Table Of ContentVasile Breban
DICŢIONAR
AL
LIMBII ROMÂNE
CONTEMPORANE
DE UZ CURENT
Editura ştiinţifică şi enciclopedică
Bucureşti, 1980
Vasile Breban
DICŢIONAR
AL
LIMBII ROMÂNE
CONTEMPORANE
DE UZ CURENT
0
)
Editura ştiinţifică şi enciclopedică
Bucureşti, 1980
Coperta şi supracoperta de
GHEORGIIE MOTORA
Redactor : MARIETA PIETREANU
Coli de tipar : 42,5.
Bun de tipar : 10.III.1980.
Comanda nr. 90 292
Combinatul Poligrafic
„CASA SCINTEII"
Bucureşti — R.S.R.
PREFAŢĂ
Dicţionarul de faţă cuprinde partea cea mai însemnată, mai reprezentativă n
lexicului limbii române contemporane, termeni, noţiuni, categorii şi concepte din toaU;
stVrele de activitate. Prin aceasta el răspunde cerinţelor unui larg cerc de cititori.
Selecţionarea şi includerea în dicţionar a fondului lexical au fost realizate pe baza
dicţionarelor de diferite categorii şi specialităţi, apărute în ultimul timp, precum şi a
unui bogat material extras din lucrări şi publicaţii actuale, reprezentînd diverse dome
nii ale stiintei si tehnicii, literaturii si artei.
> » < f »
Una dintre caracteristicile dicţionarului constă în atenţia pe care autorul o acorda
terminologiei ştiinţifice şi tehnice, care pătrunde azi impetuos în vorbirea curentă a
societăţii noastre. Aceasta se reflectă atît în numărul mare de termeni sau accepţiuni
din domeniile amintite, cît şi în nivelul ştiinţific al definiţiilor.
Pentru a asigura dicţionarului un pronunţat caracter practic, prin înregistrarea
— într-un spaţiu relativ restrîns — a unui volum bogat de informaţii, autorul a limi
tat la strictul necesar definiţiile şi explicaţiile date cuvintelor obişnuite şi a renunţat
la includerea unor derivate, mai puţin folosite, al căror înţeles poate fi uşor recunoscut
■ Ie cititori din definiţiile cuvintelor-bază; de asemenea, locuţiunile şi expresiile cu sens
figurat au fost înregistrate numai în anumite cazuri. Aceste aspecte fac ca lucrarea de
faţă să se deosebească de dicţionarele explicative de acelaşi tip.
Tehnica alcătuirii articolelor de dicţionar este simplă, cititorul putînd urmări cu
uşurinţă structura oricărui cuvînt, fără a avea nevoie de explicaţii speciale în acest scop.
ABREVIERI
adj. = adjectiv, adjectival fiziol. = fiziologie
adj. dem. = adjectiv demonstrativ geogr. = geografie
adj. pos. = adjectiv posesiv geol. = geologie
adv. = adverb geom. - geometrie
anat. = anatomie gram. = gramatică
arg. = argotic iht. = ihtiologie
arhit. = arhitectură impers. = impersonal
art. = articol, articulat ind. = indicativ
art. nehot. = articol nehotărît interj. = interjecţie
astr. = astronomie intr. = intranzitiv
biol. = biologie invar. = invariabil
bis. = bisericesc ir. = ironic
bot. = botanică î.e.n. = înaintea erei noastre
chim. = chimie înv. = învechit
cib. = cibernetică jur. = juridic
concr. = concretizat lingv. = lingvistică
conj. = conjuncţie lit. = literatură
cont. = contabilitate livr. = livresc
depr. = depreciativ log. = logică
ec. = economie m. = masculin
ec. pol. = economie politică mat. = matematică
electr. = electricitate mec. = mecanică
entom. = entomologie med. = medicină
expr. = expresie mii. = termen militar
f. = feminin mitol. = mitologie
fam. = familiar muz. = muzică
farm. = farmacologie n. = neutru
fig. = figurat num. card. = numeral cardinal
fii. = filozofie num. col. = numeral colectiv
fin. = finanţe num. ord. = numeral ordinal
fiz. = fizică peior. = peiorativ
ABREVIERI
pers. = personal, persoană reg. = regional
p. ext. = prin extensiune re). = religie
p. gener. = prin generalizare ser.. = swolul
pi. = plural s.f. = substantiv feminiii
poiigr. = poligrafie sg. = singular
pop. = popular s.m. = substantiv masculin
pr. = pronunţat s.n. = substantiv neutru
pn'p. = propoziţie spoc. = special
p. restr. = prin restricţie subst. = substantiv
pion. = pronume tehn. = tehnică
telec. = telecomunicaţii
pron. dom. = pronume demonstrativ
tipogr. = tipografie
pron. nehot. = pronume nehotărît
topogr. = topografie
pron. pos. = pronume posesiv
tr. = tranzitiv
pron. refl. = pronume reflexiv
unipers. = unipersonal
refl. = reflexiv
v. = vezi
WI. impers. = reflexiv impersonal -var. = variantă
rell. recipr. = reflexiv reciproc vb. = verb
refl. unipers. = reflexiv unipersonal zool. = zoologie
A
a* s.m. invar. Prima literă a alfabetului abătut, -i, abătuti, -te, adj. Descurajat, de
limbii române şi sunetul notat cu această literă. primat.
aa interj. Exclamaţie prin caro se exprimă abces, abcese, s.n. Acumulare de puroi,
surpriză, admiraţie, entuziasm, sau necaz, supă abdica, abdic, vb. I. Intr. A renunţa Ia tron.
rare, indignare etc. abdomen, abdomene, s.n. Partea corpului
a3 prep. 1. Precedă infinitivul: a citi. 2. Sta dintre torace şi bazin.
bileşte un raport de comparaţie: miroase a ars. abdominal, -&, abdominali, -e, adj. Care apar
3. Formează locuţiuni: de-a dreapta. ţine abdomenului, care se referă la abdomen.
a1 prep. (Urmat de numerale) De cîte...: abecedar, abecedare, s.n. Manual pentru în
cinci monede a trei lei. văţarea scrisului şi cititului.
abil, abale, s.f. Stofă groasă de lînă, prelucraLă aberant, -ă, aberanţi, -le, adj. Care constituie
la piuă. o aberaţie.
abăc, nbare, s.n. 1. Tnstrument pentru calcule aberaţie, aberaţii, s.f. 1. Abatere de Ia normal.
aritmetice simple, alcătuit dintr-un cadru cu 2. Defect al imaginii produse de un instrument
vergele pe care se pot deplasa bile colorate. optic, care se manifestă prin neclaritate, defor
2. Grafic care serveşte pentru a uşura efectuarea mare sau prin formarea de irizaţii pe contururi
unor calcule. Var.: abacă s.f. (aberaţie cromatică).
abacă s.f. v. abac. abia adv. 1. Cu greu, anevoie. 2. Fonrle
abajur, abajururi, s.n. Dispozitiv care în puţin; de foarte puţină vreme.
dreaptă lumina unei lămpi în direcţia dorită. abil, -ă, abili, -e, adj. Îndemînatîc, iscusii;
abandon, abandonuri, s.n. Faptul de a aban descurcăreţ.
dona, părăsire; renunţare. abilitătc s.f. îndemînare, iscusinţă,
abandomi, abandonez, vb. I. 1. Tr. A părăsi abtâtic, -ă, abiotici, -e, adj. (Biol.) Lipsit de
pe cineva (familia, copiii) lăsîndu-i fără sprijin. viaţă.
2. Tr. şi intr. A renunţa la ceva; a se retrage abis, abisuri, s.n. Prăpastie, pdîocime.
dintr-o întrecere sportivă. abisal, -ă, abisali, -e, adj. De abis; de la
abantfs s.m. Lemnul unui arbore exotic, de mari adîncimi (în mări şi oceane).
culoare neagră, din care se fac mobile, instru abject,abjecţi, -te, adj. Care inspiră repulsie,
mente muzicale de suflat ele. josnic, vrednic de dispreţ.
abataj, abataje, s.n. 1. Locul dintr-o mină ablativ s.n. Caz al declinării în unele limbi,
unde se execută extragerea unui minereu sau abnegaţie s.f. Devotament (dus pînă la sa
a unei roci dintr-un zăcămînt; operaţia de crificiu).
extragere a minereului sau a rocii. 2. Doborîrca aboli, abolesc, vb. IV. Tr. (Jur.) A desfiinţa
arborilor (în exploatările forestiere).
o instituţie, o stare social-politică; a anula o
abate1, abaţi, s.m. Titlu dat unor preoţi
lege.
catolici.
abominabil, -ă, abominabili, -e, adj. Oribil;
abate2, abat, vb. TTI. 1. Tr. şi refl. A (se)
dezgustător.
îndepărta (de la o direcţie), i'fig.) de In o normă,
abona, abonez, vb. I. Tr. şi refl. A(-şi) face
de la o linie de conduită. 2. Refl. (Despre fe
nomene ale naturii) A veni pe neaşteptate, cu un abonament.
putere. abouament. abonamente, s.n. Convenţie prin
abatere, abateri, s.f. 1. încălcare a unor dispo care, în schimbul unei sume de bani, se obţine,
ziţii, a unor norme. 2. Diferenţa dintre valoa pe o anumită perioadă, dreptul de a Muşi
rea măsurată a unei mărimi şi valoarea ei reală. anumite servicii publice, de a primi un zi-ir. ■ >
nbatâr, abatoare, s.n. Ansamblul clădirilor şi revistă etc.; înscris care consemnează acest drepl.
instalaţiilor unde se taie vilele destinate consu abonat, abonaţi, -te, s.m. şi f. Persoană
mului. care beneficiază de un abonament.
ABORDA 10
abordă, abordez, vb. I. Tr. A începe studierea absorbţie, absorbţii, s.f. Fenomen prin care
unei probleme, tratarea unui subiect; a deschide un lichid sau un solid încorporează din afară
vorba despre ceva. o substanţă.
abordâj, abordaje, s.n. Ciocnire a două nave abstinent, •&, abstinenţi, -te, s.m. şi f. Persoană
sau a unei nave de un obstacol. care se abţine de la unele alimente, băuturi,
aborigen, -â, aborigeni, -e, adj. Băştinaş, de la satisfacerea unor necesităţi fiziologice etc.
autohton. abstrâct, -ă, abstracţi, -te, adj. 1. Care este
abracadabr&nt, -ă, abracadabranţi, -te, adj. gîndit separat de contextul real, concret, din
Ciudat, bizar. care face parte. 2. Conceput în mod prea ge
abraş, -ă, abraşi, -e, adj. (Despre cai) Nărăvaş; neral; greu de înţeles (din lipsă de exempli
(despre oameni) rău, violent. ficări concrete).
abraziune s.f. Roadere a unui corp prin fre abstractizare, abstractizări, s.f. Operaţie a
care de alt corp mai dur. gîndirii prin care se desprind şi se reţin unele
abraziv, -ă, abrazivi, -e, adj., s.n. (Material) dintre însuşirile şi relaţiile obiectului cercetat.
cu care se pot desprinde, prin frecare, aşchii abstrăcţie, abstracţii, s.f. Abstractizare; re
mici din alt material. zultatul abstractizării.
abreviă, abreviez, vb. I. Tr. A prescurta un abstird, -ă, absurzi, -de, adj. Care contrazice
cuvînt, un titlu. gîndirea locrică sau bunul-simţ; (substantivat, n.)
abreviâre, abrevieri, s.f. Cuvînt, titlu etc. prin absurd = admiţînd un raţionament fals.
prescurtat. absurditate, absurdităţi, s.f. Ceea ce este
abrogă, abrog, vb. I. Tr. A sconte din vigoare absurd.
o lege sau alt act normativ. abţibild, abţibilduri, s.n. Mic desen colorat,
abrupt, -ii, abrupţi, -te, adj. Cu pantă foarte aplicat, prin lipire, pe un obiect; (la pl., glumeţ)
mare. nimicuri, fleacuri; iniei şmecherii.
abrutiza, abrutizez, vb. I. Refl. şi tr. A-şi abţine, abţin, vb. III. Refl. A se reţine de
pierde (sau a face să-şi piardă) însuşirile morale, la ceva; a nu se pronunţa, a nu-şi exprima pă
specific umane. rerea sau votul.
abscisă, abscise, s.f. Una dintre coordonatele abunda, pers. 3 abundă, vb. I. Intr. A se găsi
carteziene, care, alături de ordonată, serveşte din belşug.
la stabilirea poziţiei unui punct in plan sau in abundent, -ă, abundenţi, -te, adj. Care se
spahiu. găseşte în cantitate mare; bogat, Îmbelşugat,
abscons, -ă, absconşi, -se, adj. Greu de înţeles; almiwlenţă s.f. Belşug, bogăţie,
obscur. abur, aburi, s.m. Vapori de apă.
absent, -ă, absenţi., -te, adj. Care lipseşte; aburi, aburesc, vb. IV. Refl. A se acoperi
(fig.) care nu este atent; distrat. cu aburi.
absentă, absentez, vb. I. Intr. A lipsi dintr-un n’ouz, abuzuri, s.n. 1. încălcare a legalităţii,
loc unde ar trebui să fie prezent. faptă ilegală: abuz de putere faptă săvîrşită
absenţă, absenţe, s.f. Lipsă a cuiva din locul de cineva prin depăşirea atribuţiilor sale;
unde ar fi trebuit să se afle. abuz ds încredere = însuşirea, înstrăinarea sau
absolut, -ă, absoluţi, -te, adj., adv. 1. Adj. refuzul de a restitui un bun care i-a fost încre
Care este independent de orice condiţii şi relaţii; dinţat. 2. Exces: abuz de alcool.
considerat în raport cu sine însuşi; perfect, abuză, abuzez, vb. I. Intr. 1. A comite o faptă
desăvîrşit; (substantivat, n.; în filozofia idea ilegală. 2. A folosi ceva în mod exagerat.
listă) principiu veşnic, imuabil, infinit, care ar abuziv, -ă, abuzivi, -e, adj. 1. Ilegal, arbitrar.
sta la baza universului. 2. Adj. (Despre o mărime 2. Exagerat, excesiv.
fizică) A cărei valoare este independentă faţă ac, ace, s.n. 1, Ustensilă de metal, ascuţită
de oricare sistem de referinţă. 3. Adv. Cu totul, la un capăt şi prevăzută la celălalt cu o gaură
exact. prin care se trece un fir, servind la cusut. 2. Nume
absolutism s.n. Putere nelimitată a unui dat unor obiecte sau unor piese alungite, avînd
monarh; regim politic bazat pe o astfel de putere. diverse întrebuinţări: ac cu gămălie; ac de si
absolutiza, absolutizez, vb. I. Tr. A socoti guranţă; acul busolei; ac indicator (la aparate
ceva ca absolut, ignorînd caracterul său relativ, de măsurat); ac de macaz. 3. Organ de apărare
limitat. al unor animale: acul albinei.
absolvfint, -ă, absolvenţi, -te, s.m. şi f. Persoană acadeâ, acadele, s.f. Un fel de bomboană pre
care a terminat un an şcolar, un ciclu sau o parată din zahăr topit.
formă de învăţămînt. academic, -&, academici, -e, adj. Care ţine de
absolvi, (1) absolvesc, (2) absolv, vb. IV. Tr. o academie, privitor la o academie.
1. A termina un an şcolar, un ciclu etc. de academician, -ă, academicieni, -e, s.m. şi f.
înv'iţămtnt. 2. A scuti de pedeapsă. Membru al unei academii.
absorbant, -ii, absorbanţi, -te, adj. Care ab academic, academii, s.f. 1. Instituţie supe
soarbe. rioară de cultură a cărei misiune este să con
absorbi, absorb, vb. IV. Tr. 1. A încorpora tribuie la dezvoltarea ştiinţelor şi artelor.
(un gaz, v.n iichid). 2. (Fig.) A interesa foarte 2. Şcoală de învăţămînt superior,
mult pe cineva; a preocupa. acajfi s.m. invar. Mahon.
