Table Of ContentDÂMBOVITĂ APĂ DULCE.
DAMIAN STÂNOIU
DÂMBOVUĂ APĂ DULCE
R O M A N
J T
BUCUREŞTI
Editura Ziarului „Universul", Str. Brezolanu 23—25
19 4 1
DJS ACELAŞ -AUTOR :
NUVELE ŞI POVESTIRI
Călugări şi Ispite
Pocăinţa Stareţului
Oameni cu Sticleţi
Cinci Prieteni (pentru copii)
Doi Vagabonzi ( ,, „ )
ROMANE
Necazurile Părintelui Ghedeon
Duhovnicul Maicilor
Demonul lui Codin
Fete şi Văduve
Alegere de Stareţă
Camere Mobilate
Ucenicii Sfântului Antonie
O zi din viaţa unui Mitropolit
Parada Norocului
Eros în Mănăstire
Pe străzile Capitalei
Pensionarii
Apostoli Mincinoşi
Cazul Maicii Varvara
O partidă de poker
Căsătorie de probă
Bucureşti — Sinaia
Voiaj de plăcere
I
NOROC ÎNTÂRZIAT
Ca orice oraş legat cu drum de fier, Fălti
cenii, sau Folticenii, cum vreţi să-i ziceţi, în
cepe dela gară. E drept că începe cât se poate
de prost, dar lucrurile aşa stau şi noi nu le
miai putem schimba.
Constaţi mai întâi că niciun automobil de
piaţă nu aşteaptă trenurile, ci numai trăsuri cu
cai, care trăsuri se găsesc aci debtmăseamă în
plină modă. Şi care, cu siguranţă că au fost
•moştenite sau cumpărate de actualii proprie
tari, la o vârstă destul de înaintată. Se cu
noaşte aceasta din mulţimea bandajelor, cele
mai multe făcute cu sfori, apoi din urmele
unei vopse'li seculare şi din diversele crăpături
pe la părţile de lemn. In zadar vei stărui de
birjar să laise coviltirul în jos, că omul, fie
că-1 cheamă Bercu sau Ghidale, refuză cu în
căpăţânare. Şi pe bună dreptate. Nu poate si
8 DAMIAN STANORJ
piardă atâta timp, ca să lege şi să desleţge arcu
rile coşului la fiecare schimbare de vreme şi la
gusturile fiecărui muşteriu.
Dar aşa cum sunt, aceste trăsuri, te bucuri
că se găseac. Iar a doua bucurie o ai când vezi
că pornesc cu viteză, deşi calul care le duce
îşi poate număra singur coastele. Dar amân
două bucuriile se năruie chiar în cflipa când
trăsura se otânceşte în botul urcuşului Inte-
meetorul, sau întemeetorii Fălticenilor, n’au
prevăzut că mintea omului are să scornească
trenuri şi au pus târgul pe deal. Iar inginerii
drumurilor de fier n’aveau chip să aşeze gara
decât la .poalele dealului. Cea mai ruinată iapă
urcă mai uşor decât cea mai mândră locomo
tivă.
— Hi-hi! Hi! Hi-hii!
Coasta e abruptă iar şoseaua croită în linie
dreaptă. Caii şi birjarii s’au obişnuit cu ea,
adică cu coasta, şi-d respectă drepturile. O urcâ
fără grabă, întrucât zăbava şi greutatea fac
parte din itinerar şi din tarif. Iar firea băşti
naşilor nu îngădue iuţeală nici la vale, deci
cu atât miad puţin la deal.
— Hi! Hihiii!
îndemnul birjarilor e numai de ochii muşte
riilor; şi caii ştiu aceasta. De aceea nici nu se
sinchisesc. Stăpânul strigă iar ei filosofează. Şi
merg, bineînţeles. Sunt siguri că mai curând
dam boviţa apa dulce. 9
sau mai târziu, tot vor ajunge sus. Numai în
caz de vreme urâtă, când la greutatea urcuşului
se adaogă zăpadă sau gilod, — şi birjarii' şi caii
ştiu că bunăvoinţa fără lovituri şi fără opinteli
nu ajută mare lucru. încât, dobitoacele pri
mesc „mângâierile" biciului ca pe «n elixir
întăritor, iar birjarul loveşte şi pune umărul
la roată, din datorie pentru cel care plăteşte şl
din dragoste pentru cai. Am fi nedrepţi însă
dacă n’am admite că se găsesc în Fălticeni şi
două saiu trei birje mai bune, adică mai bune
decât celelalte; precum şi câţiva cai mai ară-
toşi, adică mai arătoşi decât fraţii şi surorile
lor din localitate.
In capitala judeţului Baia să nai cauţi vreun
bulevard, că n’ai să găseşti. O stradă principală
însă tot există. Şi e mai arătoasă decât cole
gele ei dela R: Sărat şi dela Huşi. Mai întâi
observi că e lungă, apoi că are şi lăţime, are
şi magazine înşirate de ambele părţi, cu firme
care îţi transportă gândul pe alte meleaguri, şl
e destul de frecventată. După aceea constaţi că
e pavată cu piatră de râu, curată şi cu trotuare
care îi cinstesc rangul de stradă principală. Se
cade a mărturisi, însă, că, dacă vii pentru
prima oară în Fălticeni, îi dai acest rang numai
dacă îţi apune cineva, sau numai după ce te-ai
plimbat prin celelalte străzi. Iar dacă eşti din
Bucureştii plin de stop-uri, de sute de tramvae
10 DAM IAN STANO'IU
şi de mii de automobile, te simţi fericit să mergi
pe mijlocul acestei străzi, cu mâinile la spate,
căci viaţa îţi este în miai bună siguranţă chiar
decât pe trotuar. Trăsurile trec rar, tram-
vaele fac parte, pentru localnici, din domeniul
basmelor, iar automobilele se laisă mult aştep
tate.
Dar strada cea mai comercială a Fălticenilor,
nu e aceasta, ci alta numită strada Butnarilor,
fostă uliţa Ciurii. Nu ştim de ce a fost a Ciurii,
nici motivul pentru care i s’a schimbat numele,
şi nici măcar pentru ce i se zice „sitradă“. Du-
ceţi-vă şi o veţi vedea. Pe noi ne interesează
numai pentru motivul că pe ea locueşte amicul
Irimia Bostan, — şi deci urmează să mai vor
bim despre dânsa.
Afară de încă două sau trei străzi mai ară
toase, restul Fălticenilor nu e nici oraş, nici
sat. Duceţi-vă şi-l vedeţi. Să nu vă fie însă cu
riozitatea în timp de vară, ca vă orbeşte praful;
nici în vreme de iarnă, că rămâneţi fără ciu
bote. Cu alte cuvinte, e mai înţelept să renun
ţaţi. Iar dacă totuşi ţineţi să vă convingeţi, —
să nu bârfiţi şi să nu învinuiţi pe nimeni. Ora
şul e sărac şi din sărăce nici cel mai harnic şi
priceput primar, nu poate să facă mare lucru.
Există înisă în Fălticeni o stradă cu înfăţi
şare curat moldovenească şi cu mai multe drep
turi de a fi văzută şi cinstită cu litere de tipar.
