Carta Albă a Tinerilor fără Adăpost din România

20 Pages·2017·3.51 MB·Romanian

2017
Carta Albă a
Tinerilor fără
Adăpost din
România
Contribuie la
Conținutul acestui document este creat în urma
întâlnirilor Grupului de Lucru pentru Tinerii Fără Adăpost,
format din experți ce provin din instituții publice la
nivel central și local, precum și din ONG-uri de profil.
Membrii Grupului de Lucru
pentru Tinerii Fără Adăpost
Mirela Franciug, Autoritatea Națională Simona Maria Chirciu, Expert
pentru Protecția Drepturilor Copilului și Mihaela Velea, D.G.A.S.P.C Sector 4
Adopție Cristina Vlădescu, Fundația Terre des
Marcel Sabadoș, Ministerul Tineretului și Homes
Sportului Iuliana Alexandru, D.G.A.S.M.B
Georgeta Manchet, Ministerul Tineretului Ștefania Vintilă, Asociația E-Romnja
și Sportului Florin Ciobanu, Asociația Junii
Flori Costea, Ministerul Muncii și Justiției Cristina Oprea, CARUSEL
Sociale Geta Grigorescu, D.G.A.S.P.C Sector 1
Gabriela Toma, Asociația Young Initiative Raluca Dâncu, Asociația Step By Step
Ionuț Jugureanu, Fundația Parada Lucian Patilea, D.G.A.S.P.C Sector 6
Notă: Prezentul document nu reprezintă în mod necesar poziția instituțiilor menționate.
Coordonator proiect Răzvan-Victor Sassu
Facilitare și organizare
asigurată de: Carmen Marcu, Adela Fenichiu
Bazat și pe cercetări făcute de: Adela Fenichiu, Eliza Vaș
Cuprins
Carta Albă pentru Tinerii Fără Adăpost din România prezintă o imagine de ansamblu a situației
tinerilor fără adăpost, pornind de la problemele principale identificate și continuând cu
soluții concrete, precum și recomandări generale. Documentul este menit să stea la baza
unor noi politici publice în domeniul persoanelor și tinerilor fără adăpost din România.
Introducere în problematică
1
Considerații generale cu privire la situația tinerilor și persoanelor fără adăpost din Romania; Apariția
Grupului de Lucru pentru Tinerii Fără Adăpost;
Probleme Majore Identificate
2
Problemele principale referitoare la persoanele și tinerii fără adăpost din România și în special din
Municipiul București, după cum au rezultat din discuțiile structurate ale Grupului de Lucru;
Soluții Potențiale Propuse
3
Soluții propuse pentru fiecare dintre problemele identificate, ce se pot transforma în politici publice de
către autoritățile competente sau pot fi aplicate, unele dintre ele, de către organizații private;
Recomandări Generale
4
Recomandări generale ce pot duce la îmbunătățiri semnificative ale situației și calității vieții persoanelor
și tinerilor fără adăpost din România;
Carmen Marcu, Adela Fenichiu
Adela Fenichiu, Eliza Vaș 3
Introducere și metodologie
În România peste 162.375 de persoane nu cauzele care îi fac pe tineri să ajungă în
au adăpost, conform Recensământului situația de a fi fără adăpost au deseori
din anul 2011. Cifre exacte și statistici caracteristici speciale: violența în familie
relevante nu se pot identifica cu (în toate formele ei: violență verbală,
ușurință, întrucât specificul problemei psihologică, economică, sexuală,
face foarte dificilă analizarea statistică emoțională), consumul de droguri sau
a situației. Însă într-o țară în care 40,3% alcool în exces, neglijența familiei, dar
din populația cu vârsta de sub 35 de și cazuri specifice de discriminare pe
ani este în risc de sărăcie și excluziune baza orientării sexuale, mulți tineri fiind
socială1, persoanele fără adăpost, și alungați de acasă din cauza faptului că
mai ales tinerii fără adăpost, merită o aparțin minorității LGBT. Astfel, întâlnim
atenție sporită. Deseori, persoanele atât cazuri în care tinerii părăsesc
fără adăpost trăiesc în condiții dificile, locuința, ajungând fie pe stradă, fie
au o speranță de viață scăzută, iar în la persoane din cercul de prieteni
cazul tinerilor fără adăpost, există un (ajungându-se astfel într-o situație de
risc considerabil de a rata reintegrarea “hidden homelessness”), cât și cazuri în
în societate și chiar de a ajunge în care părinții își alungă copiii de acasă.
situații de delincvență.
În același timp, infrastructura serviciilor
Tinerii fără adăpost se află momentan sociale dedicate persoanelor fără
într-o “zonă gri”, fiind definiți și tratați adăpost din România (atât cea din
diferit de instituțiile abilitate și actorii sistemul public, cât și cea din cel privat
sociali implicați. Deseori, aceștia intră - ONG, Biserică) este relativ dezvoltată
automat la categoria “adulți” după și tehnic răspunde la o mare parte din
împlinirea vârstei de 18 ani, ceea nevoile existente.
ce duce la ignorarea provocărilor
și oportunităților specifice tinerilor.
Potențialul pe care îl pot avea însă tinerii 1 Strategia Națională pentru Tineret 2015
fără adăpost reintegrați în societate este - 2020, adoptată de Guvernul României
foarte ridicat, existând șanse mult mai în data de 14 ianuarie 2015.
mari de reinserție socio-profesională
decât în cazul persoanelor fără adăpost
adulte care au trăit în această situație
un număr ridicat de ani. De asemenea,
162.375 persoane fără adăpost
în românia, conform
ultimului recensământ
4
Din păcate, coordonarea între actorii lansăm un efort public colectiv pentru
implicați este foarte scăzută, ceea a identifica probleme și soluții. Astfel,
ce duce la o scădere dramatică a ne-am dorit să aducem la aceeași masă
impactului și a eficienței serviciilor pentru prima oară instituții și experți cu
oferite. De exemplu, multe persoane atribuții în domeniul persoanelor fără
fără adăpost pot beneficia de locuri în adăpost (direct sau indirect), punând
adăposturi și de mese gratuite, însă o bazele Grupului de Lucru pentru Tinerii
mare parte nu își doresc să meargă în Fără Adăpost.
adăposturi din varii motive (obișnuința
Grupul de Lucru cuprinde reprezentanți
pe stradă, imposibilitatea de a utiliza
din instituții publice și ONG-uri care
diverse substanțe ori alcool pentru
lucrează cu tinerii fără adăpost sau au
cei cu adicții etc.). La prima vedere,
tangențe cu acest grup-țintă, creând
răspunsul poate fi unul negativ și de
astfel în primul rând o platformă
respingere a acestei atitudini, însă în
de comunicare și coordonare pe
realitate, la o cercetare mai profundă
acest subiect, dar și oportunitatea
a subiectului, ne dăm seama că de
de a identifica împreună problemele
fapt motivele respective sunt foarte
majore existente și potențiale soluții.
întemeiate pentru o persoană care
Considerăm formarea Grupului de Lucru
trăiește în acel mediu și în acele condiții.
ca un rezultat în sine al proiectului și
Astfel, serviciile trebuie să se adapteze
ca un model de bună practică ce poate
la nevoile reale din teren și să ofere
fi replicat, având în vedere utilitatea
soluții corespunzătoare, adaptate la
discuțiilor avute pentru activitatea
situația efectivă.
de zi cu zi a membrilor acestuia și
Pentru a ameliora situația tinerilor fără nevoia extraordinară de comunicare,
adăpost, crescând speranța de viață și coordonare și împărtășire de informații
calitatea vieții acestora, dar și sansele pe subiectul tinerilor fără adăpost,
de reintegrare socio-profesională, sunt nevoie identificată în mod expres cu
necesare pachete de politici publice această ocazie. Cu această ocazie, am
care să aducă corecții, să nuanțeze, descoperit și caracterul motivațional al
să aducă abordări noi. În multe cazuri unor astfel de grupuri asupra membrilor
mici ajustări pot duce la efecte majore, acestuia, creându-se astfel un spațiu de
nefiind necesare schimbări legislative împărtășire, informare și suport.
majore sau o reformă profundă în acest
Considerăm replicarea unei astfel de
sens în acest moment.
structuri chiar ca o modalitate de a
Având în vedere situația existentă, investi în dezvoltarea resurselor umane
Asociația Young Initiative a demarat din domeniul asistenței sociale, atât la
în anul 2015 o pre-cercetare cu privire nivel public, cât și non-guvernamental.
la situația persoanelor și tinerilor fără
adăpost din România în general, și din
Municipiul București, în special. În urma
acesteia, am putut trasa o serie de linii
directoare ale problematicii tinerilor
fără adăpost și ne-am propus să
5
Această Carte Albă reflectă concluziile
întâlnirilor Grupului de Lucru pentru
Tinerii Fără Adăpost, având așadar o
relevanță sporită.
Notă 1: Pe parcursul documentului Notă 2: Pozițiile exprimate în prezentul
se face deseori referire la “persoane document reflectă discuțiile de grup din
fără adăpost” și nu doar la “tineri cadrul întâlnirilor Grupului de Lucru,
fără adăpost”, întrucât o mare parte precum și cercetările efectuate de
din problemele și soluțiile menționate către Asociația Young Initiative, fără să
acoperă ambele categorii de grup-țintă. angajeze la nivel oficial în mod necesar
organizațiile de proveniență.
6
Recomandări
formulate
37
Soluții
propuse
7
Probleme
majore 6
identificate
Probleme Majore Identificate
Grupul de Lucru pentru Tinerii Fără Adăpost a identificat următoarele categorii de
probleme majore existente în acest moment, în opinia membrilor acestuia, în legătură
cu tinerii și persoanele fără adăpost din România și, cu precădere, din București:
A. Lipsa/Ineficiența programelor de prevenție care să reducă riscul ca o persoană
să ajungă în situația de a rămâne fără adăpost
Principalele cauze: Consecințe:
1. Integrare redusă între politicile publice 1. Creșterea numărului persoanelor care
ale diferitelor instituții publice de nivel ajung să locuiască pe stradă din cauza
central și local, ceea ce duce la o slabă problemelor financiare temporare.
armonizare legislativă (de exemplu, un
tânăr fără adăpost are acces la programe 2. Slaba integrare a tinerilor
de reintegrare școlară, însă are nevoie de instituționalizați care împlinesc 18
un domiciliu pentru a beneficia de ele). ani în viața socio-profesională post-
intituționalizare, existând riscul ca unii
2. Viziune îndreptată spre ajutarea dintre aceștia să nu se adapteze în mod
persoanelor care deja sunt fără adăpost, corespunzător sau să devină tineri fără
mai puțin pe partea de prevenție. În adăpost.
același timp, serviciile oferite de stat
încurajează dependența față de sistem, 3. Creșterea presiunii pe sistemul de
foarte rar existând cazuri de soluționare asistență socială prin creșterea numărului
sustenabilă a problemelor individuale. persoanelor cu grad ridicat de risc de a
rămâne fără adăpost.
3. Restricții de ordin legislativ și birocratic
care blochează un mare număr de 4. Informarea deficitară face ca un
inițiative ce ar putea sprijini persoanele mare număr de oameni să nu cunoască
fără adăpost sau cu risc de a ajunge fără serviciile ce pot fi oferite de către stat
adăpost. persoanelor fără adăpost și, astfel, să nu
îi poată îndruma pe aceștia către cei care
i-ar putea ajuta.
7
B. Accesul redus la produse de bază fundamentale pentru persoanele fără
adăpost*
Prin produse de bază fundamentale înțelegem, fără însă a ne limita la acestea: produse
de igienă personală (săpun, șampon, șervețele/prosoape curate etc.), tampoane
pentru femei, prezervative, scutece pentru bebelușii care sunt crescuți pe stradă.
Principalele cauze: Consecințe:
1. Prețul foarte ridicat al produselor de 1. Stimă de sine și igienă personală reduse
bază pentru persoanele fără adăpost. pentru persoanele fără adăpost.
2. Frica de stigmatizare și discriminare 2. Creșterea ratei de respingere în
a persoanelor fără adăpost, unele societate și stigmatizare a persoanelor
dintre acestea nedorindu-și să acceseze fără adăpost din cauza igienei precare
serviciile unui adăpost sau centru (deși un mare număr de persoane fără
rezidențial. adăpost își dorește să trăiască în condiții
normale și de igienă și să nu fie etichetate
3. Birocrație excesivă și piedici care automat ca fiind “oameni murdari”).
limitează posibilitatea instituțiilor publice
de a oferi gratuit astfel de produse, 3. Creșterea riscului de e dezvolta
în special către cei care nu au acte de tulburări psihologice, de comportament și
identitate. adictii în cazul persoanelor fără adăpost,
precum și scăderea generală a calității
4. Încredere redusă a persoanelor fără vieții.
adăpost la adresa adăposturilor și
centrelor existente, existând deseori o
frică inerentă față de autoritățile statului.
C. Lipsa documentelor de identitate pentru un larg număr de persoane fără
adăpost
Principalele cauze: Consecințe:
1. Lipsa domiciliului duce la imposibilitatea 1. Imposibilitatea accesăriii beneficiilor
eliberării unor acte de identitate cu sociale, educaționale și mai ales de
valabilitate mai mare de 1 an. sănătate de către persoanele fără adăpost
care nu au documente de identitate.
2. Plecarea din sistemul instituționalizat
a tinerilor fără adăpost duce la pierderea 2. Creșterea riscurilor asociate și a
domiciliului și, în timp, la pierderea birocrației în cazul anumitor evenimente
documentelor. nedorite de ordin medical sau infracțional.
8
3. Interes foarte scăzut din partea 3. Dificultatea oferirii de produse de bază
persoanelor fără adăpost pentru a depune fundamentale sau a unor servicii către
eforturi în vederea obținerii unui act de persoanele fără acte de identitate.
identitate, nevăzând utilitatea acestui
demers. 4. Creșterea stigmatizării persoanelor fără
adăpost și consolidarea sentimentului
4. Persoanele fără adăpost pot obține de “cetățeni de clasă inferioară” pentru
în România doar acte de identitate aceștia.
provizorii, cu o durată foarte limitată de
valabilitate, ceea ce duce la expirarea
rapidă a acestora și repetarea situației de
a rămâne fără acte de identitate.
D. Date statistice reale insuficiente cu privire la numărul și localizarea persoanelor
fără adăpost
Principalele cauze: Consecințe:
1. Identificarea dificilă a persoanelor fără 1. Dificultatea formulării și fundamentării
adăpost, fiind necesare resurse ample de politici publice eficiente pentru un
și de lungă durată pentru a localiza cu grup-țintă care este dificil de dimensionat,
precizie aceste persoane și pentru a nu evaluat și localizat.
ajunge în situația unei duble numărări.
2. Imposibilitatea monitorizării și evaluării
2. Lipsa actelor de identitate pentru un modului în care situația tinerilor și
mare număr de persoane fără adăpost persoanelor fără adăpost evoluează în
duce la dificultăți sporite în identificarea timp (și în același timp, pentru a vedea
acestora și includerea în statistici. impactul/efectul anumitor politici).
3. Reticența persoanelor fără adăpost 3. Creșterea gradului de complexitate cu
de a dezvălui către terți informații privire la oferirea de servicii sociale de
despre modul de viață sau alte elemente către ONG-uri și instituții publice unui
considerate personale. astfel de grup-țintă.
4. Mobilitatea ridicată a persoanelor 4. Grad ridicat de incertitudine cu privire
fără adăpost duce la dificultăți majore în la situația reală a persoanelor fără
localizarea acestora, în unele cazuri. adăpost dintr-o comunitate (nu se poate
determina cu exactitate sau cu un grad
5. Costuri ridicate asociate unei cercetări de încredere ridicat câte persoane sunt
aprofundate în domeniu, atât din fără adăpost, câți sunt tineri, câți necesită
perspectivă financiară, cât și ca timp și îngrijiri medicale importante, câți pot fi
resurse umane calificate și empatice. | reintegrați în sistemul educațional etc.).
9
E. Cooperare redusă între instituțiile și organizațiile care desfășoară activități
pentru tinerii fără adăpost (atât intra-, cât și inter-sectorial)
Principalele cauze: Consecințe:
1. Comunicare redusă sau inexistentă 1. Coerență redusă a politicilor publice
între instituțiile publice și ONG-urile care în domeniul tinerilor și persoanelor fără
desfășoară activități pentru tinerii fără adăpost, blocându-se un număr mare de
adăpost sau au atribuții în domeniu. acțiuni de sprijin.
2. Lipsa unei coordonări între actorii 2. Cunoaștere limitată a cadrului de
implicați, inclusiv la nivel legislativ, ceea funcționare al sistemului de sprijin, astfel
ce duce la prevederi care nu sunt corelate încât fiecare instituție și organizație
și împart responsabilitatea către mai cunoaște foarte bine propriile atribuții și
multe instituții într-un mod neunitar și servicii, dar foarte puțin din ale celorlalte.
care nu presupune colaborarea inter-
instituțională. 3. Reducerea impactului programelor
și politicilor orientate către tinerii și
3. Arhitectura legislativă nu încurajează/ persoanele fără adăpost, fiind o lipsă de
obligă la cooperare . sinergie a eforturilor depuse în acest sens.
4. Prioritate general redusă acordată
tinerilor fără adăpost.
F. Tinerii fără adăpost nu beneficiază de o definire și practică particularizată și
comună
Principalele cauze: Consecințe:
1. Legislația națională definește “tinerii” 1. Potențial pierdut pentru tinerii fără
ca fiind persoanele cu vârsta cuprinsă adăpost din România, care pot avea acces
între 14 și 35 de ani. În plus, fiecare la o serie de servicii și beneficii și au
instituție are propriile definiții atunci șanse mari de reintegrare în societate cu
când își stabilește serviciile (majoritatea sprijinul corespunzător.
considerând tinerii până la 24/25/26
de ani, ca în majoritatea țărilor Uniunii 2. Grad de reintegrare socio-profesională
Europene). mai scăzut în rândul tinerilor fără adăpost
comparativ cu nivelul potențial.
2. Existența unei confuzii cu privire la
tinerii fără adăpost, care sunt deseori
considerați a fi tinerii din sistemul de
protecție (tinerii instituționalizați), într-un
mod eronat.
10