Table Of ContentWolfgang Iser
Actul lecturii
O teorie a efectului estetic
| STUDII LITERARE
PARALELA 45| N
colecția studii
seria studii literare
Colecţie inițiată de Mircea Martin
Editor: Călin Vlasie
Redactor: Dan Flonta
Tehnoredactor: Vera Carabulea şi Cristina Rusu
Coperta colecţiei: Andrei Mănescu
Prepress: Viorel Mihart
Volum publicat cu sprijinul Institutului Goethe din Bucureşti.
Mit Unterstützung des Goethe-Instituts Bukarest.
G GOETHE-INSTITUT
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romäniei
ISER, WOLFGANG
Actul lecturii : o teorie a efectului estetic / Wolfgang Iser ;
trad. şi pref. de Romaniţa Constantinescu. — Piteşti : Paralela 45, 2006
ISBN (10) 973-697-810-9 ; ISBN (13) 978-973-697-810-4
I. Constantinescu, Romaniţa (trad.)
II. Constantinescu, Romaniţa (pref.)
821.135.1.09
Copyright O Editura Paralela 45, 2006, pentru prezenta traducere
Wolfgang
Iser
Actul lecturii
O teorie a efectului estetic
Traducere din limba germană, note şi prefață
de Romaniţa Constantinescu
Traducerea fragmentelor din limba engleză
de Irina Cristescu
PARALELA 45 | wh
Cuprins
Libertatea lecturii (Romaniţa Constantinescu)
Cuvânt înainte la a doua ediție 33
Cuvânt înainte la prima ediţie 42
Partea întâi
Status quaestiones 49
A. Artă parţială — Interpretare universalistă 51
1. Henry James, „Desenul din covor“
În loc de introducere 51
2. Perpetuarea normelor clasice de interpretare 65
B. Preliminarii la o teorie a receptării estetice 81
1. Perspectiva orientată asupra cititorului
şi obiecțiile tradiționale 81
2. Concepte privind cititorul şi conceptul
de cititor implicit 97
3. Teorii psihanalitice ale efectului în literatură 116
Partea a doua
Un model istorico-funcţional al textului literar 139
A. Repertoriul textului 141
1. Premise 141
2. Modelul actelor de vorbire 144
3. Constituirea situaţiei în textele de ficțiune 159
4. Câmp referenţial şi selectare a repertoriului
în textele ficționale 173
B. Strategiile textului 206
1. Sarcina strategiilor 206
2. Vechiul răspuns: Deviaţia 208
3. Relaţia prim-plan/fond 219
4. Structura de temă şi orizont 226
5. Modalizările structurii temă - orizont 235
Partea a treia
Fenomenologia lecturii 241
A. Actele de sesizare a textului 243
1. Jocul împreună al textului şi cititorului 243
2. Punctul de vedere itinerant 246
3. Corelate în conştiinţă ale punctului
de vedere itinerant 265
a) Producerea de consistență ca bază a implicării
în textul-eveniment 265
b) Caracterul de eveniment — un corelat al textului
în conştiinţa cititorului 278
c) Implicarea — o condiţie a experienței 286
B. Sintezele pasive ale procesului lecturii 297
1. Caracterul imagistic al reprezentării 297
2. Caracterul sezitiv al imaginii imaginate 306
3. Constituirea imaginilor imaginate 308
4. Constituirea subiectului cititor 329
Partea a patra
Interacțiunea dintre text şi cititor 345
A. Asimetria dintre text şi cititor 347
1. Condiţiile interacțiunii 347
2. Viziunea lui Ingarden asupra punctelor
de nedeterminare 360
B. Impulsuri ale activităţii de constituire 376
1. Considerații preliminare 376
2. Golurile ca posibilitate neocupată a conectivităţii 380
3. Structura funcţională a golului 401
4. Diferențe istorice în structura interacțiunii 416
5. Negatia 430
6. Negativitatea 453
Indice de nume 463
Libertatea lecturii
După Babel. Fata in fata cu sarcina traducerii în limba
română a binecunoscutei opere a lui Wolfgang Iser, Actul lec-
turii, am avut folosul de a experimenta în chipul cel mai direct
câteva din problemele receptării. Căci traducerea nu este,
până la urmă, decât una din formele privilegiate, publice şi
documentabile ale receptării. Un eseu al lui Walter Benjamin,
Sarcina traducătorului), se impunea atenţiei în întreprinderea
de faţă, atât în latura ei practică, respectiv pentru dificultăţile
trecerii unui text peste pragul unei limbi, cât mai ales în
latura teoretică. Aici poziţiile lui Walter Benjamin şi Wolfgang
Iser în privința comunicabilităţii şi, prin urmare, a traducti-
bilităţii experienţei estetice au fost adesea stilizate ca poziții
adverse. Dacă Benjamin îi refuză faptului literar menirea de a
fi fapt de comunicare, dimpotrivă teoria iseriană a efectului
estetic este fondată într-o teorie generală a acțiunii comuni-
cative. Şi totuşi, chiar dacă unele dintre propoziţiile categorice
ale lui Benjamin vizând receptarea operei de artă se opun
radical premiselor teoriei iseriene a receptării, mult mai
interesant este că, şi într-o perspectivă şi în cealaltă, articula-
ţia argumentării păstrează aceleaşi puncte-cheie, schițând un
traseu comun de probleme.
Chestiunea pe care o ridică atât traducerea, cât şi orice
altă receptare a operei literare este aşadar aceea, generală, a
traductibilităţii operei în conştiinţa cititorului. Întrebarea
despre traductibilitatea operei este esenţială, fireşte, acelor
teoriilor care exclud de la bun început posibilitatea purei
1 În Walter Benjamin, Iluminäri, traducere de Catrinel Pleşu, notă bio-
grafică de Friedrich Podszus, Univers, Bucureşti, 2000, pp. 45-55.
6 Actul lecturii
transpoziții a operei într-o altă conştiinţă, ca într-un cuib
străin. Sunt operele traductibile? Ce face un cititor atunci când
citeşte? Ce face un traducător atunci când oferă originalului o
altă limbă? Îi ţese textului ițele ca o suveică disciplinată
urmându-i desenul? Se încurcă iremediabil în el? Îl atinge
într-un punct infinitezimal precum tangenta care atinge cercul
în treacăt pentru a-şi urma apoi propria cale spre infinit, în
respectul unor fidelități străine? De câtă libertate dispunem
gândind o gândire ce nu ne aparține? Adică, în fine, de multă
vreme încoace, de la Critica puterii de judecată a lui Kant —
unde multitudinea sensurilor unui text, polisemia lui, fusese
pusă în seama condiţiilor structurale ale lecturii — aceasta e
întrebarea: există o semioză liberă? Întrebări care izvorăsc
dintr-o perplexitate mitică, căreia Benjamin nu i se sustrage:
cum poate avea loc o întâlnire care nu este una «față către
față», ci perpetuu o întâlnire la distanță, adică în absenţă, în
istorie, după Babel. Când limba originară, a creaţiei şi intele-
gerii, s-a pierdut, limbile s-au amestecat şi popoarele s-au
depărtat. Când, totuşi, întâlnirea şi înțelegerea continuă să se
întâmple.
Să fie din pricina heliotropismului nostalgic şi secret al
mesajelor noastre care îşi întorc mereu fața înspre cei care ar
putea să le găsească şi să le asculte? Arta modernă deschide
înaintea teoriei experienţei estetice această întrebare privind
felul adresării şi receptării operei de artă. La Paul Celan, peste
întregi generaţii pierdute, cuvintele morţilor se transmit pre-
cum mesajele disperate închise într-o sticlă şi aruncate în
mare, cu slaba speranţă că vor ajunge la un țărm „al inimii “2.
Deja orice transmitere, atunci când o întreagă lume e înghi-
ţită de moarte, când tradiţiile nu mai au nici de ce, nici cum
să se păstreze, amenință a nu mai fi, la limită, dăruire gi
2 Paul Celan, Cuvânt cu ocazia primirii premiului pentru literatură al
oraşului Bremen, în Gesammelte Werke, Frankfurt/Main 1983, ed. Beda
Allemann şi Steffen Reichert, vol. 3, p. 186.
