Table Of ContentDomniţa Ştefănescu
Cinci ani din istoria României
o cronologie a evenimentelor
decembrie 1989 -decembrie 1994
Editura Maşina de scris
Bucureşti, 1995
Coperta de Adrian Socaciu
Notă asupra ediţiei
Pentru scrierea acestei lucrări au fost consultate colecţiile
de ziare şi reviste din perioada decembrie 1989 -decembrie 1994
(România liberă, Adevărul, Evenimentul zilei, Tineretul liber,
Curierul naţional, Cronica română, Libertatea, Dreptatea, revista
22, Expres Magazin, Expres, Zig-Zag, Baricada, Azi, Dimineaţa
etc).
Şi-au dovedit utilitatea şi o serie de cărţi, cu valoare docu
mentară, referitoare la perioada respectivă (Costel Balint, Lumină
şi speranţă, Timişoara 1989, Edit. Mirton, 1994; Ion Iliescu,
Revoluţie şi reformă, Edit, Enciclopedică, 1994; Adrian Năstase,
Acordurile internaţionale încheiate de România sau la care
România a devenitparte[1990-1994], Edit. Metropol, 1995; Stelian
Neagoe, Istoria guvernelor României de ia începuturi 1859, până
în zilele noastre 1995, Edit. Machiavelli, 1995; Oameni politici.
Personalităţile României contemporane. Agenţia Naţională de
Presă - Rompres, 1993; Partidele politice, Agenţia Naţională de
Presă - Rompres, 1993; Nestor Rateş, Revoluţia încâlcită, Edit.
Litera, 1994; Repertoriul actelor publice în Monitorul Oficial al
României, partea I, 22 decembrie 1989 - 31 ianuarie 1995, Regia
Autonomă „ Monitorul Oficial, 1995; Petre Roman Libertatea ca
datorie, Edit. Dacia, 1994; Ioan Scurtu, Un episod dramatic din
istoria României, Bucureşti, 21-25 decembrie 1989, Edit. Clio,
1990; Petre Ţurlea, Din culisele... Parlamentului României, 1990-
1992, Edit. Globus, 1994, Ion Iliescu, Momente de istorie, Edit.
Enciclopedică, 1995 etc).
Necesare şi binevenite, au fost şi mărturiile unor participanţi
direcţi la evenimentele consemnate în carte.
Partea întâi - O cronologie a evenimentelor - conţine
descrierea, în ordine cronologică, a celor mai importante
evenimente politice şi sociale din România, din perioada decembrie
1989 -decembrie 1994 şi a unor evenimente de altă natură care
au dobândit, în cursul evluţiei lor, o semnificaţie politică.
Partea a doua cuprinde un corp de anexe (Platforma-pro-
gram a F.S.N. din 22 decembrie 1989, Proclamaţia de la
Toate drepturile asupra acestei lucrări Timişoara, rezultatele alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
sunt rezervate Editurii Maşina de scris de la 20 mai 1990 şi de la 27 septembrie 1992, componenţa
Senatului şi a Adunării/ Camerei Deputaţilor după alegerile
ISBN 973-97162-2-2
5
din 20 mal 1990 şi de la 27 septembrie 1992, componenţa
guvernelor Roman, Stolojan, Vacăroiu, rezultatele recensă
mântului de la 7 ianuarie 1992) şi un indice de nume.
Au fost folosite prescurtat denumirile lunilor, anului, cu
excepţia situaţiilor în care acestea fac parte din: denumirile unor Francois Heisbourg, directorul Institutului Internaţional
instituţii, partide, asociaţii, ligi; titluri de lucrări, articole etc; citate de Studii Strategice din Londra, apreciază anul 1989 ca pe „un
şi denumirile unor zile festive. an extraordinar, unul dintre cei care schimbă cursul istoriei.
Căderea paşnică a Zidului Berlinului a fost echivalentul simbolic
S-au mai folosit prescurtări şi pentru denumirile unor
al căderii Bastiliei. Revoluţiile din Europa de Est au transformat
organisme, instituţii, partide, asociaţii, uniuni, ligi. Acestea apar
radical bazele geopolitice ale lumii de după război şi anunţă
neprescurtate, la prima menţionare în cuprinsul lucrării.
apariţia unei noi ordini internaţionale".
Dacă „revoluţiile de catifea" din Europa de Est au fost
înregistrate de comunitatea internaţională cu o satisfacţie
exprimată în termeni oficiali, replica spectaculoasă a României,
pe care nimeni n-ar fi prevăzut-o, a instituit brusc o adevărată
exaltare planetară.
Apăruse acel moment de dramatism, necesar pentru ca
prăbuşirea comunismului să fie verosimilă. Iar surpriza era cu
atât mai mare, cu cât această autentificare venea chiar de la
români pe care toată lumea îi considera apatici şi resemnaţi.
Cu numai o lună înainte de revoluţia din dec.'89, Congresul
al XlV-lea al P.C.R. (pentru unii motiv de speranţă în afirmarea
unei opoziţii faţă de realegerea dictatorului Nicolae Ceauşescu
la conducerea partidului) fusese ultimul triumfal carierei politice
a cuplului Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu şi ultimul
răsfăţ pe care i l-au pregătit cu obedienţă acoliţii lui, cu sprijinul
serviciilor secrete romane. Deşi după „istoricul" Congres al XTV-
lea al P.C.R., Ceauşescu părea mai stăpân pe situaţie ca niciodată,
în a doua jumătate a lui dec, cînd lumea întreagă intra relaxată
în rutina sărbătorilor de iarnă, postul de radio Europa Liberă îi
informa pe români şi pe cine voia să asculte că la Timişoara se
întâmpla ceva.
1989
• 16 dec. Timişoara. încă o zi de veghe în preajma bisericii
reformate. Mai întâi câteva sute de coreligionari ai pastorului
Lâszlo T6kes aprind lumânări şi se roagă pentru ca acesta să nu
fie, conform unei hotărâri judecătoreşti, evacuat şi strămutat în
altă localitate. Oficialităţile locale simt pericolul şi încearcă să
ignore ordinul de evacuare. însuşi primarul Timişoarei, Petre Moţ,
îl vizitează pe pastor şi-i promite că nimeni nu se va atinge de el.
7
1989 1989
Oamenii(200-300) nu mai au încredere în promisiuni, doresc un genialului conducător au fost smulse şi aruncate în mijlocul
document oficial care să-1 oblige pe primar să-şi respecte cuvântul, străzii, unde li s-a dat foc.
dar primarul nu-şi ia o asemenea răspundere. Numărul celor care
Şi totuşi în noaptea de 16 spre 17 dec. timişorenii au visat
aşteaptă rezolvarea cazului creşte. Creşte şi iritarea lor. Interesul
cu ochii deschişi: din robinete curgea apă caldă, iar caloriferele
se mută de la cazul Tokes la confruntarea cu primarul, ca
erau fierbinţi. Conducătorii locali ai P.C.R. le trimiteau un mesaj
reprezentant al puterii. Se produce miracolul trecerii de la
de împăcare.
măruntele nemulţumiri locale, la frenezia colectivă a rezolvărilor
@ 17 dec. Ordinul de evacuare impus de la centru se
radicale, la revendicări care ameninţă sistemul politic. Se formează
execută. în plină noapte (16 spre 17 dec.) un echipaj de circulaţie,
coloane care pornesc să ia în stăpânire centrul oraşului şi care
încearcă să atragă cât mai multă lume. Se aude deja apelul la un ARO şi un camion îl conduc pe pastorul Tokâs spre judeţul
solidaritate: „Români, veniţi cu noi!". (Un tânăr opreşte un tramvai, Sălaj. Dimineaţa armata face o demonstraţie de forţă. Câteva
se urcă pe tampoanele lui şi strigă: „Mă numesc Daniel Zăgănescu blindate trec prin centrul oraşului. Coloane de militari străbat
şi nu mi-e frică de Securitate. Jos Ceauşescu!". ) Circulaţia se Timişoara în pas de defilare, iar fanfara militară intonează marşuri.
întrerupe. Toată lumea ştie că trebuie chemaţi şi studenţii şi sunt De cealaltă parte demonstranţii strâng rândurile, unii îi huiduie
trimişi soli spre căminele studenţeşti. Se face apel şi la muncitori. pe militarii care defilează, alţii îi lovesc cu pietre, tensiunea creşte
In Piaţa Măria, se adună câteva sute de persoane. Se strigă: o dată cu numărul celor care ies în stradă, învingându-şi frica.
„Libertate!", „Dreptate!", se cântă „Deşteaptă-te române!". Coloanele Timişorenii se adună în stradă, mai hotăriţi decât în ziua prece
se îndreaptă spre Comitetul Judeţean al P.C.R. Sediul puterii, în dentă. Vin şi muncitorii. Se strigă: „Jos Ceauşescu!", „Jos comu-
beznă, este totuşi bine păzit de trupe ale Ministerului de Interne unismul!", „Nu vă fie frică!". Ţinta tuturor este tot C.J. al P.C.R.
şi de pompieri. Oficialităţile locale, în panică, organizează apărarea De această dată pătrund în clădire prin geamurile sparte. Se arun
C.J. al P.C.R. în lungi şedinţe hotărâseră că trebuie mobilizate că înstradă documente de partid, broşuri propagandistice, operele
forţele de ordine ale M.I., ale Miliţiei, gărzile patriotice, armata, lui Ceauşescu, portretele tovarăşilor, maşini de scris, delicatese
pompierii. scoase din frigidere. Există chiar intenţia de a se da foc clădirii,
câteva flăcări prevestesc incendiul. La timp soseşte armata în
N-a lipsit nici iniţiativa de a cere indicaţii de la Bucureşti.
ajutor, pentru că la etajul 2 al clădirii tremură de frică oficialităţile
Manifestanţii sunt întâmpinaţi cu jeturi de apă. Câţiva încearcă
să pătrundă înăuntru, un tânăr escaladează clădirea, pentru a locale (Radu Bălan, Petre Moţ ş.a.) şi Ion Cumpănaşu, şeful
smulge stema P.C.R., alţii încep un bombardament cu pietre. Departamentului Cultelor, sosit cu o zi în urmă de la Bucureşti,
Forţele de ordine ripostează. cu ideea fixă şi autoritar impusă de a duce la îndeplinire evacuarea
luiTokis.
Se folosesc gaze lacrimogene, bastoanele de cauciuc lovesc
La Bucureşti se hotărăşte soarta Timişoarei. Elena şi
aprig, încep arestările. în jurul orei 21 demonstranţii se retrag,
Nicolae Ceauşescu turbează de furie că timişorenii au îndrăznit
lăsând locul celor care încep să şteargă urmele atacului, redând
să se revolte iar oamenii lor, de la conducerea judeţului, n-au fost
clădirii şi spaţiului verde din jur prestanţa unui sediu al puterii.
în stare să-i pună la punct. încă de dimineaţă sosesc la Timişoara
Manifestanţii se regrupează în faţa Catedralei, unde se cred
11 personaje importante: generalul Velicu Mihalea , adjunct al
protejaţi. Un tânăr, Sorin Oprea, propune ca timişorenii să se
şefului Inspectoratului General al Miliţiei, generalul Emil Macri,
adune în fiecare zi, la Catedrală, pentru ca acţiunea lor să con
şeful Direcţiei de Contrainformaţii din Departamentul Securităţii
tinue. Coloanele pornesc din nou prin oraş şi din nou sunt agresate
Statului (D.S.S.), colonelul Filip Teodorescu, de la direcţia a IlI-a
de forţele de ordine. Până după miezul nopţii cele două tabere se
Contraspionaj din D.S.S. şi alţi ofiţeri superiori. Tot în cursul
atacă reciproc, au loc adevărate lupte, mulţi demonstranţi sunt
dimineţii, Nicolae Ceauşescu îl numeşte pe Ion Coman (secretar
loviţi şi arestaţi. Când combatanţii îşi părăsesc poziţiile, oraşul
CC. al P.C.R.) comandant unic pentru Timişoara. Acesta primeşte
arată ca după război: vitrine sparte, magazine devastate, lozincile
ordin să se deplaseze la Timişoara însoţit de o trupă de elită:
epocii de aur distruse, caldarâmul tapetat cu obiecte dintre cele
generalii Ştefan Guşă, Victor Stănculescu, Mihai Chiţac, Elorea
mai diferite. Din vitrinele sparte ale librăriei Sadoveanu, operele
Cornescu, colonelul Gheorghe Radu şi alţi câţiva ofiţeri superiori.
g 9
1989 1989
Un avion îi transportă la Timişoara (ora 15,30). La ora 16,30 tate şi întreabă: „Bine, să mai încercăm tovarăşi. Toţi tovarăşii
Nicolae Ceauşescu convoacă o şedinţă extraordinară a sunt de acord ?". Tovarăşii întârzie cu răspunsul pentru că nu
Comitetului Politic Executiv al CC. al P.C.R.: înţeleg cu ce trebuie să mai fie de acord. Ceauşescu, ofensat, se
„Elena Ceauşescu: -Situaţia este foarte gravă şi neplăcută. ridică în picioare şi bate cu pumnul în masă: „Atunci, eu îmi dau
Nicolae Ceauşescu: -Este gravă şi voi sunteţi vinovaţi demisia". Manea Mănescu strigă imediat: „Asta nu !", iar Bobu
pentru că aţi împins la această situaţie. De unde aţi primit ordin şi Dăscălescu se reped după el să-1 reţină. Intervine, hotărâtor,
să nu daţi armament la trupele de securitate? (....). Elena Ceauşescu: „Lasă, nu te enerva, ţara are nevoie de tine,
N.C.: -O mână de derbedei pusă la cale de cei care vor să tocmai acum să-i lăsăm pe bandiţi să distrugă socialismul, cauza
distrugă socialismul, şi voi, de fapt, le faceţi jocul(...). noastră de-o viaţă ?". Mai liniştit, Ceauşescu se pregăteşte pentru
E.C.: -Este laşitate. teleconferinţa cu activul de partid şi de stat din toate judeţele
N.C.: -Mai mult decât laşitate (....). Din momentul de faţă, tării.
dacă Comitetul Politic Executiv este de acord, destituim pe - La Timişoara^ oraş deja izolat, are loc o impresionantă
ministrul Apărării Naţionale, pe ministrul de Interne şi pe desfăşurare de forţe. în zonele strategice şi în cele preferate de
comandantul trupelor de Securitate. Din acest moment, preiau demonstranţi se instalează trupele Ministerului Apărării Naţionale,
comanda armatei. Să-mi pregătiţi decretul. Convocaţi Consiliul ale M.I., ale Miliţiei. Sunt aşteptaţi adversarii, adică timişorenii.
de Stat, ca să facem totul legal în seara asta. Nu mai am încredere
-La teleconferinţa se transmit indicaţii care înseamnă de
în asemenea oameni. Nu se poate merge mai departe aşa. Toată
fapt instituirea, fără să se declare, a stării de necesitate în toată
noaptea am stat şi am discutat cu ei din zece în zece minute ca
ţara:
apoi, să-mi dau seama că nu fac ceea ce le-am ordonat. Trebuia
să-i omoare pe huligani, nu să-i bată.(....) Ştiţi ce ar trebui să „Nicolae Ceauşescu: -(....) Am convocat această telecon
fac?... Să vă pun în faţa plutonului de execuţie. Asta meritaţi, ferinţa pentru ca, în perioada următoare, să fie luate măsuri
pentru ceea ce aţi făcut voi, înseamnă pactizare cu inamicul. Ai corespunzătoare pentru asigurarea pazei stricte la sediile
făcut armata, Milea. aşa se cheamă, nu? comitetelor judeţene de partid, unităţi economico-sociale, cămine
studenţeşti; se vor forma colective de lucrători ai aparatului de
Vasile Milea: -Da, tovarăşe secretar general.(...)
partid, de stat, gărzile patriotice, formaţiunile de tineret. Se vor
N.C. :-(....) Deci, tovarăşi, având în vedere situaţia care
intensifica controalele mai ales pe timp de noapte. Se menţin în
s-a creat acum de fapt, îmi dau seama că, aşa cum este, nu se
vigoare toate măsurile transmise comitetelor judeţene de partid
poate face ordine cu ciomagul. Am convocat şi teleconferinţa, voi
pentru perioada premergătoare Congresului al XlV-lea. Am
da ordin ca imediat să se primească armament, toţi să fie înarmaţi
convocat această conferinţă având în vedere unele evenimente
şi să aplice ordinul. Când am dat ordin să se aplice stare de
necesitate, cu ce o aplicaţi, cu bâta? Tu, care conduci trupele de care au avut loc ieri şi azi la Timişoara (....). Am dat ordin să se
Securitate, nu ştii ce înseamnă stare de necesitate? tragă... să se someze şi dacă nu se supune, să se tragă. S-a făcut
greşeala că s-a întors şi obrazul celălalt.... comitetele judeţene de
Iulian Vlad: -Ştiu, tovarăşe secretar general, eu am dat
partid trebuie să se considere în stare de alarmă, fără însă a
ordin.
neglija problema planului (....)".
N.C: -(....) Soldaţii au luptat cu ce au avut, şi cu bâta, şi
în timpul teleconferinţei echipa de la Timişoara, în frunte
au reuşit să facă faţă. Unul dacă trăgea, ar fi fugit ca potârnichile
cu Ion Coman, este din nou instruită: .Acţionaţi în numele meu
şi raportaţi din cincisprezece minute în cincisprezece minute. Toate
E.C :-Să fi tras în ei, să fi căzut şi pe urmă, luaţi şi băgaţi
la beci. Nu vi s-a spus aşa, unul să nu iasă? (...)". unităţile care sunt mobilizate să meargă în centru şi să pună
ordine (...)". Chiar dacă ordinea pe care o dorea Ceauşescu nu
în continuare, toţi tovarăşii prezenţi la şedinţă se străduiesc
s-a mai putut restabili, strădaniile subordonaţilor lui de a-i
sâ-1 înduplece pe dictator să nu-i pedepsească pe cei trei dizgraţiaţi
-Postelnicu, Milea şi Vlad. Ceauşescu consimte să le mai acorde respecta indicaţiile au făcut din Timişoara, la 17 dec, un adevărat
o şansă, dar vrea să se asigure că ordinele îi vor fi în viitor respec- infern. Se trage în plin, se moare, sunt răniţi, sunt lupte, se incen
diază maşini, TAB-uri, tancuri, magazine. Seara, după ora 20,
10 11
1989
1989
„Popa Şapcă" se spune: „Noi nu avem arestaţi".) Din statisticile
din Piaţa Libertăţii şi până la Operă se trage sălbatic, la fel în
oficiale rezultă însă că la 18 dec., la Spitalul Judeţean se aflau 58
zona podului Decebal, pe Calea Lipovei sau Calea Girocului.
de cadavre şi aproximativ 240 de răniţi. Răniţii erau anchetaţi,
Tancurile, camioanele, TAB-urile blochează intrările în oraş,
iar dacă se vindecau, externarea lor nu se făcea decât cu aprobare
elicopterele nu încetează zborurile de supraveghere, apoi lasă locul
„de sus". Fiind un „obiectiv" atât de important, Spitalul Judeţean
trasoarelor care brăzdează cerul. După miezul nopţii când începe
era păzit de trupe ale Securităţii, Miliţiei şi grănicerilor. (Şi arestaţii
să fie linişte, Ion Coman, Ilie Matei şi Ştefan Guşă inspectează
au beneficiat de o atenţie specială, în afară de interogatorii şi
oraşul. La război, ca la război. Peste tot distrugeri, cenuşă şi sânge.
torturi. Un general zelos a propus unui reprezentant al procuraturii
• 18 dec. Dimineaţa, centrul oraşului este păzit de cor
să găsească o asemenea încadrare juridică pentru ei încât să-i
doane de militari şi de securişti în civil. Primarul Petre Moţ
condamne la pedeapsa capitală.) Ziua de 18 dec. aduce o nouă
convoacă activul de partid la Universitate pentru a condamna
problemă dificil de rezolvat pentru mai marii Timişoarei; aveau
actele de vandalism din zilele anterioare şi face cunoscut că a
misiunea, din partea Elenei Ceauşescu, să scape de cadavre
fost decretată starea de necesitate. O maşină cu megafoane circulă
(40). Misiunea îi revine generalului Nuţă. A apărut şi ideea
prin oraş şi anunţă că este interzisă circulaţia grupurilor de peste
salvatoare. în mare taină, cadavrele au fost ridicate de la morga
două persoane. Armata şi M.I. asigură paza obiectivelor
spitalului, încărcate într-o maşină frigorifică (18/19 dec),
importante: C.J. alP.C.R., primăria, Radioul, unităţile industriale
transportate la Bucureşti (19 dec.) şi incinerate la crematoriul
(la C.J. al P.C.R. sunt aduşi şi militari U.S.L.A.). Trecătorii sunt
Cenuşa (19-20dec). Cenuşa rezultată a fost aruncată într-o gură
legitimaţi, suspecţii reţinuţi. Chiar dacă dimineaţa în oraş este
de canal....
linişte, conducătorii se tem. Se tem mai ales de muncitori, despre
• 19-20 dec. Dacă la 19 dec. oficialităţile (Radu Bălan,
care se ştie că sunt nemulţumiţi. Cornel Pacoste şi Radu Bălan
Ştefan Guşă) îi vizitează pe muncitori (nemulţumiţi de prezenţa
merg în uzine pentru a constata singuri care este starea de spirit
masivă a forţelor de ordine în instituţii) la locurile de muncă, fără
a clasei muncitoare. Lui Ilie Ceauşescu, trimis la Timişoara, nu-i
să reuşească săi pună din nou la treabă, a doua zi vin muncitorii
place cum sa „acţionat", începând cu numărul prea mic al forţelor
în oraş, în coloane impresionante care demonstrează că la
de ordine care apără oraşul. Fără să ţină seama de primejdie, un
Timişoara nu mai e nimic de făcut. O sută de mii de manifestanţi
grup de aproximativ 30 de tineri, tăcuţi, solemni, înaintând cu
ochii în pământ, se îndreaptă spre Catedrală. Se opresc pe scările ocupă Piaţa Operei. Se strigă: „Noi suntem poporul", „Voi pe cine
ei, unde desfăşoară un steag tricolor fără stemă şi, ignorând ce apăraţi?", „Armata e cu noi", „Nu vă fie frică, Ceauşescu pică".
se întâmplă înjur, aprind lumânări şi aşteaptă liniştiţi pe treptele Pentru prima oară se îngenunchează în memoria victimelor din
Catedralei. Simţind că declanşarea focului de armă nu va întârzia, ultimele zile. în balconul Operei se montează microfoane. Vorbesc
tinerii încep să cânte „Deşteaptă-te române". Apoi se trage în plin, Lorin Fortuna, Ioan Chiş, Claudiu Iordache, Vasile Bledea,
unii mor, alţii sunt răniţi, câţiva reuşesc să fugă. Nicolae Bădilescu. Apare ideea formării unui Front Democratic
Român care să organizeze rezistenţa (Lorin Fortuna -preşedinte;
-Nicolae Ceauşescu îşi începe vizita oficială de prietenie
Ioan Chiş - vicepreşedinte; Claudiu Iordache -secretar). Se
în Republica Islamică Iran. (Această ultimă călătorie peste hotare
vorbeşte şi despre organizarea grevei generale. în balconul Operei
a fost amplu comentată. Una dintre supoziţii este că Nicolae
urcă şi primarul căruia i se înmânează lista cu revendicările
Ceauşescu, vechi colaborator şi susţinător al lumii islamice, a
mulţimii: eliberarea arestaţilor, redarea cadavrelor familiilor care
plecat la aliaţii săi pentru a le cere ajutorul în vederea lichidării
le revendică, demisia lui Ceauşescu, circulaţia liberă a ideilor.
mişcărilor din ţară.) în lipsa lui, Elena Ceauşescu preia comanda
După ce primarul, temător pentru fiecare cuvânt, părăseşte piaţa,
şi-i ordonă lui Ion Coman să găsească o soluţie prin care cada
se strigă: „Nu plecăm acasă, morţii nu ne lasă", „Azi în Timişoara,
vrele, rezultate din aplicarea fermă a ordinelor tovarăşului, să nu
mâine-n toată ţara",
ajungă în mâinile familiilor care le revendicau. (De altfel, Spitalul
în acelaşi timp şi sediul C.J. al P.C.R. este înconjurat de
Judeţean refuză să dea informaţii în legătură cu morţii şi răniţii
coloane de muncitori. Aici sosesc Emil Bobu şi Constantin
pe care îi are. Atunci când cetăţenii cer informaţii se răspunde
Dăscălescu, trimişi de Elena Ceauşescu să liniştească Timişoara.
invariabil: „Noi nu avem morţi Şi nici răniţi". Iar la penitenciarul
13
12
1989 1989
O delegaţie a manifestanţilor este primită pentru a discuta cu cist" în scopul destabilizării ţării, dezmembrării teritoriale, distru
înaltele personaje politice, dar se dovedeşte că nu se poate găsi gerii independenţei şi suveranităţii, lichidării evoluţiei socialiste
un limbaj comun. Cererile timişorenilor (demiterea Guvernului şi şi întoarcerii sub dominaţie străină. Această situaţie, provocată
a lui Ceauşescu în primul rând) îl fac să pălească pe Dăscălescu cu premeditare, seamănă cu invadarea Cehoslovaciei şi a fost
şi să exclame: „Sunteţi nebuni!". în faţa mulţimii, Dăscălescu posibilă datorită colaborării dintre agenturile străine de spionaj şi
promite să elibereze arestaţii. Totodată anunţă că, la ora 19 (20 românii din interior care „îşi vând ţara pentru un pumn de dolari
dec), Nicolae Ceauşescu va răspunde, într-o intervenţie sau de alte valute". Armata răbdătoare n-a protestat nici chiar
televizată, tuturor problemelor puse de timişoreni. După un scurt când a fost atacată de bande teroriste, dar şi-a îndeplinit pe deplin
frison de teamă provocat de inflexibilitatea şi aroganţa lui datoria faţă de patrie, faţă de popor „atunci când au fost ameninţate
Dăscălescu şi a lui Bobu (care se grăbiseră să se întoarcă la instituţiile fundamentale şi cuceririle socialismului".
Bucureşti) şi de cuvântarea lui Ceauşescu (huiduită de cei pre
• 21 dec. Presa informează că, imediat după cuvântarea
zenţi în Piaţa Operei), în care era vorba tocmai de huliganii de la
secretarului general al partidului, transmisă de televiziune în seara
Timişoara, Piaţa Operei va fi mereu plină, iar în balcon se vor
precedentă, oamenii muncii s-au întâlnit în şedinţe încă din cursul
perinda mulţi timişoreni care, vorbind mulţimii, o îndeamnă să
nopţii pentru a-şi exprima indignarea, chiar mânia, faţă de
se organizeze, convinşi că vor fi un oraş liber, poate şi dintr-o ţară
acţiunile destabilizatoare ale huliganilor timişoreni.
liberă.
Are loc şedinţa C.P.Ex. al CC. al P.C.R. în care se discută,
A doua zi în gările oraşului sosesc câteva garnituri de tren pe lângă cazul Timişoara, şi propunerea lui Nicolae Ceauşescu
cu muncitori din fabricile şi uzinele Olteniei. Unul dintre ei explică privind creşterea de la 1 ian, 1990 a retribuţiei minime cu 200 lei,
din balconul Operei ce caută la Timişoara: „Ieri dimineaţă, ne-au a pensiilor cu 100 de lei, a ajutorului social cu 300 de lei, a
adunat la ieşirea din schimb în curtea fabricii, unde tovarăşul alocaţiilor pentru copii cu 30-50 lei, ca şi instituirea unei
director împreună cusecretarul de partid ne-au comunicat că la indemnizaţii de naştere de 1 000 - 2 000 lei. Prin marea adunare
Timişoara ungurii şi huliganii au devastat oraşul.Trebuie să populară programată în aceeaşi zi (la sugestia Comitetului muni
mergem acolo şi să înăbuşim acesată revoltă. Am primit câte două cipal de partid Bucureşti), se speră ca Bucureştiul să condamne
conserve şi o pâine, după care, îmbrăcaţi în hainele gărzilor revolta de la Timişoara. Apare totuşi o anumită nesiguranţă în
patriotice şi cu o bâtă în mână, am urcat în trenul special cu legătură cu oportunitatea acestui miting. Unii au considerat că,
direcţia Timişoara. Acum am văzut, împreună cu colegii mei, că într-un moment de mare tensiune, convocarea maselor ar putea
lucrurile nu stau chiar aşa".
fi primejdioasă şi, în consecinţă, în anumite instituţii s-a
- în cea de a doua zi a vizitei în Republica Islamică Iran comunicat că adunarea s-a contramandat. Nicolae Ceauşescu,
(19 dec), Nicolae Ceauşescu depune o coroană de flori la încă sigur pe influenţa lui asupra populaţiei, este acela care deci
mormântul ayatolahului Ruhollah Khomeini şi vizitează unităţi de să se întâlnească totuşi cu bucureştenii. în faţa sediului CC.
economice şi culturale din Teheran. La 20 dec cei doi preşedinţi al P.C.R. se adună mulţimi, ca de obicei perfect ordonate, purtând
semnează „Programul pe termen lung pentru dezvoltarea tablouri ale lui Nicolae Ceauşescu şi ale Elenei Ceauşescu şi
cooperării economice, comerciale şi tehnice între R.S.R. şi Repu pancarte care exprimă solidaritatea cu conducerea P.C.R. şi deza
blica Islamică Iran". întors în ţară, Nicolae Ceauşescu emite un cordul faţă de acţiunile bandelor teroriste din Timişoara şi faţă de
decret prezidenţial pentru constituirea stării de necesitate pe teri complotiştii străini aliaţi cu trădătorii autohtoni. („Ceauşescu-
toriul judeţului Timiş, ca urmare a „gravei încălcări a ordinii P.C.R.", „Partidul-Ceauşescu-România", „Ceauşescu-tinerii",
publice prin acte teroriste, de vandalism şi de distrugere a unor „Condamnăm cu fermitate trădătorii de ţară", „Să înceteze
bunuri obşteşti". manifestările şoviniste, iredentiste ale cercurilor străine",
„România a ales socialism, pace, progres".) Au luat cuvântul
în cuvântarea rostită la postul de televiziune, într-un cadru
(citind, ca de obicei în asemenea împrejurări, texte supervizate)
solemn (reluată şi de radiodifuziune), Nicolae Ceauşescu
şi activişti de partid şi reprezentanţi ai oamenilor muncii: Barbu
apreciază evenimentele de la Timişoara ca extrem de grave
Petrescu, Petre Răducanu, Gheorghe Dragomir, Aurel Sandu,
deoarece „elemente huliganice" au provocat distrugeri „de tip fas-
14 15
1989
1989
capitalei, de la Piaţa Romană până la Piaţa Unirii şi de la Piaţa
Marian Rădoi, Elena Buzescu. Cuvântarea lui Nicolae Kogălniceanu până la Piaţa Rosetti, se umple de demonstranţi.
Ceauşescu a fost însoţită, ca de obicei, de lozinci aprobatoare. Arhitectul Gheorghe Ciobotaru scrie cu tempera pe carton primele
După consideraţiile deja cunoscute în legătură cu fenomenul afişe: „Jos comunismul!", „Jos dictatura!", „Timişoara!". în faţa
Timişoara, printre urale şi scandări se fac tot mai puternic auzite hotelului Intercontinental - nucleul uriaşei demonstraţii
huiduieli şi fluierături, adică ceea ce conducerea superioară a bucureştene - tinerii îngenunchează şi păstrează momente de
partidului nu auzise niciodată. Imaginea lui Ceauşescu din acel reculegere pentru Timişoara. Apar lideri de opinie (Dan Iosif s-a
moment (cu figura schimonosită de mirare şi frică, cu buzele încer făcut remarcat prin curaj şi perseverenţă) care încearcă să
când fără succes să articuleze câteva cuvinte şi cu mâna dreaptă vorbească mulţimii, făcând un apel la solidaritate muncitorilor,
ridicată ca o baghetă magică ce şi-a pierdut puterile) a fost dar apar şi forţe de represiune cu scuturi, căşti, bastoane şi
transmisă în foarte scurt timp la televiziunile din toată lumea. încercuiesc zonele ocupate de demonstranţi. Pe soclul statuii lui
Cu această imagine se întrerupe transmisia în direct de către Mihai Viteazul un tânăr instalează primul steag tricolor fără stema
Televiziunea Română a marii adunări populare. Dacă transmisia RS.R. Tot în zona Intercontinental, înainte ca demonstranţii să
ar fi continuat telespectatorii iar fi putut vedea pe monştrii sacri se organizeze, apare un grup de aproximativ 50 de indivizi, bine
ai vieţii politice româneşti în panică, în balcon, populaţia agitată, făcuţi, înarmaţi cu bastoane. Deplasându-se în grup, ei scandau:
iar pe Elena Ceauşescu preluând conducerea mitingului şi „Noi suntem poporul!". Misiunea lor, scrupulos îndeplinită, era
aruncând în microfoane îndemnuri răstite la „ordine şi disciplină". să-i descurajeze, prin agresivitate, pe demonstranţi. Pentru că
După o scurtă pauză Televiziunea şi-a reluat transmisia, conti unul dintre demonstranţi, Răzvan Ungureanu, 1-a lovit pe un
nuând ca şi cum nimic deosebit nu s-ar fi întâmplat, cu câteva astfel de individ din popor în timp ce acesta îl bătea pe un tânăr
imagini de închidere grăbită a marii adunări populare din capi căzut, Răzvan a fost la rândul lui bătut sălbatic până la pierderea
tală (Ceauşescu a ţinut să anunţe o suplimentare cu câtea sute cunoştinţei. Alţi „binevoitori" îi îndemnau pe manifestanţi să forţe
de lei a salariilor, pensiilor şi ajutorului social), considerată oficial ze intrarea hotelului Intercontinental sau a Teatrului Naţional
o dovadă a adeziunii depline a maselor populare la politica RC.R. pentru a face rost de o portavoce. Pe măsură ce orele acestei zile
Ceea ce nu s-a putut vedea în secvenţele transmise de Televiziu se scurg, iar străzile capitalei, mai ales centrul, atrag tot mai
ne, încă sub cenzura strictă a conducerii RC.R. era un grup de multă lume, forţele de represiune, ca şi la Timişoara, primesc
muncitori de la Turbomecanica (Pompiliu Militam, Cornel Daniel ordin „să apere cuceririle socialismului". După-amiază Nicolae
Ardeleanu, Adrian Petronica, Doru Ştefan Botez, Constantin Ceauşescu îi instruieşte pe primii secretari ai comitetelor judeţene
Dumitru, Marius Ambrosie. Mihai Bădescu. Dan Petrescu, ale P.C.R în cadrul unei teleconferinţe. Dă dispoziţii să se acţioneze
Dumitru Ţugulea, Valentin Vlad), plasaţi în dreptul magazinului ferm pentru a apăra ţara care este în pericol, ceea ce înseamnă
Stirex care au strigat: „Timişoara, Timişoara", ,Ai omorât copii că dă ordin să se tragă în manifestanţi. în Bucureşti „cadrele de
nevinovaţi". Iniţiativa lor coincide cu aceea a tânărului Nica Leon nădejde" ale P.C.R. (Ion Dincă, Tudor Postelnicu. Nicolae
care, dintr-o altă parte a pieţii strigă: „Trăiască Timişoara!", „Jos Andruţa Ceauşescu, Vasile Milea ş.a. ) ies în stradă pentru a
Ceauşescu!". Explodează apoi şi o petardă. A fost clipa de putea fi cât mai informaţi în legătură cu situaţia „din teren" şi cât
stupefacţie pentru Ceauşescu şi ai lui, clipa în care semnalul mai prompţi în a aplica indicaţiile dictatorului. Oraşul pare pregătit
Timişoarei se făcea auzit şi la Bucureşti. Lumea începe să fugă, de luptă. Pe de-o parte manifestanţii, neînarmaţi şi neorganizaţi,
ţipând, spre străzile din apropiere, abandonând steaguri şi unii cu flori în mâini, flori pe care le oferă soldaţilor, pe de altă
tablouri. Cei mai curajoşi încearcă să se facă ascultaţi: „Nu plecaţi parte, militari înarmaţi cu căşti şi scuturi, aliniaţi pe străzile cen
oameni buni, acum e momentul, hai să mergem la Intercontinen trului capitalei, tanchete, TAB-uri, trupe USLA, civili înarmaţi
tal". Tot mai mulţi strigă: „Jos Ceauşescu!", „Jos călăul!", „Jos (din aceeaşi categorie profesională cu cei care strigau „Noi suntem
analfabeta!", „Jos cizmarul!", „Şi voi sunteţi români!". La scurt poporul!"), aşi ai diversiunii, ai violenţei şi crimei. S-a tras în
timp după încheierea marii adunări populare de condamnare a mulţime de pe clădiri, din mijlocul manifestanţilor, de pe străzile
mişcării de la Timişoara, bucureştenii, tinerii în primul rând, ies laterale, de pe tanchete. S-a murit în diverse feluri, prin împuşcare
în stradă pentru a continua ceea ce începuseră timişorenii. Centrul
17
16
C 2 - Istoria
1989
1989
(unii au fost atraşi de civili înarmaţi în locuri mai ferite, alţii au
să dispară doar urmele crimelor. Stropitorile spală dâra lată de
căzut în mulţime), prin lovire, prin înjunghiere, prin lovire sau
sânge care leagă pasajul din faţa Teatrului Naţional de spitalul
strivire de către maşinile de luptă (un camion militar a intrat în
Colţea. Se face ordine, se face curăţenie. Osteniţi, cei care au
forţă printre manifestanţi, în zona Intercontinentalului, omorând
readus liniştea se odihnesc pe unde apucă, de exemplu lungiţi pe
şi rănind oameni). Pentru a fi descurajaţi şi trimişi acasă în faţa
scuturi în faţa Teatrului Naţional. Spre dimineaţă, Capitala părea
televizoarelor care transmiteau programul normal al unei zile de
pregătită pentru o zi obişnuită. Aşa sperau Elena şi Nicolae
muncă obişnuite, manifestanţii au mai avut parte de maşinile
Ceauşescu care au dormit în sediul CC. al P.C.R. Aşa sperau,
pompierilor care trimiteau spre ei jeturi puternice de apă, de maşini
mai ales, apropiaţii lor care au încercat continuu să-i liniştească.
ale Miliţiei în care erau încărcaţi, eventual după o bătaie zdravănă,
Postelnicu, Dincă şi ai lor puteau să creadă că, după atâtea crime,
cei selectaţi pentru a lua drumul închisorilor. La Jilava în acea
diversiuni, ameninţări, arestări, schingiuiri, poporul, blând şi
seară şi toată noaptea sa lucrat din plin; torturi, bătăi, ca în
paşnic cum îl ştiau, avea să se resemneze încă o dată, Ziua în
vremurile de glorie ale luptei de clasă de la sfârşitul deceniului
care românii au avut atât de mult curaj încât au uimit întreaga
cinci şi din deceniul şase. In acest timp radioul transmitea multe,
lume trebuia să rămână o amintire. O amintire înregistrată de
multe cântece patriotice, revoluţionare şi de proslăvire a partidului
aparatele de filmat de la bordul elicopterelor trimise să supra
şi a conducătorilor iubiţi, iar TVR anunţă, pentru cele patru ore
vegheze zona centrală, să intimideze prin raiduri insistente şi
de emisie, între 19 şi 22, următorul program: 19 -Telejurnal; 19,25
ameninţătoare şi să adune pe peliculă probele de care era nevoie
-Din marea carte a patriei socialiste; 19,45 -Laureaţi ai Festiva
atunci când aveau să înceapă adevăratele represalii. O amintire
lului „Cântarea României"; 20,15 -Agricultura: programe prioritare;
pe care aparatele de filmat ale turiştilor străini mânuite din hotelul
20,45 -Experienţa înaintată, iniţiative, eficienţă; 20,50 -Film artis
Intercontinental au făcut-o să circule în toată lumea. A fost o zi
tic: Punctul de întoarcere (producţie a studiourilor sovietice); 21,50
- urnea în istoria recentă a ţării - în care s-au strigat şi lozinci
-Telejurnal. Programul anunţat nu este respectat, fiind înlocuit
care-1 proslăveau pe dictator („Ceauşescu şi poporul", „Ceauşescu
cu transmisia deja celebrului miting din cursul aceleiaşi zile,
desigur fără momentele de suspans provocate de „huliganii" din - P.C.R.", „Ceauşescu - tinerii", „Stima noastră şi mândria:
Bucureşti. Ceauşescu -România"), şi lozinci care-1 ţintuiau la stâlpul infamiei
alături de tovarăşa de viaţă („Asasinii de copii", „Jos dictatorul!",
Pentru a rezista ofensivei celor care încercau săi împrăştie
„Jos analfabeta!", „Moarte criminalului!", „Noi suntem poporul,
sau săi omoare, sau să-i aresteze, „în numele poporului" şi
jos cu dictatorul!", „Timişoara-n sânge/Bucureştiul plânge",
„apărând cuceririle socialismului", demonstranţii încercau şi ei
„Ceauşescu şi soţia duc de râpă România", „Ceauşescu mare
să se organizeze, în faţa restaurantului „Dunărea" se improvizează
boier/să plece la Honecker", „Ceauşescu nu uita/A venit şi clipa
o baricadă, care devine sediul provizoriu al luptătorilor ca şi ţinta
ta", „Ceauşescu cine eşti/Criminal din Scorniceşti", „Ceauşescu
de atac a forţelor de represiune, Acolo eşuează de mai multe ori
nu uita/Vrem pantofi din pielea ta!").
cei ce o iau cu asalt, acolo se ţin discursuri, se rostesc îndemnuri,
• 22 dec. Ziua începe rău pentru Elena Ceauşescu. încă
mor sau sunt răniţi oameni, ard maşini. Oamenii îngenunchează
înainte de ora 7 află că muncitorii de pe marile platforme
pentru rugăciune şi pentru reculegere, se întind pe caldarâm pen
industriale ale Capitalei se îndreaptă spre centru. îi convoacă pe
tru a opri înaintarea tanchetelor. In această zonă un student are
Bobu, Dincă şi Barbu Petrescu, primarul general al Capitalei şi
ideea de a se forma o delegaţie care să prezinte autorităţilor reven
le ordonă să-i oprească pe muncitori şi să-i trimită la muncă.
dicările demonstranţilor, Doi tineri pleacă în solie, dar nu se mai
Dincă şi Petrescu de-abia reuşiseră, numai ei ştiau cum, să-i
întorc pentru că sunt arestaţi, bătuţi la Miliţia Capitalei şi trans
potolească pe manifestanţii din ziua precedentă şi făcuseră şi
portaţi la Jilava. De-abia la miezul nopţii, când se dezlănţuie cu
curăţenie în urma lor, acum, cu muncitorii, îşi dădeau şi ei seama
furie represiunea, baricada este distrusă, iar macaralele o
că situaţia se complica. într-adevăr coloane nesfârşite din Militari,
demontează bucată cu bucată. Până după ora 3, se trage intens,
Pipera, de la Uzinele „23 August", Republica, se îndreaptă într-o
se aud neîncetat împuşcături, gloanţele îi rănesc pe unii, îi omoară
tăcere solemnă şi cu steagurile fără stema R.S.R., spre centrul
pe alţii şi îi împrăştie pe ceilalţi. Apoi se face linişte. Mai trebuiau
oraşului, Barajele care împiedică accesul în Piaţa Universităţii şi
18
19
1989 1989
în Piaţa Palatului se dovedesc inutile. Caldarâmul spălat de sânge din ultimele zile ce au ca scop dezmembrarea ţării şi să meargă
în timpul nopţii e din nou ocupat de demonstranţi. La 9,30 Piaţa acasă să petreacă un Crăciun fericit. Demonstranţii forţează uşile
Universităţii e plină. Reapar şi forţele ordinii: armata, miliţia şi masive ale clădirii şi escaladează balconul până la care sunt câţiva
.... altele. Demonstranţii le cer să treacă de partea lor. Se aude tot metri. Nicolae şi Elena Ceauşescu urcă în liftul de serviciu pentru
mai frecvent: „Şi voi sunteţi români", „Armata e cu noi!". Unii a ajunge pe acoperişul clădirii unde, în partea dreaptă, pe terasa
dintre ei pactizează cu mulţimea, militarii de pe tanchete primesc corpului C, aterizase un elicopter alb care rămâne în aşteptare,
flori, mâncare, ţigări de la manifestanţi. Cu puţin înainte de orele cu motorul în funcţiune. Manifestanţii urcă etaj după etaj în
10, Nicolae Ceauşescu, în sediul CC. al P.C.R., prezidează şedinţa căutarea soţilor Ceauşescu. Liftul cu cei doi conducători se
(ultima! )a C.P.Ex, una dintre cele mai scurte şedinţe ale high- blochează undeva la etajele superioare, dar ei sunt scoşi din
life-ului P.C.R.-ist. El anunţă că, datorită situaţiei extrem de grave, captivitate şi urcaţi în elicopter în compania lui Emil Bobu şi
a preluat conducerea armatei şi s-a hotărât să instituie starea de Manea Mănescu. (în cartea Sfârşitul dictaturii -Edit. Clio, 1990
necesitate în întreaga ţară. Despre generalul Vasile Milea, care -coordonată de Ioan Scurtu, se relatează că maiorul David Aurel
se împuşcase cu câteva zeci de minute în urmă, în chiar sediul îi opreşte pe manifestanţi să se apropie de elicopter. Cu o mână
CC, Nicolae Ceauşescu afirmă cu mânie că a fost un trădător ridicată în sus şi cu cealaltă pe armă acesta ar fi avertizat: „Vă
căruia i se datorează starea critică la care se ajunsese. Convins rog rămâneţi pe loc, rămâneţi pe loc! Vă rog să nu vă apropiaţi!"
că va avea de luptat pentru a-şi apăra poziţia, dictatorul întreabă După ce elicopterul -condus de Vasile Maluţan -decolează, David
pe fiecare în parte dintre cei prezenţi la şedinţă dacă sunt dispuşi Aurel se predă. Unul dintre tineri îi reproşează: „De ce nu i-aţi
„să lupte". Ultima şedinţă din cariera politică a lui Ceauşescu se lăsat să-i facem carne de mici?". în alte surse de informare apare
încheie cu o ultimă aprobare „în unanimitate" a dorinţelor sale. ideea că manifestanţii ajung pe terasa clădirii CC al P.C.R. la
Fiecare dintre cei prezenţi a răspuns: „Luptăm!", Această ultimă câteva minute după ce elicopterul cu numărul SA 355F îşi luase
unanimitate îi dădea însă dreptul la săvârşirea de crime împotriva zborul [12,06] cu preţioasa încărcătură şi că găsesc abandonate
poporului său pe care de altminteri 1-a proslăvit de la primul o armă şi o servietă pe care le arată mulţimii.) Maestrul de
discurs rostit până în faţa plutonului de execuţie. ceremonii al momentului este generalul de armată Victor Atanasie
Stănculescu, adjunct al ministrului apărării naţionale. întors de
La ora 10 şi câteva minute postul de radio anunţă
câteva ore de la Timişoara, acesta nu dorea, probabil, să fie
introducerea stării de necesitate în întreaga ţară, printr-un decret
implicat în represiunea ce se pregătea şi, crezând că poate să
semnat de Ceauşescu. Cetăţenii - conform decretului - nu au
rămână deoparte, apelează la serviciile unui medic pentru a-i
voie să se întrunească în grupuri mai mari de 5 persoane. La
pune un picior în ghips. Dar cum Vasile Milea dispăruse, iar
acea oră în centrul Bucureştiului se află sute de mii de persoane.
Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major lipsea, Victor Stănculescu
După mai puţin de jumătate de oră la radio se transmite din nou
era de fapt, în acel moment, conducătorul armatei. Nicolae
decretul pentru introducerea stării de necesitate la care se adaugă
Ceauşescu îi ordonă să vină la CC După ora 11, aflat în exerciţiul
ştirea sinuciderii lui Vasile Milea etichetat drept „trădător de ţară".
funcţiunii, Victor Stănculescu ordonă ca armata să se retragă
La CC al P.C.R. Nicolae Ceauşescu, înconjurat de fidelii săi,
în cazărmi, iar după câteva minute îi raportează dictatorului că
face încă o încercare de a salva situaţia. Apare cu suita în balconul
Piaţa Palatului este invadată de mulţime. Ceauşescu într-o nouă
sediului CC al P.C.R. şi încearcă să se adreseze copleşitorului
criză de mânie întreabă cum de a fost posibil, cine a permis
număr de oameni adunaţi, pentru prima oară din proprie
oamenilor să ocupe piaţa. Tot Victor Stănculescu întăreşte ordinul
iniţiativă, în Piaţa Palatului. La primul semn că vrea să-şi înceapă
prin care era chemat elicopterul pentru a-i scoate pe soţii
încă una din cuvântările sale, un val uriaş de dezaprobare şi
Ceauşescu din clădirea CC al P.C.R. (Folclorul zilelor Revoluţiei
mânie îl loveşte din plin şi-1 ţintuieşte în aceeaşi poziţie ca la
din decembrie'89 spune că, la despărţirea afectuoasă de cei doi
mitingul din ziua precedentă. Instinctul de conservare îl face să
conducători, Elena Ceauşesecu i-ar fi şoptit:,, Victoraş, să ai
se retragă în grabă, împreună cu suita. în acest timp elicopterele
grijă de copiii mei!"), Primul popas al fugarilor este Snagovul, unde
împrăştie manifeste (datorită vântului nu ajung la mulţimea din
Ceauşescu spera să stabilească nişte legături salvatoare.După
piaţă) care îndeamnă oamenii să nu cadă victime ale diversiunilor
20 21
