Table Of ContentCuprins
Pretată.............................................................................................9
De ce au ocupat egiptenii Piaţa Tahrir ca să îl dea jos pe Hosni
Mubarak şi ce semnificaţie are acest lucru pentru înţelegerea
noastră asupra cauzelor prosperităţii şi ale sărăciei
Capitolul 1
Atât de aproape şi, totuşi, atât de departe ...............................15
Nogales.Arizona, şiNogales, Sonora, au aceeaşi populaţie,
aceeaşi cultură şi geografie. De ce una este bogată şi cealaltă
săracă?
Capitolul 2
Teorii care nu funcţionează.........................................................57
Ţările sărace sunt sărace nu din cauza geografiei sau a cub
turii lor, nici pentru că aceia care le conduc nu ştiu ce politici
îi vor îmbogăţi pe cetăţenii lor
Capitolul 3
Generarea prosperităţii şi a sărăciei...........................................84
Despre modul în care prosperitatea şi sărăcia sunt deter
minate de stimulentele create de instituţii şi cum politica
decide ce instituţii are o naţiune
Capitolul 4
Diferenţe mici şi perioade critice: importanţa istoriei......... 113
Despre cum se schimbă instituţiile în urma conflictului politic
şi despre modul în care trecutul modelează prezentul
Capitolul 5 ...................................................................................143
„Eu am văzut viitorul şi funcţionează**:
creşterea în cadrul instituţiilor extractive
Ce au avut în comun Stalin, regele Shyaam, Revoluţia neoli
tică şi oraşele-stat maiaşe şi cum explică acest lucru faptul
că creşterea economică actuală a Chinei nu poate să dureze
Capitolul 6 ...................................................................................174
Pe drumuri diferite
Cum evoluează instituţiile în timp, îndepărtăndu-se dese
ori în direcţii diferite
Capitolul 7 ...................................................................................207
Punctul de cotitură
Cum a schimbat o revoluţie politică din 1688 instituţiile
din Anglia şi cum a condus aceasta la Revoluţia Industrială
Capitolul 8 ....................................................................................241
Nu pe teritoriul nostru: bariere în calea dezvoltării
De ce s-au opus Revoluţiei Industriale factorii de decizie
politică ai multor naţiuni
Capitolul 9 .................................. 276
în sens invers dezvoltării
Cum a sărăcit colonialismul european zone întinse din lume
Capitolul 10..................................................................................307
Răspândirea prosperităţii
Cum unele zone ale lumii au urmat traiectorii către pros
peritate diferite de cea a Marii Britanii
Capitolul 11 ..................................................................................337
Cercul virtuos
Despre modul în care instituţiile care încurajează prospe
ritatea creează feedbackuri pozitive ce împiedică eforturile
elitelor de a le submina
Capitolul 12................................................................................373
Cercul vicios
Felul în care instituţiile generatoare de sărăcie dăinuie
şi produc feedbackuri negative
Capitolul 13................................................................................409
De ce eşuează naţiunile astăzi
Instituţii, instituţii, instituţii
Capitolul 14.................................................................................448
>rargerea tiparelor
Despre modul în care câteva ţări şi-au schimbat traiectoria
economică schimbându-şi instituţiile
Capitolul 15..................................................................................474
Înţelegerea prosperităţii şi a sărăciei
Lumea ar fi putut fi altfel şi cum înţelegerea acestui fapt
poate explica de ce majoritatea încercărilor de combatere
a sărăciei au eşuat
Mulţumiri......................................................................................515
Eseu bibliografic şi surse..............................................................517
Bibliografie....................................................................................539
Indice ................. 563
D aron A cemoglu & James A. R obinson
fi eradicată? Modalitatea firească de a începe analiza acestei situa
ţii este de a asculta opiniile egiptenilor despre problemele cu
care se confruntă şi despre motivele pentru care s-au ridicat îm
potriva regimului Mubarak. Noha Hamed, o tânără de 24 de ani,
care lucrează la o agenţie de publicitate din Cairo, îşi exprima
părerea în timp ce protesta în Piaţa Tahrir: „Suferim din cauza
corupţiei, a opresiunii şi a lipsei de educaţie. Trăim într-un sis
tem corupt care trebuie să se schimbe". Un student la farmacie,
Mosaab El Shami, de 20 de ani, prezent şi el în piaţă, spunea:
„Sper că, până la sfârşitul anului, vom avea un guvern ales, că li
bertăţile universale vor fi recunoscute şi la noi, şi că vom pune
punct corupţiei care stăpâneşte ţara noastră". Protestatarii din
Piaţa Tahrir vorbeau cu toţii despre corupţia guvernului, des
pre incapacitatea acestuia de a oferi servicii publice şi despre
lipsa egalităţii de şanse în ţara lor. Se plângeau în special de re
presiunea regimului şi de lipsa drepturilor politice. Aşa cum
scria pe Twitter, în 13 ianuarie 2011, Mohamed ElBaradei, fos
tul director al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică:
„Tunisia: represiune + lipsa justiţiei sociale + refuzul căilor de
schimbare paşnică a regimului = o bombă cu ceas". Atât egiptenii
cât şi tunisienii consideră că absenţa drepturilor politice este cauza
fundamentală a problemelor lor economice. Atunci când protes
tatarii au început să îşi formuleze revendicările, primele 12 ce
reri pe termen scurt postate de Wael Khalil, inginerul de software
şi bloggerul care a devenit unul dintre liderii mişcării protesta
tare egiptene, s-au concentrat pe schimbarea politică. Chestiuni
precum creşterea salariului minim s-au numărat printre reven
dicările pe termen lung, ce urmau a fi implementate mai târziu.
Potrivit egiptenilor, un stat ineficient şi corupt, pe de o parte,
şi o societate în care nu îşi pot fructifica talentul, ambiţia, creati
vitatea şi educaţia pe care o primesc, pe de altă parte, se numără
printre lucrurile care îi împiedică să progreseze. Ei susţin, de ase
menea, că rădăcinile acestor probleme sunt politice. Toate impe
dimentele economice de care se lovesc au la bază modul în care
puterea politică din Egipt este exercitată şi monopolizată de către
10
D e ce eşuează naţiunile
un cerc restrâns de elite. Egiptenii înţeleg că acesta este primul
lucru care trebuie să se schimbe.
Susţinând această părere, protestatarii din Piaţa Tahrir se
distanţează clar de opiniile convenţionale referitoare la acest su
biect. Când analizează de ce o ţară precum Egiptul este săracă,
majoritatea profesorilor şi a comentatorilor se concentrează pe
cu totul alţi factori. Unii susţin că sărăcia Egiptului este determi
nată, în primul rând, de geografia ţării, adică de faptul că Egiptul
este, în mare, parte o regiune deşertică, unde nu plouă îndeajuns,
aşadar, pământul şi clima nu permit dezvoltarea unei agriculturi
productive. Alţii pun în prim-plan tradiţia culturală a egipteni
lor care, spun ei, se opune dezvoltării economice şi prosperităţii.
Aceşti profesori şi comentatori afirmă că egiptenilor le lipsesc
acea etică a muncii şi acele trăsături care au stat la baza prosperi
tăţii altor naţiuni. în schimb, egiptenii, continuă acest argument,
împărtăşesc islamismul care nu vine în sprijinul succesului eco
nomic. O a treia abordare, cea dominantă în rândul economiştilor
şi al experţilor în politici publice, are la bază ideea că guvernanţii
Egiptului nu ştiu de ce anume are nevoie ţara lor pentru a pros
pera şi, ca atare, au urmat, în trecut, politici şi strategii greşite.
Conform argumentului de mai sus, este nevoie doar ca aceşti
conducători să primească recomandările potrivite de la consili
erii potriviţi pentru ca prosperitatea să ia locul sărăciei. Faptul
că Egiptul a fost guvernat de un cerc restrâns de reprezentanţi ai
elitei, care au trăit în puf pe seama restului societăţii, este irele-
vant în ochii acestor profesori şi experţi pentru o bună înţelegere
a problemelor economice ale ţării.
Această carte susţine că egiptenii adunaţi în Piaţa Tahrir, şi
nu profesorii şi comentatorii, dau dovadă de o bună înţelegere a
lucrurilor. în realitate, sărăcia Egiptului este imputabilă guvernă
rii de către un cerc restrâns de reprezentanţi ai elitei, care au or
ganizat societatea spre propriul folos, pe seama largii majorităţi
a poporului. Puterea politică a fost concentrată în câteva mâini şi
folosită pentru a genera multă bogăţie pentru acei câţiva, după
cum, de exemplu, fostul preşedinte Mubarak a acumulat, se pare,
11
D aron Acemoglu & James A. Robinson
o avere de şaptezeci de miliarde de dolari. Egiptenii înţeleg prea
bine că ei au avut de pierdut.
Vom arăta că această interpretare a sărăciei din Egipt, inter
pretarea populară, oferă o explicaţie generală chestiunii sărăciei
ţărilor sărace. Fie că este vorba de Coreea de Nord, de Sierra
Leone sau de Zimbabwe, vom arăta că ţările sărace sunt sărace
din acelaşi motiv pentru care Egiptul este sărac. Ţări ca Marea
Britanie şi Statele Unite s-au îmbogăţit pentru că tocmai cetăţe
nii lor au răsturnat elitele care controlau puterea şi au creat, în
schimb, o societate unde drepturile politice au fost larg distribu
ite, în care poporul a putut trage la răspundere guvernul şi, astfel,
marea majoritate a populaţiei a profitat de oportunităţile econo
mice. Vom arăta că, pentru a înţelege motivul pentru care există
foarte multă inegalitate în lume, trebuie să cercetăm amănunţit
trecutul şi să studiem dinamica istorică a societăţilor. Vom vedea
că Marea Britanie este mai bogată decât Egiptul pentru că, în 1688,
Marea Britanie (sau Anglia, mai precis) a trecut printr-o revolu
ţie care a transformat politica şi, de asemenea, economia acestei
naţiuni. Oamenii s-au luptat şi au câştigat mai multe drepturi po
litice, pe care le-au folosit în vederea multiplicării oportunităţilor
economice. Rezultatul a fost o traiectorie politică şi economică
total diferită, care a culminat cu Revoluţia Industrială.
Revoluţia Industrială şi dezvoltarea tehnologică pe care ea a
declanşat-o nu au ajuns şi în Egipt, deoarece această ţară se afla
atunci sub dominaţia Imperiului Otoman care trata Egiptul în-
tr-un mod asemănător modului în care ţara va fi tratată, mai
târziu, de către familia Mubarak. Dominaţia otomană a fost înlă
turată de Napoleon Bonaparte, în 1798, dar ţara a ajuns apoi sub
stăpânirea colonialismului britanic care, ca şi otomanii, nu a avut
interes să ajute Egiptul să prospere. Deşi egiptenii s-au eliberat
de sub ambele stăpâniri, otomană şi britanic a, şi, în 1952, au răs
turnat regimul monarhic, nu au trecut prin revoluţii precum cea
engleză din 1688. în loc să transforme rădic al politica egipteană,
ei au adus la putere o altă elită, la fel de dezinteresată ca otoma
nii şi britanicii de prosperitatea egiptenilor de rând. Prin urmare,
12
D e ce eşuează naţiunile
structura de bază a societăţii nu s-a schimbat, iar Egiptul a rămas
o ţară săracă.
Vom studia, în această carte, cum se reproduc în timp aceste
tipare şi de ce uneori sunt modificate, ca în cazul Revoluţiei engle
ze, de la 1688, sau cel al Revoluţiei Franceze, de la 1789. Această
analiză ne va ajuta să vedem dacă situaţia din Egipt este diferită
astăzi şi dacă revoluţia care l-a dat jos de la putere pe Mubarak
va crea un nou set de instituţii capabile să genereze prosperitate
pentru egiptenii de rând. Egiptul a avut parte, în trecut, de revo
luţii care nu au schimbat lucrurile întrucât cei care le-au condus
au preluat, pur şi simplu, puterea de la cei pe care i-au dat jos şi au
recreat un sistem similar. Este foarte dificil, într-adevăr, pentru
cetăţenii de rând să dobândească, în mod real, putere politică şi
să schimbe modul în care funcţionează societatea. Dar acest lucru
este, totuşi, posibil şi vom vedea cum s-a petrecut asta în Anglia,
Franţa şi Statele Unite, precum şi în Japonia, Botswana şi Brazi
lia. în mod fundamental este nevoie de o transformare politică
de acest tip pentru ca o societate săracă să devină bogată. Există
dovezi că o asemenea transformare ar putea avea loc în Egipt.
Reda Metwaly, o altă protestatară din Piaţa Tahrir, spunea: „Acum
musulmanii şi creştinii, bătrânii şi tinerii sunt uniţi şi cer acelaşi
lucru". Vom vedea că o astfel de mişcare extinsă în societate a
jucat un rol esenţial în celelalte transformări politice. Dacă înţe
legem când şi de ce apar asemenea tranziţii, vom putea aprecia
mai bine când sunt sortite pieirii astfel de mişcări, aşa cum s-a
întâmplat adesea în trecut, şi când putem spera că vor avea şanse
de reuşită şi vor îmbunătăţi milioane de vieţi.
13
C 1
apitolul
Atât de aproape
ŞI, TOTUŞI, ATÂT DE DEPARTE
ECONOMIA FLUVIULUI RIO GRANDE
Oraşul Nogales este împărţit în două de un gard. Dacă stai
lângă gard şi priveşti înspre nord, vezi Nogales, Arizona, situat
în districtul Santa Cruz. Venitul unei gospodării medii de acolo
este în jur de 30 000 de dolari pe an. Cei mai mulţi adolescenţi
merg la şcoală, iar majoritatea adulţilor au absolvit liceul. în ciuda
tuturor argumentelor referitoare la cât de deficient este sistemul
de sănătate al SUA, populaţia este relativ sănătoasă, cu o speranţă
de viaţă ridicată, conform standardelor globale. Mulţi dintre
locuitori au peste 65 de ani şi au acces la sistemul Medicare. Este
doar unul dintre multele servicii oferite de guvern, pe care cei
mai mulţi le iau drept sigure, precum electricitatea, telefonia, un
sistem de canalizare, sănătatea publică, o reţea de drumuri care
fac legătura cu alte oraşe din zonă şi cu restul Statelor Unite şi, nu
în ultimul rând, legea şi ordinea. Oamenii din Nogales, Arizona,
îşi pot vedea de treburile lor zilnice fără să se teamă pentru viaţa
sau pentru siguranţa lor şi fără să le fie mereu frică de furturi,
exproprieri sau de alte lucruri care le-ar putea pune în pericol
investiţiile în afaceri şi în case. La fel de important, locuitorii din
Nogales, Arizona, iau drept sigur faptul că, în ciuda ineficienţei
şi a corupţiei ocazionale, guvernul îi reprezintă. Pot vota ca să îşi
înlocuiască primarul, membrii Congresului şi senatorii; votează
la alegerile prezidenţiale care decid cine le va conduce ţara.
Democraţia le este a doua natură.
Viaţa la sud de gard, la câţiva metri distanţă, este destul de
diferită. Deşi locuitorii din Nogales, Sonora, trăiesc într-o parte
relativ prosperă a Mexicului, venitul unei gospodării medii este
15
P
refaţă
Această carte abordează subiectul diferenţelor enorme de venit şi
de standard de viaţă care separă ţările bogate ale lumii, ca Statele
Unite, Marea Britanie şi Germania, de cele sărace, precum ţările
din Africa Subsahariană, America Centrală şi Asia de Sud.
în timp ce scriem această prefaţă, America de Nord şi Orien
tul Mijlociu sunt bulversate de Primăvara arabă, ce a urmat miş
cării supranumite „Revoluţia de iasomie", a cărei scânteie a fost
indignarea populară faţă de sinuciderea prin incendiere a tânăru
lui vânzător ambulant Mohamed Bouazizi, pe 17 decembrie 2010.
Pe 14 ianuarie 2011, preşedintele Zine El Abidine Ben Aii, care
se aflase la conducerea Tunisiei din 1987, a renunţat la putere,
insă fervoarea revoluţionară manifestată împotriva elitelor privi
legiate care guvernau Tunisia nu s-a stins, ci dimpotrivă, a deve
nit mai puternică, răspândindu-se în întregul Orient Mijlociu.
Preşedintele Egiptului, Hosni Mubarak, care guvernase ţara cu o
mână de fier vreme de aproape treizeci de ani, a fost înlăturat de
la conducere pe 11 februarie 2011. Acum, când lucrăm la această
prefaţă, nu cunoaştem încă soarta regimurilor din Bahrain, Libia,
Siria şi Yemen.
Nemulţumirile din aceste ţări îşi au rădăcinile în sărăcie.
Venitul mediu al unui egiptean reprezintă circa 12% din cel al ce
tăţeanului american, iar durata medie de viaţă a unui egiptean
este cu zece ani mai mică decât cea a unui american. 20% din
populaţia Egiptului trăieşte în sărăcie totală. Cu toate că sunt sem
nificative, aceste diferenţe sunt mici în comparaţie cu cele dintre
Statele Unite şi cele mai sărace ţări din lume, precum Coreea de
Nord, Sierra Leone şi Zimbabwe, unde mai bine de jumătate din
populaţie trăieşte în sărăcie.
De ce este Egiptul cu mult mai sărac decât Statele Unite?
Care sunt cauzele ce îi împiedică pe egipteni să prospere? Este
oare sărăcia o condiţie inerentă în Egipt sau, dimpotrivă, poate
9
