Table Of ContentComparaţii şi explic|ţii
în ştiinţa politică
şi în sociologie
Coordonatori serie: Anton Carpinschi
Gheorghe Lencan Stoica
Lucian-Dumitru Dîrdală
Mattei Dogan, cercetător de origine română, membru al New York Academy of
Sciences, membru de onoare al Academiei Române şi deţinător a numeroase distincţii,
este autorul unei opere monumentale închinată descrierii şi înţelegerii modului de
funcţionare a democraţiilor contemporane. Director emerit de cercetare în cadrul
prestigiosului Centru Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Paris (CNRS), Mattei Dogan
a fost de asemenea profesor de ştiinţe politice la Universitatea din California şi visiting
professor la universităţi precum University of Indiana, Yale, Trento, Florenţa. Opera sa
prodigioasă vizează domenii precum cel al elitelor comparate, al comportamentului
electoral precum şi problematica legitimării, a mutaţiilor sociale emergente sau a noilor
reorganizări teritoriale.
Mattei Dogan, Comparaisons en Sciences politiques et sociologie
©2010, Editura Institutul European Iaşi, pentru prezenta ediţie în limba română
INSTITUTUL EUROPEAN, editură academică recunoscută de Consiliul Naţional al
Cercetării Ştiinţifice din învăţământul Superior
Iaşi, str. Lascăr Catargi nr. 43, 700107, O.P. 1, C.P. 161
[email protected], www.euroinst.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie / Mattei Dogan ;
ed. îngrij.: Alexandra lonaşcu şi Cristian Preda ; trad.: Ionela Băluţă,
Alexandra lonaşcu, Ruxandra Ivan,...; pref.: Alexandra lonaşcu, Cristian
Preda. - Iaşi: Institutul European, 2010
ISBN 978-973-611-671-1
I. lonaşcu, Alexandra (ed.,trad., pref.)
II. Preda, Cristian, politică (ed., pref.)
III. Băluţă, Ionela (trad.)
IV. Ivan, Ruxandra (trad.)
32.01
316
Potrivit Legii nr. 8/1996, a dreptului de autor, reproducerea (parţială sau totală) a
prezentei cărţi Iară acordul Editurii constituie infracţiune şi se pedepseşte în confor
mitate cu aceasta.
Printed in Romania
MATTEI DOGAN
COMPARAŢII ŞI EXPLICAŢII
ÎN ŞTIINŢA POLITICĂ ŞI
ÎN SOCIOLOGIE
Ediţie îngrijită şi prefaţă de Cristian PREDA şi Alexandra IONAŞCU
Traducere de Ionela BĂLUŢĂ, Alexandra IONAŞCU,
Ruxandra IVAN, Silvia MARTON, Cristian PREDA
INSTITUTUL EUROPEAN
2010
Cuprins
Prefaţă / 7
Capitolul 1 Există paradigme în ştiinţa socială comparată? / 19
Capitolul 2 Cincisprezece strategii în sociologia comparată / 33
Capitolul 3 Compararea societăţilor pe baza scalelor de măsură / 65
Capitolul 4 Patru sute de megaoraşe / 81
Capitolul 5 Legitimitatea politică, între anacronismul teoriilor clasice
şi definirea unor noi criterii / 105
Capitolul 6 Erodarea încrederii în treizeci de democraţii europene / 143
Capitolul 7 Elite, crize şi regimuri în analiză comparată / 185
Capitolul 8 Parlamentarii „curieri” în Franţa, Marea Britanie
şi Statele Unite / 211
Capitolul 9 Dansul electoral în România interbelică / 241
Capitolul 10 Piramida răsturnată. Originea socială a parlamentarilor
din România / 263
5
Prefaţă
5
Puţini sunt specialiştii în ştiinţe politice care pot afirma că au participat
la fondarea disciplinei şi că au contribuit în mod fundamental la definirea
acestui domeniu pe parcursul a mai bine de şapte decenii. Cercetător de origine
română, primul care a analizat regimul politic românesc prin prisma ştiinţei
politice, Mattei Dogan este autorul unei opere monumentale închinată descrierii
şi înţelegerii modului de funcţionare a democraţiilor contemporane. Ilustrând în
mod strălucit transformările din câmpul ştiinţelor sociale şi tendinţele sale de
internaţionalizare, studiile lui Mattei Dogan, indiferent că este vorba despre
monografii sau despre abordări comparative, sunt caracterizate de îmbinarea
subtilă a două tradiţii considerate adeseori ca ireconciliabile: şcoala anglo-
saxonă de ştiinţă politică şi şcoala continentală.
Militând împotriva „sistemului de vedete” ce pare a domina ştiinţa
politică de astăzi, autorul se declară un susţinător al ideii potrivit căreia
progresul în ştiinţele sociale este rezultatul unui efort de echipă, al micilor paşi
şi nu al „descoperirilor revoluţionare”1. Dogan consideră că strângerea de date
poate ajuta la conceptualizarea şi formularea întrebărilor cercetării2, demersul
său ştiinţific semănând cu cel al unui arheolog ce reconstituie cu migală
traiectoriile a mii de personalităţi politice, activitatea acestora, opţiunile de vot
sau atitudinile cetăţenilor cu privire la instituţiile statului în vederea inferării
unor caracteristici generale cu privire la articularea regimurilor politice din
diverse arii culturale.
Preocuparea constantă pentru colectarea de date menite să aducă o mai
bună înţelegere a politicului contrastează cu o perspectivă mai degrabă
pesimistă în definirea limitelor cunoaşterii. Conştient de efectul cumulativ al
teoriilor, dar şi de caracterul efemer al câmpului ştiinţelor sociale, Dogan
îmbrăţişează un crez ştiinţific care îl face un cas ă part în ceea ce priveşte
definirea ştiinţei politice. Domeniu al hibridizării, supusă unui schimb continuu
1 Mattei DOGAN, Robert PAHRE, „Patrimoines scientifiques: Le progres cumulatif et
Ies stars de la Science”, în IDEM (ed.), L ’lnnovation dans Ies Sciences sociales: la
marginalite creatrice, Presses Universitaires de France, Paris, 1991, pp. 33-46.
2 Pentru o discuţie cu privire la diversele metode aplicate în ştiinţele sociale şi limitele
lor, v. Mattei DOGAN, Robert PAHRE, „Borrowing Methods”, în IDEM (ed.),
Creative Marginality, Innovation at the Intersections of Social Sciences, Westview
Press, Boulder & Oxford, 1990.
7
COMPARAŢII ŞI EXPLICAŢII ÎN ŞTIINŢA POLITICĂ ŞI ÎN SOCIOLOGIE
de concepte, teorii sau metode realizat între mai multe discipline şi subdomenii,
dar supusă şi la numeroase segmentări3 şi recombinări creative, ştiinţa politică
este, în opinia lui Dogan, condamnată să nu ajungă la „descoperiri funda
mentale”. Procesul de simbioză dintre ştiinţa politică şi alte ştiinţe sociale,
caracterul său metodic nu sunt suficiente pentru a conduce la formularea unor
paradigme veritabile4 şi, deci, la depăşirea teoretică a diversităţii structurale ce
caracterizează societăţile atât dintr-o perspectivă cronologică, cât şi prin prisma
diferenţelor dintre acestea.
Asumându-şi limitările ce decurg din obiectul său de analiză, cărţile lui
Mattei Dogan sunt o expresie a necesităţii unei cunoaşteri profunde, pe baze
empirice, laborios identificate, a tematicii tratate. Indiferent că este vorba despre
abordarea critică a articulării ştiinţei politice ca domeniu de studiu, despre
analiza comportamentului electoral, despre elite politice, sau despre teme
precum legitimitatea sau reprezentarea politică, studiile sale au creat premisele
dezvoltării unor subdomenii de cercetare în ştiinţele sociale. O încercare de
sistematizare a principalelor punţi de intrare în analiza politicului, aşa cum apar
ele conturate în opera doganiană, ne conduc la identificarea a trei mari axe de
cercetare: (1) analiza personalului politic, (2) analiza comportamentului
electoral şi (3) analiza provocărilor la adresa democraţiei în societăţile contem
porane (erodarea încrederii, leadershipul carismatic, noua amenajare teritorială
etc.).
Personalul politic
Un prim centru de interes al analizelor doganiene a constat în
investigarea personalului politic. Pentru Dogan, înţelegerea articulării câmpului
politic presupune identificarea diverselor configuraţii ale elitelor politice din ţări
şi perioade diferite5, dincolo de polisemia rezultată din diversitatea tradiţiilor
ştiinţifice6 sau a tipului de demers analitic adoptat (elitist sau decizional).
3 Cu privire la utilitatea segmentării în politica comparată vezi şi Mattei DOGAN,
Dominique PELASSY, „De la necessite de segmenter avant de comparer”, în IDEM
(ed.), Sociologie politique comparative, problemes et perspectives, Economica, Paris,
1982, pp. 114-120.
4 Mattei DOGAN, „Political Science and the Other Social Sciences”, în Robert
GOODIN, Hans-Dieter KLINGEMANN (ed.), A New Handbook of Political Science,
Oxford University Press, 1996, pp. 97-132. Vezi, de asemenea, Mattei DOGAN,
„The Moving Frontiers of the Social Sciences”, în QUAH and A. SALES (ed.), The
International Handbook of Sociology, S.R., Sage Publication, 2000, pp. 35-49.
5 Mattei DOGAN, „Introduction: la selection des ministres dans divers regimes
politiques”, International Political Science Review, voi. 2, nr. 2,1991, pp. 125-129 ;
6 Pentru o analiză a diverselor denumiri ale personalului politic şi a relaţiei acestora cu
diversele poziţionări teoretice, v. Mattei DOGAN, „Is there a Ruling Class in
France?”, Comparative Sociology, Voi. 2, Nr. 1,2003 , pp. 17-89.
8
Prefaţă
Numeroasele sale studii cu privire la personalul parlamentar sau ministerial
devin astfel mijloace prin care putem accede la o mai bună înţelegere a repre
zentării politice, dar şi o explicaţie a unor procese politice legate de funcţio
narea instituţiilor şi articularea mecanismelor decizionale.
Rolul politic al elitelor în înţelegerea configurării scenei politice a fost,
de altfel, subliniat de către Mattei Dogan încă din primele sale analize
sociologice cu privire la cazul românesc. Analiza parlamentarilor români din
perioada 1922-19347 arată că în pofida adoptării reformelor agrare şi a
sufragiului universal, lumea rurală din România interbelică a continuat să
trăiască în izolare, fără a produce probleme de ordin social. Spre deosebire de
alte ţări industrializate, sporirea numărului de muncitori nu a condus la
reconflgurarea profilului politic al parlamentarilor români. Marile corpuri,
nepotismul sau apelul la lumea academică sau la armată ca bazine de selecţie a
personalului politic (caracteristică pentru soluţiile de criză) ar trăda în fapt o
relativă absenţă a personalului politic, precum şi absenţa unei schimbări majore
în logica de funcţionare a regimului politic românesc din acea periodă.
Preocuparea pentru analiza profilului personalului parlamentar din mai
multe ţări a condus la o colecţie impresionantă de date şi la primele rezultate cu
privire la configuraţia celor care ocupă cele mai înalte poziţii în stat. Importanţa
resurselor economice şi industriale în parlamentul francez interbelic, schim
bările intervenite în profilul socioprofesional în cazul Adunării Naţionale prin
creşterea importanţei resurselor locale odată cu trecerea de la cea de-a IV-a la
cea de-a V-a Republică în Franţa simt numai câteva din rezultatele analizelor
conduse de către Mattei Dogan8.
' Mattei DOGAN, „L’origine sociale du personnel parlementaire d’un pays
essentiellement agraire: la Roumanie”, Revue de V'Institut de Sociologie, n. 2-3,
Bruxelles, 1953. V. şi IDEM, Analiza statistică a democraţiei parlamentare în
România, Editura Partidului Social Democrat, Bucureşti, 1946.
8 Amintim doar câteva studii cu privire la personalul parlamentar francez : „La stabilite
du Personnel Parlementaire sous la Iile Republique”, Revue Frangaise de Science
Politique, vol.3, nr. 2, 1953, pp. 319-348; „L’Origine Sociale du Personnel
Parlementaire Francais”, în M. DUVERGER (ed.), Par tis Politiques et Classes
Sociales, Fondation Naţionale des Sciences Politiques, Paris, A. Colin, 1955, pp.
291-328; „Les Candidats et Ies Elus”, în M. DUVERGER, F. GOGUEL, J.
TOUCHARD (ed.), Les Elections Legislatives du 2 Janvier 1956, Fondation
Naţionale des Sciences Politiques, Paris, A. Colin, 1957, pp. 425-466; „Changement
de Regime et Changement de Personnel”, în M. DOGAN, G. DUPEUX şi alţii, (ed.),
L’etablissement de la Cinquieme Republique, Paris, A. Colin, 1960, pp. 241-279; „Le
Nouveau Personnel Parlementaire”, în Franqois GOGUEL (ed.), Le Referendum
d’Octobre et les Elections de Novembre 1962, Paris, A. Colin, 1965, pp. 429-432;
„The Ordinary Deputy and its Local Horizon in France”, în Lawrence LONGLEY
(ed.), Parliamentary Members and Leaders: The Delicate Balance, Comparative
9
■. y i 1 rvyju i ju_.A Şl 1JN SOCIOLOGIE
V
Dacă pentru Dogan regimul de diferenţiere dintre configuraţiile elitelor
depinde deopotrivă de o dimensiune cronologică (perioade diferite sunt descrise
de configuraţii diferite), precum şi de una diacronică (regimuri politice diferite
sunt caracterizate de diverse tipuri de elite), la rândul lor aceste distincţii conduc
la o diferenţiere a manierei în care este gândită şi realizată reprezentarea
politică9.
Trebuie însă spus că analiza carierelor politice este gândită de către
Mattei Dogan nu doar ca un indicator revelator al reprezentării, ci mai ales ca
un explicans al articulării decizionale în cadre instituţionale. Din acest motiv,
urmând o logică poziţională, multe dintre studiile cu privire la decriptarea
traiectoriilor actorilor politici s-au îndreptat spre analiza elitelor guverna
mentale, miniştri şi secretari de stat, consideraţi a fi principalii actori deci
zionali10. Numeroasele studii cu privire la aceşti actori din ţări precum Franţa,
Italia, Marea Britanie sau Olanda11 au evidenţiat faptul că, dincolo de
diversitatea importantă a aşa numitelor „reguli nescrise” ale recrutării în funcţii
politice guvernamentale, putem identifica şi efecte instituţionale directe ale
Legislative Studies, Lawrence University, 2000, pp. 95-105; „Longevite des carrieres
politiques, une biographie collective”, în J.M. MAYEUR, J.P. CHALINE, A.
CORBIN (ed.), Les Parliamentaires de la Troisieme Republique, Publications de la
Sorbonne, Paris, 2003, pp. 295-326.
9 Un exemplu de studiu longitudinal: Les Deputes Frangais 1870-1970, Centre d’Etudes
Sociologiques, Paris, 1972. Acest demers este de contrastat cu studii comparative
precum „L’Origine Sociale du Personnel Parlementaire dans l’Est et l’Ouest de
l'Europe”, în Actes du Deuxieme Congres Mondial de Sociologie, International
Sociological Association, 1956, sau cu studii recente precum „Parliamentarians as
Errand Boys in France, Britain and the United States”, în Comparative Sociology,
Voi. 6, Nr. 4, 2007, pp. 430-463.
10 Mattei DOGAN, „How to Become a Cabinet Minister in France. Career Pathways,
1870-1978”, Comparative Politics, voi. 12, nr. 1, octombrie 1979, pp.1-24;
IDEM, „La stabilite du personnel parlementaire sous la Troisieme Republique”,
Revue frangaise de Sciencepolitique, voi. 3, nr. 2, 1953, pp. 319-348.
11 M. DOGAN, M. SCHEFFER-VAN DER VEEN, „Le Personnel Ministeriel
Hollandais: 1848-1958”, L’Annee Sociologique, voi. 2, 1958, pp. 383-409; M.
DOGAN, „La Selection des Ministres en Italie : Dix Regles Non-ecrites”, Revue
Internationale de Science Politique, voi. 2, nr. 2, 1981, pp. 189-209; M. DOGAN,
„Filieres pour Devenir Ministre”, Pouvoirs, 1986, I, pp. 1-22; M. DOGAN,
„Ministres Inamovibles et Personnages Ephemeres dans les Regimes â Instabilite
Ministerielle”, în Droit, Institutions, et Systemes Politiques: Hommage â M.
Duverger, Presses Universitaires de France, Paris, 1987, pp. 283-301; M. DOGAN,
„Career Pathways to the Cabinet in France”, în IDEM (ed.), Pathways to Power:
Selecting Rulers in Pluralist Democrades, Boulder, Co„ Westview Press, 1989, pp.
19-44.
10
