Table Of Content»OLi
Colecţie coordona tă de
CRISTIAN PREDA
PIERRE MANENT (n. 1949) este conferenţiar la College de
France. Discipol al lui Raymond Aron, este redactor-şef
al revistei Commentaire, înfiinţată de ilustrul său maes
u unul dn rarele ceruri ntelectuale frnceze n care
-
gîndirea liberală nu a fost afectată de derivele stîngii.
A publicat numeroase studii şi articole, are o ntensă ac
tivitate în cadrul colocviilor şi congreselor.
Cărţi: Naissances de la politique moderne (1977); Tocqueville
et la nature de la democratie (1982); Les Liberaux (antologie
în două volume, cu introducere şi comentarii, 1986); His
toire intellectuelle du liberalisme (1987). Prin acestea două
din umă, Piere Manent s-a mpus ca una dinte cele mai
proeminente autorităţi mondiale în problematica libe
ralismului. Pregăteşte o sinteză de filozofie politică.
PIERE MANET
O
filozofie politică
pentru cetăţean
Traducere din franceză de
MONAANTOHI
i
HUMANITAS
BUCUREŞTI
Coperta seriei
IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE
Descierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
MANENT, PIERRE
O filozofie politică pentu cetăţean I Pierre Manent;
trad.: Mona Antohi. -Bucureşti: Humanitas, 2003
Tit. orig. (fre); Cours familier de philosophie politique
ISBN: 973-50-0548-4
I. Antohi, Mona (trad.)
1:32.01
PIERRE MANENT
COURS FAMILIER DE PHILOSOPHIE POLIIQUE
© Librairie Artheme Fayard, 2001
© UMANITAS, 2003, pentru prezenta versiune românească
ISBN 973-50-0548-4
Cuvînt înainte
Cartea aceasta este rodul unui hazard al vieţii universi
tare. Institutul de studii politice din Paris îmi ceruse să ţin
un curs intitulat „Marile provocări" şi destinat studenţilor
din anul trei. Trebuia să elaborez liber, în vreo douăzeci de
şedinţe săptămînale, un fel de tablou sistematic al lumii de
azi: nu înşirarea evenimentelor de care sînt pline ziarele, ci
principalele articulaţii după care se ordonează şi se mişcă
lumea noastră. Nu aş i avut niciodată eu însumi iniţiativa
unei asemenea întreprinderi. Dar cum oferta a fost accep
tată, trebuia să o duc la îndeplinire. În faţa unui auditoriu
viu şi curios, „mi-am descărcat spiritul". Şi cum o impru
denţă arage după sine alta, propun acum aceste relecţii pu
blicului larg.
Introducere
„Nu-mi imaginez viitorul", scrie Paul Claudel la înce
putul Artei poetice, ,,ci prezentul însuşi, pe care un zeu ne
grăbeşte să-l desluşim. Din cînd în cînd, un om înalţă ca
pul, adumecă, ascultă, chibzuieşte, îşi recunoşte poziţia: n
deşte, suspină şi, scoţîndu-şi din buzunar ceasul, caută să
vadă cît e ora. Unde sînt? si Ce oră este? acestea sînt între
bările pe care le punem lnii". În clipa în care ne începem
ancheta politică, sîntem motivaţi de aceleaşi probleme, fră
mîntaţi de aceleaşi întrebări inepuizabile. A începe înseam
nă a te orienta.
Cum să ne orientăm în lumea socială şi politică? Care e
calea cea mai bună pentru a ne începe investigaţia? Cred
că, în acest prim efort de recunoaştere, cea dintîi întrebare
care trebuie pusă este următoarea: ce anume are pentru noi
autoritate? „Pentru noi" nu înseamnă aici pentru unul sau
altul, sau pentru studenţii de la Ştiinţe Politice, sau pentru
cutare clasă socială sau grupă de vîrstă, ci pentru noi, ce
tăţeii unei democraţii la răscrucea anului 2000. Ei bne, cred
că dacă ne străduim să răspundem în maniera cea mai sim
plă şi totodată cea mai amplă la această întrebare, vom spu
ne cam aşa: noi, cetăţeni ai unei democraţii aflate în pragul
noului mileniu, noi recunoaştem, în domeniul teoretic, au
toritatea ştiinţei, iar în domeniul practic, autoritatea libertă
ţii. Acestea sînt autorităţile cele mai larg - ca să spunem
aşa, universal-recunoscute în societăţile noastre. Bineîn
ţeles, unii dintre noi recunosc şi alte autorităţi, de pildă au
toritatea nei Biserici sau a nei Legi religioase, lucru ce poa
te antrena conflicte de autoritate; dar autoritatea înzestrată
8 O FILOZOFIE POLITICĂ PENTRU CETĂEAN
cu cea mai mare autoritate, dacă mă pot exprima astfel, cea
care inspiră legile şi, dincolo de legi, care dă tonul societăţii
noastre, este dubla autoritate a Ştiinţei şi a Libertăţii.
Cînd spun că Ştiinţa şi Libertatea sînt cele două mari au
torităţi ale noastre, las desigur deoparte chestiunea adevă
rului sau bunătăţii lor. Putem considera, ca unii ecologişti,
că Ştiinţa ne conduce spre catastrofă, sau, asemeni „funda
mentaliştilor" religioşi, că Libertatea ne îndepărtează tot mai
mult de Legea divină. Rămîne adevărat că aceste două in
stanţe, aceste două valori", dacă vreţi, ne domnă efectiv
viaţa: societăţile noast„r e sînt organizate pentru ştiinţă şi pentru
libertate. Acesta e un fapt, şi anume- cred eu -faptul ma
jor al situaţiei noastre din prezent.
Dar ce înseamnă aici cuvinte mari ca „ştinţă" şi „liber
tate"? Nu cumva aceste noţiuni sînt deopotrivă uzate şi
vagi? În ce priveşte ştiinţa: putem oare vorbi despre o sin
ură ştiinţă, cînd există mai multe, foarte diferite între ele,
şi cîtă vreme distingem, de pildă, şi chiar opunem, ştiinţe
le naturii, pentru care matematica reprezntă instrumentul
indispensabil şi esenţial, şi ştiinţele omului, care par să se
împotrivească total matematizării? Fizica cuantică şi socio
logia, de exemplu, fac oare şi ele parte din ştiinţă? Echi
vocurile noţiunii de libertate par şi mai mari. Despre ce li
bertate vorbim? Cîteva dntre cele mai mari conflicte ale
secolului nu s-au născut oare tocmai din cauză că oamenii
au înţeles foarte diferit libertatea? Ce numitor comun exis
tă, de pildă, între libertatea liberalilor şi libertatea marxiş
tilor, în afara faptului că fiecare parte declară că libertatea
propusă de cealaltă parte nu e decît o sclavie dublată de im
postură? Aceste dificultăţi sînt reale, şi trebuie să le avem
mereu prezente în minte dacă vrem să rămînem atenţi la
complexitatea fenomenelor. Consider totuşi că putem
vorbi în mod legitim despre ştiinţă şi libertate, cel puţin în
măsura în care aceste lucruri mari orientează decisiv viaţa
şi mişcarea societăţii noasre. Dincolo de complexitatea şi
echivocul celor două noţiuni, există în fiecare dintre ele un
principiu activ foarte simplu, pe care e important să-l dis
tingem în toată forţa sa.
