au
fost propuşi, în ordinea enumerării de mai sus, termenii: Sine, EulEgo, Eu
(pronominal) şi Seif. Nu ne-a apărut ca soluţie fericită recurgerea la unul şi
acelaşi termen pentru a desemna concepte esenţial diferite, inconsecvenţă pe
care alte limbi (vezi „Glosarul multilingv") o tolerează: Ich, în limba germa­
nă, pentru Moi, dar şi pentru Je; Yo, în limba spaniolă, pentru Soi, dar şi pen­
tru Moi; Io, în limba italiană, pentru Je, dar şi pentru Moi etc. In legătură cu
cea mai mare concesie făcută în traducere, în limba română, anume englezes­
cul Seif pentru Soi, ţinând să evităm forma „sine însuşi" pe care a adoptat-o
limba portugheză (si-mesmo) pentru termenul germanic originar Selbst, ne-am
ghidat după frecvenţa utilizării termenului în limbajul oral şi scris al specia­
liştilor din mai multe domenii codisciplinare, ştiut fiind că unele traduceri prin
sintagme cu o oarecare circulaţie rămân nesatisfăcătoare — self-image tradus
„imagine de sine", self-actualization tradus „autoactualizare" etc.
Unii termeni din limba franceză, cu variate sensuri, dar cu tratare sub
acelaşi titlu, au fost traduşi ca dublu termen de intrare: Corelaţie/Corelare
pentru Correlation, Măsură/Măsurare pentru Mesure, Tratare/Tratament
pentru Traitement etc.
In puţine cazuri traducerea s-a abătut relativ de la textul original francez;
spre exemplu, pentru trei termeni din limba franceză — Gout, Gustation şi
Gust, s-a tradus numai Gust, textul original tratând realmente simţul gustului
sau analizatorul gustativ.
între formele „mental" şi „mintal", cu toate derivatele lor, din limba româ­
nă, s-a optat pentru cea de „mental" şi, în ciuda instanţierii prin tradiţie a con-
^
6 notă asupra traducerii
ceptului de „boli mintale", am rămas consecvenţi pe toată întinderea textului
tradus, găsind justificarea în existenţa unei teorii a mentalului (nu a mintalului).
Pentru termeni mai noi, proveniţi din tehnica şi teoria analizei computeri­
zate, cum sunt Codificare şi Decodificare, s-a optat pentru subdivizările lor
Codare şi Encodare, respectiv Decodare, nemaiintroducând variantele mai
contrase şi precumpănitor tehnice, „de lucru": codaj, encodaj, decodaj; simpli­
ficării şi pseudosupleţei terminologice i-am preferat eleganţa formei culte din
dicţionarul limbii române.
Cititorii vor recurge, desigur, la serviciile „Glosarului multilingv" de la
sfârşitul Dicţionarului, în care vor găsi termenii de bază în alte şase limbi, în
ordinea: franceză, germană, engleză, spaniolă, italiană şi portugheză.
Fiecare articol este semnat şi cu iniţialele traducătorului, după cum urmează:
Natalia Cernăuţeanu (N.C.), Georgeta Dan-Spânoiu (G.D.S.), Ovidiu Dan (O. D.),
Sabina Drăgoi (S.D.), Dana Florean (D.F.), Liliana-Carmen Luchian (L.C.L.),
George Neacşu (G.N.), Doina-Ştefana Săucan (D.S.).
TRADUCĂTORII
CUVÂNT ÎNAINTE
Utilizatorul unui dicţionar se află în căutare de definiţii şi clarificări asupra
sensului cuvintelor şi resimte îndemnul grabnic de a se întoarce la lectura pe
care o incertitudine lexicală 1-a incitat să o părăsească pentru o clipă. El nu
deschide acest gen de lucrare pentru a întârzia asupra unui „Cuvânt înainte".
Acesta nu poate fi, prin urmare, decât un mod de întrebuinţare, la care el are
dreptul. In această privinţă însă trebuie adăugate câteva explicaţii dacă se
întâmplă ca lectorul, în căutarea sa, să se mire de ceea ce găseşte şi mai ales
de ceea ce nu găseşte: au fost făcute opţiuni, pe care s-ar putea să le conteste,
dar care nu au fost determinate de vreun capriciu.
Această lucrare este un dicţionar noţional, care are scopul de a furniza de­
finiţii în general concise, şi nu un dicţionar enciclopedic, având ambiţia să facă,
la fiecare concept, o sinteză a stării cunoştinţelor în psihologie. Dacă distinc­
ţia între aceste două tipuri de dicţionar nu are consecinţe deosebite atunci când
este vorba de a defini termeni care desemnează o anumită procedură expe­
rimentală {Ascultare dihotică, Condiţionare de urmă) sau un anumit fenomen
clar obiectivat (Transfer intermodal, Frecvenţă critică de fuziune), nu aşa stau
lucrurile atunci când e vorba de a contura termeni ale căror definiţii nu se lasă
sesizate decât de-a lungul evoluţiei direcţiilor de cercetare ce uzează de ele şi
la care trebuie să se facă referire (Cognitiv, Reprezentare). Glisarea de la un gen
la altul devine, până la un anumit punct, inevitabilă. Spaţiul în care editorul şi
redactorii ar vrea să se limiteze nu permite totuşi, pentru cuvintele care ar
cere-o, recurgerea la dezvoltări cu adevărat enciclopedice. Pentru aceasta,
cititorul se va orienta către lucrări concepute potrivit acestui caracter sau,
întrucât acestea se învechesc repede, către lucrări de specialitate, capitole de
tratate, reviste pe probleme care oferă fără încetare date la zi.
Autorii de dicţionare au oscilat totdeauna între două poziţii extreme: fie să
se limiteze la a înregistra folosirea actuală a termenilor, ştiind că aceasta evo­
luează şi mărginindu-se să-i fixeze un strat căruia un altul i se va suprapune,
aducerile la zi succesive încercând să procure tocmai imaginea acestei evo­
luţii; fie să facă operă normativă, indicând mai curând sensul sau sensurile
care se impun a fi date cuvintelor, decât acelea care li se dau. Acest rol de le­
gislator al vocabularului nu mai este deloc popular, şi însăşi ilustra Academie
nu şi-1 mai asumă decât cu oarecare jenă atunci când e vorba de limba uzuală.
Autorii unui dicţionar ştiinţific ar putea, în mod legitim, să se considere la
adăpostul acestei alegeri: specialiştii unei discipline ar trebui, pare-se, prin
8 cuvânt înainte
îndeletnicire, să nu uzeze de cuvinte decât fără echivoc, într-atât conceptele
înseşi cărora le corespund ar fi perfect de clare şi comunicabile. Folosirea lor
în discursul ştiinţific ar părea că trebuie în mod natural să capete valoare de
normă. Aceasta este desigur o iluzie. Nu sunt rare cazurile în care psihologii,
dar, fără îndoială, şi botaniştii sau geologii uzează de termeni fără a se asigu­
ra de definirea lor precisă sau în accepţiuni atât de diverse, încât li se întâm­
plă să creadă că discută despre aceleaşi lucruri, când de fapt perorează despre
lucruri extrem de diferite. Autorul unui dicţionar este deci tentat să raporteze
ansamblul acestor întrebuinţări, aşa cum se prezintă ele, fără a căuta să intro­
ducă în acesta coerenţă, şi, de asemenea, să citeze unele nume de autoritate.
De altfel, aceasta este soluţia pentru care s-au decis autorii anumitor definiţii
din dicţionarul de faţă. însă, în măsura posibilului, s-a intenţionat realizarea
unei opere nu normative, ci clarificatoare, punând ordine în sensurile înregis­
trate. Trebuie să recunoaştem că acest lucru nu este posibil fără unele ine­
vitabile deturnări, legate de convingerile celor care le produc.
Un dicţionar de psihologie pune probleme cu totul particulare cu privire la
alegerea termenilor de definit. Pe de o parte disciplinele psihologice uzează de
un mare număr de cuvinte luate din limba curentă; atunci când ele sunt în­
cărcate cu un sens precis, nu am ezitat să le includem. Unii termeni nu nece­
sită neapărat o definiţie diferită de cea pe care o propun dicţionarele limbii
uzuale, însă în psihologie au o atât de mare importanţă, încât era de neînchi­
puit să fie ignoraţi: nu se evită Memorie, nici Inteligenţă, nici Afectivitate.
Rămân cuvinte pe care când pudoarea ştiinţifică le îndepărtează, când caprici­
ile culturii le reabilitează: cititorul va găsi Voinţă, Intenţie, Spirit. Dacă el
caută Curaj sau Virtute, va trebui să mai aştepte.
Dacă ar trebui evitată pătrunderea, în spatele unor termeni ai vocabularului
curent, a unui cortegiu de cuvinte fără sens tehnic particular, până unde s-ar
cuveni să se meargă în admiterea cuvintelor tehnice? Cercetătorii se străduiesc
astăzi să născocească neologisme pe care le înzestrează cu un plus de respec­
tabilitate ştiinţifică, convertindu-le imediat în abreviaţii descifrabile numai de
iniţiaţi: Inteligenţa artificială este atât de populară, încât cei mai mulţi
decodează IA, însă cine va găsi sub sigla DRL/LH expresia englezească ce
desemnează programul de întărire diferenţială a debitelor lente de răspuns cu
disponibilitate limitată de întărire ? Pe ce criterii deci să fie reţinute, sau să fie
făcut cititorul să aibă răbdare până la o ediţie ulterioară, timp în care aceşti
termeni se impun cu adevărat? Noi ne-am lăsat ghidaţi de propria judecată,
dar recunoaştem dinainte că anumite omisiuni ar putea trece drept erori.
Numeroşi termeni sunt cuprinşi sub un concept mai general sau sub un con­
cept învecinat ori un sinonim. Ei nu fac în acest caz obiectul unei definiţii pro­
prii, ci al unei trimiteri pornind de la o falsă fereastră. Astfel, cititorul care caută
Cogniştiinţe, Preformism sau Geotropism va întâlni aceşti termeni la locul lor
alfabetic, dar acolo va fi trimis la Ştiinţe cognitive, Ineism şi Tropism. El va re­
găsi în definiţia acestora din urmă cuvântul sau expresia căutate la început şi
imprimate în text cu caractere grase, bătătoare la ochi. Tocmai acest procedeu
al falselor ferestre a fost utilizat în cazul definiţiilor unor expresii: astfel cititorul
cuvânt înainte 9
va găsi la locul său alfabetic falsa fereastră următoare: Dinamică a grupului
—> Grup (Dinamică a —) sau Psihologie a formei —• Formă (Psihologie a —).
în fiecare caz am optat pentru definirea acestor expresii la locul alfabetic al cu­
vântului celui mai semnificativ, aici Grup şi Formă.
Am optat, într-un mare număr de cazuri, pentru degrevarea dicţionarului de
multiplicarea intrărilor consacrate cuvintelor aceleiaşi familii (formă de sub­
stantiv, adjectiv, verb), nereţinând decât cuvântul cel mai utilizat ptntru a
defini ansamblul seriei: s-a definit Ierarhie şi nu Ierarhic, Handicap şi nu Han­
dicapat, Exploratoriu şi nu Explorare.
Termenii străini trebuiau, de asemenea, să facă obiectul unei convenţii coe­
rente. Limba, după cum se ştie, nu este defel un modul impenetrabil, iar fran­
ceza, în special în domeniul ştiinţific, se află expusă infiltrărilor din engleză.
Fără a ne face iluzia că am putea opri această tendinţă la oamenii de ştiinţă care
au ajuns să-şi „iniţieze" experienţa sau să adune date empirice care „suportă"
ipotezele lor, am optat pentru o limitare a împrumuturilor. Noi am preferat, aşa­
dar, Paradă lui Display, Comprehensiune subită lui Insight, Ascendent/des­
cendent lui Bottom-upITop-down. Dar este în van să te arăţi mai catolic decât
papa, iar dacă dicţionarul Robert, în lipsa Academiei, admite Feed-back, cum să
constrângi psihologii să prefere Retroacţiune ? în orice caz, cei doi termeni se
află la locul lor alfabetic, unul trimiţând la celălalt printr-o falsă fereastră.
Am preferat să evităm intrările sub formă de nume proprii. Acestea abundă
totuşi pentru a desemna efecte, proceduri, teste etc. în rarele cazuri în care ter­
menul a dobândit valoare de nume comun (ca Rorschach), noi l-am însoţit ne­
mijlocit de o definiţie. Insă, în general, le vom găsi în starea de falsă fereastră:
Stroop (Efect —) va trimite la Interferenţă, Efect Guttman la Analiză de date.
Definirea unui termen nu epuizează totdeauna sensurile diverse sau ar pu­
tea să se îmbogăţească prin noţiuni învecinate, care fac obiectul unei alte de­
finiţii. Cititorul se va vedea astfel orientat de la o definiţie la alta prin cuvinte
urmate de un asterisc a căror definiţie, în dicţionar, îi va completa informaţia;
în unele cazuri, cititorul va fi trimis la un alt cuvânt prin indicaţia v. pentru
„vezi, de asemenea..."
Sperăm că, prins în acest joc, el va ajunge să părăsească textul problema­
tic care îl făcuse să deschidă dicţionarul, pentru a se aventura în labirintul le­
xical la capătul firului pe care i l-am întins. El nu va fi niciodată împins totuşi
să parcurgă astfel ansamblul dicţionarului: există etanşeităţi între domeniile
psihologiei, deci între vocabularele lor.
In ciuda eforturilor făcute pentru a curăţa definiţiile de specificităţile unor
şcoli, nu a fost posibil să se atingă o perfectă unitate de ton. Ea ar fi fost artifi­
cială şi înşelătoare, căci nu există o veritabilă unitate a psihologiei. în această
privinţă trebuie să argumentăm. Terminologia unor domenii nu se pretează
aceleiaşi precizii ca cea a altor domenii. Unii termeni au referenţi pronunţat
obiectivabili fără echivoc, alţii acoperă abstracţii în care partea de interpre­
tare, proprie şcolilor sau indivizilor, rămâne foarte largă. Dacă cititorul nu
caută decât termenii specialităţii sale, aceste contraste îi vor rămâne neobser­
vate şi nu îl vor jena. Dacă el se hazardează în domenii care îi sunt străine, nu