La scara blogului

254 Pages·2014·16.11 MB·Romanian

Vasile Gogea
La scara blogului
ISBN 978‑606‑8513‑06‑
©Editura CHARMIDES / 2014
420041, Bistriţa, str. Mihai Eminescu nr. 13
Tel: [phone]
Editor: Gavril Ţărmure
Coperta şi fotografia de pe copertă: Teodora Gogea
VASILE GOGEA
LA SCARA BLOGULUI
Jurnal dedus
(2010-2014)
Cu o prefaţă de
Dorin TUDORAN
Postfaţă de
Letiţia ILEA
Charmides
2014
DE ACELAŞI AUTOR:
Doisprezece prozatori, proză scurtă, (volum colectiv de debut), Editura Dacia, 1988.
A realizat antologia Şase basme minunate, editată de Teatrul Dramatic Braşov, 1989.
Scene din viaţa lui Anselmus, roman, Eediţia I, Editura Litera, 1990; Eediţia a II-a,
cu o prefaţă de Ion Bogdan Lefter, Editura Limes, 2oo8. Premiul „Corona” al revistei
Calende şi Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, Filiala Braşov, 1991.
Fragmente salvate. 1975-1989. Jurnal şi alte texte. (cu o prefaţă de Vladimir
Tismăneanu), Editura Polirom, 1996. Premiul „Cartea anului”, la Salonul naţional
de carte, Cluj, 1997; nominalizare la premiile ASPRO.
Propoieziţii, versuri, Editura Solstiţiu&Decalog, 1998.
Exerciţii de tragere cu puşca de soc, publicistică, Editura Paralela 45, 1998.
(Re)citindu-l pe Eminescu. În umbra timpului, eseu, Editura Charmides, 2000.
Premiul special al Editurii Scrisul românesc, 2ooo.
OftalMOFTologia sau ochelarii lui Nenea Iancu, eseu Ediţia I, cu o postfaţă de Mircea
Muthu), Editura Grinta, 2002. Nominalizare la premiile Filialei Cluj a Uniunii
Scriitorilor.Ediţia a II-a, cu o prefaţă de Gheorghe Grigurcu, Editura Grinta 2012.
Logodnica mecanicului Gavrilov, proză scurtă, Editura Limes, 2002. Premiul pentru
proză al Uniunii Scriitorilor, Filiala Cluj, 2003.
Repere ale gîndirii româneşti (în colaborare cu Aurel Ion Brumaru, cu o prefaţă de
Acad. Alexandru Surdu), Editura Grinta, 2003. Nominalizare la premiile Filialei
Braşov a Uniunii Scriitorilor.
Tratat despre înfrînt, meditaţii, Editura Charmides&Eikon, 2004. Premiul centrului
pentru Cultură al judeţului Bistriţa-Năsăud la Concursul Naţional de proză „Liviu
Rebreanu”, 2004.
Încă Propoieziţii, versuri (cu o postfaţă de Ion Mureşan), Editura Grinta, 2006.
Premiul Festivalului internaţional de poezie Sighetu Marmaţiei, 2006. Nominalizare
la premiile Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor.
Voci în vacarm. Un dialog cu Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, interviu (cu o
postfaţă de Liviu Antonesei), Ediţia I Editura Eikon, 2010. Diploma de excelenţă
a Bibliotecii Judeţene V.A.Urechia, Galaţi, 2011. Ediţia a II-a, cu trei fotografii de
Constantin Cojocaru, Editura Eikon, 2013.
Singur cu Hegel, cu o prefaţă de Vasile Muscă, filosofie, Editura Eikon, 2013.
Nominalizare la premiile Filialei Cluj a U.S.R.
Propoieziţiile din Salonul 9 (6 fiind ocupat), poezii, Editura Charmides, 2014.
A tradus din limba franceză lucrarea Maramureşul, de Alexandru Filipaşcu, Editura
Echim, 2002.
A îngrijit (alături de Adrian Michiduţă) ediţiile critice:
Mircea Florian, Filosofia Renaşterii, Editura Grinta, 2003.
Ion Petrovici, Misiunea filosofului, Editura Grinta, 2004.
Prezent în numeroase antologii şi volume colective.
PREFAŢĂ
Vasile Gogea: dârzenia luptătorului
tandru sau moralistul căruia
îi displace să moralizeze
Lumea din jurul lui Vasile Gogea este atomizată de ambiţii
asurzitoare, pretenţii debordând de ridicol, memorii despre
un eroism, propriu la fel de imaginar ca „marile conştiinţe”, pe
care ni-l vând azi, ex cathedra, fiindcă ieri s-au ocupat intens cu
tăcutul. Este o lume rămasă fără poli magnetici, din cauza atâ-
tor neîntrerupte repoziţionări în raport cu direcţia din care bate
vântul căftănirilor de tot felul.
Lumea lui Vasile Gogea este una monahală, sintetizată de o
chilie ai cărei patru pereţi „fratele Vasile” i-a ridicat cu mâna
sa: simţul valorilor, simţul proporţiilor, onestitatea şi prietenia.
Deşi are toate motivele s-o facă, Vasile Gogea nu se lasă strivit
de sila faţă de ziua de azi. Preferă să construiască punţi între
ziua de ieri şi ziua de mâine. Nu duduie de speranţe, dar nu vrea
să-i răpească speranţei orice şansă.
Vasile Gogea scrie aproape despre orice, dar nu o face ori-
cum. Respectă profund alteritatea, dar nu-şi abandonează cre-
dinţele. Este un rob al libertăţii, dar nu doreşte să transforme pe
nimeni în rob al libertăţii sale. Nu face muncă de misionar, nu se
ocupă cu prozelitismul, căci ştie foarte bine că nimeni nu poate
5
converti pe nimeni la libertate, dacă libertatea este pentru can-
didatul la convertire doar un motiv cultural, ba chiar un moft.
Vasile Gogea l-a citit pe Lautréamont şi nu a uitat că nici
toată apa oceanului nu poate spăla o picătură de sânge intelec-
tual nevinovat. Dar este dintre cei care ştiu şi că până şi o sin-
gură picătură de sânge intelectual murdar poate infecta toată
apa oceanului planetar. Vasile Gogea caută să afle unde şi de ce
trebuie să se afle intelectualul şi cum poate acesta din urmă să
se dovedească mai mult decât un abţibild.
Ucenic perpetuu în ale filozofiei, Vasile Gogea nu filozofează.
Dispreţuieşte gargara publiciştilor filozofi şi filozofările publi-
cistice terorizate doar de dorinţa unui „rating” mereu în creş-
tere. Se amuză – când este confruntat cu superficialitatea; se
încruntă – când prostia şi reaua-credinţă ating cote alarmante;
şi mânuieşte abil bisturiul – când infecţia nu mai poate fi com-
bătută altfel.
Nu ştiu dacă Vasile Gogea este – cum au scris despre el mulţi
– un moralist, dar ştiu sigur că nu e moralizator. Citeşte cu egală
dexteritate şi pasiune, atât cărţi, cât şi oameni. Una peste alta –
faptele. Asta îl ajută să descifreze coerenţa sau incoerenţa unui
proiect uman, să-i semnaleze derapajele sau să salute generos
succesele lui. Un dârz de cursă lungă, Vasile Gogea este şi un
tandru inegalabil.
Se delimitează limpede, dar fără zgomot, de poziţii pe care
nu le poate accepta, fără a răni persoana din spatele erorii incri-
minate şi fără a retrage respectul investit cândva în oameni pe
care, azi, îi înţelege din ce în ce mai greu sau chiar deloc. Cazul
unui Vladimir Tismăneanu sau cel al unui Mircea Cărtărescu
ilustrează foarte bine această paradigmă a onestităţii în care
operează moralistul căruia nu-i place să moralizeze, dar se simte
obligat să se delimiteze – I bag to differ with...
Portretele prietenilor sunt emoţionante, exactitatea diagnos-
ticului este de invidiat. Iată un crochiu fără greş: „aflat într-o
6
continuă stare de... relaxată tensiune”; „Împreună cu Florin Iaru
poţi fi disperat, dar nu depresiv!”. Altul: „Radu G. Ţeposu a avut
carisma unui lider. Critic cu ’opera’ şi ’soră de caritate’ cu auto-
rul, un leneş productiv dar neîndurător, ţăran şi aristocrat în
acelaşi timp, degustător de largi contemplaţii dar degrabă
mobilizat la acţiune...”
Cărţi, expoziţii, concerte, filme, spectacole de teatru, eve-
nimente politice, cutremure sociale etc. sunt consemnate de
Vasile Gogea cu fidelitate faţă de importanţa lor şi cu o subiecti-
vitate asumată fără fasoane. Vieţile, opera sau moartea prieteni-
lor stârnesc în acest om dârz reacţii de o tandreţe molipsitoare.
Dacă, până ai citit ce scrie el, nu ştiai nimic despre un om, după
ce ai citit ce scrie Vasile Gogea despre acel om înţelegi că merită
să afli mai multe.
După ce a publicat „Tratatul despre înfrânt”, Vasile Gogea
a căpătat, în ochi loviţi de strabismul parvenirii, silueta unui
înfrânt. Ţinându-se la distanţă de orice podiumuri sociale şi
politice, ocolind competiţiile stupide care desemnează campi-
oni absoluţi la absolut toate categoriile, Vasile Gogea li se pare
unor prea-împliniţi chiar un ratat. Spre deosebire de Vasile, ase-
menea diagnosticieni nu l-au citit pe Mircea Vulcănescu:
„Ratare care nu înseamnă deloc insucces social, neascensiune
politică sau literară; ci o anumită prăbuşire lăuntrică în raport
cu o anumită icoană pe care o porţi în suflet despre tine. Şi nu
atât o prăbuşire a ta însuţi, cât o prăbuşire a icoanei care te
susţine!”
Dacă îi iei la scuturat pe învingătorii sociali ai lui Vasile
Gogea, înţelegi că nu a existat acolo, niciodată, o icoană de acest
fel. Cronicar dintre cei mai oneşti şi pătrunzători ai vieţii româ-
neşti de dinainte şi de după 1989, Vasile Gogea construieşte
cu precizie graficul evoluţiei/involuţiei/stagnării: de la F.F.F
(Foame, Frig, Frică) la L.C.S. (Linişte, Continuitate, Stabilitate).
Ghilimele pune fiecare unde găseşte de cuviinţă.
7
Blogul lui Vasile Gogea are un motto/tagline:
„Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii
noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii
noştri.” (Regele Mihai I de România).
Asta nu pentru că Vasile ar fi, neapărat, un regalist înverşu-
nat, ci pentru că el caută încă un răspuns la o întrebare pe care
şi-a pus-o, într-o zi de 10 mai, nu atât în legătură cu trecutul, cât
mai ales cu viitorul unei ţări: „De ce, totuşi, când coroana e de
oţel, memoria naţiunii e de ‘plumb’?”
Astăzi, când prietenul meu Vasile Gogea coboară La Scara
Blogului câţiva kilobytes din ţesătura la care lucrează, de peste
patru ani, în chilia sa din hiperspaţiu (Gogea’s Blog), sunt onorat
să semnez această prefaţă. Deşi atât de succintă, ea este mărtu-
ria unei admiraţii foarte cuprinzătoare – pentru scriitor, cărtu-
rar, gânditor, jurnalist, luptător şi prieten de vremuri bune şi,
mai ales, nebune.
Dorin Tudoran
8
PARTEA I