Table Of ContentMichel Mol/at du Jourdin este considerat unul dintre maeştrii francezi ai
istoriografiei medievale. Profesor emerit la Sorbona (Universitatea Paris IV),
membru al Academiei de Marină a Franţei, este autorul şi coordonatorul a
numeroase articole, studii şi lucrări consacrate economiei şi societăţii
medievale, dar mai cu seamă istoriei mării. Printre cele mai importante, cităm:
Genese medievale de la France modeme, XIV"-XV" siecle (Arthaud,
Seuil, „Points Histoire", Institutul Wydawniezy, Varşovia, O1n9g7le0s;
bleus, Jacques et Ciom1p9i.7 L7e; s revolutions populaires en Euro1p9e8 a2u);x XIV" et
XV" siecles (în colaborare cu Philippe Wolf, Calman-Levy, G. Allenand
Unwin, Londra, Siglo Veintiuno, Madrid, Les 1P9a7u0vre; s au Moyen
Age. Etude socia1le9 (7H3a; chette, Complexe, Br1u9x7e6ll)e; s, Laterza, Roma,
Beck Verlag, MOnchen1, 978; Yale University Pre1s9s8, 4L;o ndra şi Boston,
1982; Fondo de Cultura Econom19ic8a4, ; Mexico, Campus, Rio de Janeiro,
1986; La vie quotidienne des gens de me1r 9e8n8 ; Atlantique, IX"-XV/8 siecle
1(H9a8c9h);e tte, La Guerre de Cent Ans vue par ceux qui /'ont vecue (Seuil,
.Points His1to9ir8e8"),; Uniboek, Bussum,
1992; 1995).
Michel Mollat du Jourdin, L'Europe et la Mer, Editions du Seuil, Paris,
1993
Colecţia .Construcţia Europei" este publicată simultan de cinci case editoriale:
© Editions du Seuil, rue Jacob, Paris.
© C.H. Beck, Wilhelm27st rasse MOnchen.
9,
©Basil Blackwell, Cowley Road, Oxford.
© Critica, Arago 108B arcelona.
385,
© Laterza, via di Villa Sacchetti Roma-Bari.
17,
ww.wpolirom.ro
Editura POLIROM
laşi, B-dul Carol I nr. P.O. BOX
Bucureşti, B-dul l.C. B4r, ătianu nr. 26e6t., 70a0p5.0 6 O.P.
6, 7, 33, 37;
P.O. BOX
1-728, 030174
CIP
Descrierea a Bibliotecii Naţionale a României:
MICHEL MOLLAT DU JOURDIN
Europa şi marea/ Michel Mollat du Jourdin; trad. de Gabriela Ciubuc;
cuv. înainte de Jacques Le Goff -laşi : Polirom,
2003
p. cm (Construcţia Europei)
2B8ib8l iog;r .2 0
Index
ISBN:
973-681-432-7
I. Ciubuc, Gabriela (trad.)
li. Le Goff, Jacques (pref.)
94(4)
Printed in ROMANIA
Michel Mollat du Jourdin
EUROPA
ŞI
MAREA
Traducere şi note de Gabriela Ciubuc
POLIROM
2003
Cuvînt înainte
Europa se construieşte. lată o mare speranfă, care se va înfăptui numai
dacă se va fine seama de istorie : o Europă fără istorie ar fi orfană şi
nenorocită. Pentru că ziua de astăzi se trage din cea de ieri, iar ziua de
mîine este rodul trecutului. Un trecut ce nu trebuie să paralizeze prezentul,
ci să-l ajute să.fie diferit în.fidelitate şi nou în progres. Între Atlantic, Asia
şi Africa, Europa noastră există cu adevărat de o vreme extrem de îndelun
gată, desenată de geografie şi modelată de istorie, încă din timpurile cînd
grecii i-au dat numele pe care-l poartă. Viitorimea trebuie să se sprijine pe
aceste moşteniri care, încă din Antichitate, ba chiar din preistorie, au îmbo
găfit Europa treptat, făcînd-o extraordinar de creativă în unitatea şi în
diversitatea ei, inclusiv într-un context mondial mai amplu.
Seria „ Construcfia Europei" apare din inifiativa a cinci edituri de limbi
şi na[ionalităfi diferite (Beck din Munchen, Basil Blackwell de la Oxford,
Crftica din Barcelona, Laterza de la Roma şi Bari şi Seuil din Paris) şi
urmăreşte să arunce o lumină asupra construirii Europei şi a punctelor de
fo r[ă din cursul acesteia ce nu trebuie uitate, fără a disimula dificultă[ile
moştenite din trecut. În tendinfa lui către unitate, continentul a trăit discordii,
conflicte, divizări şi contradicfii interne. Această serie nu le va ascunde ;
angajarea în mişcarea europeană trebuie realizată în deplina cunoaştere a
trecutului şi, de asemenea, în perspectiva viitorului. De aici titlul „activ" al
seriei. Def apt, nu ni se pare că a sosit timpul pentru a scrie o istorie sintetică
a Europei. Lucrările pe care le propunem apar[in celor mai buni istorici din
zilele noastre, inclusiv neeuropeni, fie că sfnt sau nu deja afirmafi. Ei vor
aborda problemele esenfiale ale istoriei F.uropei în diferite domenii -econo
mic, politic, social, religios, cultural -sprijinindu-se pe fndelungata tradiţie
istoriografică ce se întinde de la Herodot pfnă la noile concep/ii elaborate
în Europa în cursul secolului XX, şi mai cu seamă în ultimele decenii,
concep/ii care au reînnoit în profu,nzime ştiinfa istoriei. Mul/urnită dorinfei
lor de claritate, aceste eseuri sînt accesibile inclusiv publicului larg.
Ambi[ia noastră este de a aduce elemente de răspuns la marile fntrebări
ce stau în fa/a celor care construiesc şi care vor construi Europa şi, de
asemenea, în fa/a tuturor celor ce se interesează de Europa : „ Cine sîntem ?
De unde venim ? Încotro ne îndreptăm ? ':
Jacques Le Goff
coordonator
Preliminarii
Care a fost, care este şi care va fi rolul mării în aventura europeană?
Europa este un continent, iar cea mai mare parte a locuitorilor săi au
cunoscut prea puţin sau au ignorat marea pînă la ... moda planşei cu
velă şi a curselor oceanice. Şi totuşi, mările -cîteva - tivesc" acest
"
continent. Praguri ale fricii sau ţărmuri ale speranţei, mările euro
pene au văzut venind ori plecînd mărfuri, idei, oameni. Istoria a
devenit atentă la relaţiile dintre centru şi margine. Pe trei laturi,
marginea Europei este una maritimă. La sud avem Mediterana şi
anticele-i civilizaţii, zările lumii greceşti şi arabe, ale Orientului
Apropiat şi Africii de Nord, ale Islamului şi petrolului. La nord e
imperiul vikingilor, al vechilor saga, al heringului, somonului şi
balenei, al polului şi petrolului din Marea Nordului. La vest, imensi
tatea -mult împuţinată astăzi -a oceanului, cu orizonturile americane
şi africane, apoi Indiile, fabuloase altădată, apusene şi răsăritene,
ţinuturile negrilor, ale pieilor-roşii şi ale oamenilor ciocolatii -vastă
lume ignorată ori atinsă doar în treacăt pînă la sfirşitul Evului
Mediu, devenită însă de atunci esenţială pentru Europa. Marea
izolează şi uneşte în acelaşi timp. Ea a fost şi este încă, în ciuda
avionului, una din datele fundamentale pe care geografia le-a oferit -
piedică şi noroc deopotrivă - istoriei Europei. De unde necesitatea
de a consacra, în această colecţie, un eseu legăturilor istorice dintre
Europa şi mare. În timp, ca şi în spaţiu, cu cit privirea cuprinde mai
mult, cu atît este mai încărcată de semnificaţii. A ne afunda cit mai
adînc în istorie ar presupune să evocăm timpul planetar în decursul
căruia mările şi continentul european s-au întrepătruns intim. Şi
presupune mai ales să scrutăm timpul istoric care a aşezat popoarele
pe ţărmuri, le-a organizat viaţa, iscînd între ele rivalităţi, conflicte
şi, cel mai bun caz, competiţii pentru stăpînirea apelor şi exploatarea
resuînr selor acestora. Toţi europenii au perceput, în felul lor, întinderea,
EUROPA, O MICĂ PENINSULĂ
PRELIMINARII 9
culorile şi glasul mării ; mai apoi, ea i-a îmbiat să vadă şi să
călătorească dincolo de orizonturile ei.
Imaginea pe care şi-au făcut-o despre partea lor de lume a
cunoscut variaţii. La început europocentrişti, tot aşa cum chinezii
şi-au conceput imperiul ca fiind unul „de Mijloc", occidentalii au
reprezentat universul centrat în jurul micii lor lumi şi al culturii lor.
Ulterior, fără a se dezbăra de convingerea primatului lor, au orga
nizat harta Pămîntului luînd ca punct de pornire Europa. Harta
geografică este expresia unei civilizaţii. Nu-i este, totuşi, peste poate
să asocieze căutarea exactităţii proporţiilor cu un anumit haz.
Cîteva mostre din acest umor pot crea perplexitate. În secolul
al XIV-iea (pe la 1337), un fel de vizionar, genial din anumite
puncte de vedere, Opicinus de Canistris, şi-a folosit clipele de tihnă
pe care i le permitea o întemniţare la Avignon cauzată de devianta
lui teologică (se socotea Antihristul) pentru a schiţa o hartă cum nu
se mai pomenise : antropomorfă şi însoţită de legende. Două capete
omeneşti stau faţă în faţă, de o parte şi de a alta a Gibraltarului : o
femeie cu plete lungi şi un bărbat cu nas semitic, îmbrăcat într-un
burnuz ; ei sînt Eva (Europa) şi Adam (Africa) la vremea căderii în
păcat. Strîmtoarea, izvor al tuturor relelor, exprimă teama de ocean ;
Mediterana (Diabolicum mare), aidoma unei caracatiţe drăceşti,
înlănţuie cu tentaculele ei peninsulele europene, totul fiind agre
mentat cu comentarii ironice sau critice.
Un al doilea exemplu este atribuit, două secole mai tîrziu, unui
mare cărturar al Renaşterii, Oronteus Finaeus, în 1536. Utilizînd o
proiecţie insolită în formă de inimă (vezi p. 107), el foloseşte
tehnicile ştiinţifice şi situează Europa, cu modestele ei proporţii,
într-o lume reprezentată printr-o marotă de nebun, cu însemne cu
tot, şi cu diverse formule comentînd proverbul Vanitas vanitatum et
omnia vanitas („Deşertăciune a deşertăciunilor; totul e deşertă
ciune"): temerară luare în rîs a pretenţiilor europene de dominaţie
universală în epoca marilor descoperiri geografice.
Al treilea exemplu, traducînd concurentele europene: o hartă
satirică a Europei la anul 1870 (vezi p. 145). Statele sînt înfăţişate
sub chipul unor personaje ori dobitoace caricaturale ce corespund
temperamentelor şi ambiţiilor fiecăruia sau antagonismelor dintre
ele. Dezbinarea e aici strivitoare.
Fără să mai dăm şi alte exemple, este limpede că timpul, deşi a
modificat dispozitivul politic al Europei, nu a schimbat nici prezenţa,
10 PRELIMINARII
nici rolul fundamental al mărilor. Întinderile marine apar, prin
urmare, ca o componentă constantă a personalitătii europene, o
componentă de a cărei stabilitate depinde viitorul, la fel ca şi în
trecut. Dat de lungă durată, acţiunea mărilor asupra Europei s-a
modificat totuşi şi va continua să se modifice în funcţie de vicisi
tudinile istoriei, ale cărei valuri, deşi eterne, se transformă ca şi
valurile mării.
