Table Of ContentCUVÂNT ÎNAINTE 1
Colec]ia PLURAL M
2 CUVÂNT ÎNAINTE
Andrei Oiºteanu (n. 1948) este cercetãtor la Institutul de Istorie a Religiilor
(Academia Românã) ºi cadru didactic la Centrul de Studii Ebraice – masterat
(Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureºti). Este preºedintele Asociaþiei
Române de Istorie a Religiilor.
Principalele cãrþi publicate: Grãdina de dincolo. Zoosofia, Dacia, 1980;
Motive ºi semnificaþii mito-simbolice, Minerva, 1989; Cutia cu bãtrâni (roman),
Meta, 1995 (ediþia a II-a, Cartea Româneascã, 2005); Mythos & Logos.
Studii de antropologie culturalã, Nemira, 1997 (ediþia a II-a: 1998); Cosmos
vs Chaos. Myth and Magic in Romanian Traditional Culture, The Romanian
Cultural Foundation Publishing House, 1999; Ordine ºi Haos. Mit ºi magie în
cultura tradiþionalã româneascã, Polirom, 2004; Imaginea evreului în cultura
românã. Studiu de imagologie în context est-central european, Humanitas,
2001 (ediþia a II-a: 2004; volum distins cu cinci premii; A képzeletbeli zsidó,
ediþia în limba maghiarã, Kriterion, 2005); Das Bild des Juden in der
rumänischen Volkskultur, Hartung-Gorre Verlag, Konstanz, 2002; Religie,
politicã ºi mit. Texte despre Mircea Eliade ºi Ioan Petru Culianu, Polirom,
2007; Il diluvio, il drago e il labirinto. Studi di magia e mitologia europea
comparata, Edizioni Fiorini, Verona, 2008; Inventing the Jew: Antisemitic
Stereotypes in Romanian and Other Central-East European Cultures, Foreword
by Moshe Idel, University of Nebraska Press, Lincoln – Londra, 2009 (sub
tipar ediþia în limba germanã, la Frank und Timme Verlag, Berlin, 2010).
© 2010 by Editura POLIROM
www.polirom.ro
Editura POLIROM
Iaºi, B-dul Carol I nr. 4; P.O. BOX 266, 700506
Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37;
P.O. BOX 1-728, 030174
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României:
OIªTEANU, ANDREI
Narcotice în cultura românã: Istorie, religie ºi literaturã / Andrei
Oiºteanu. – Iaºi: Polirom, 2010
Bibliogr.
Index
ISBN 978-973-46-1711-1
39(498)
Printed in ROMANIA
CUVÂNT ÎNAINTE 3
Ediþie ilustratã
POLIROM
2010
Cuprins
Cuvânt înainte................................................................................................... 9
Partea I
Narcotice ºi halucinogene în spaþiul carpato-dunãrean.
Utilizarea cu caracter religios ºi magico-ritual
a plantelor psihotrope
1. Mãtrãguna, mãselariþa ºi muscariþa ................................................... 17
2. Intoxicãri involuntare.............................................................................. 29
3. Fumigaþii de canabis ºi alte plante halucinogene.
De la Herodot la Strabon........................................................................ 34
4. Viþa-de-vie ºi iedera. Zalmoxis vs Dionysos ....................................... 46
5. Plante magice ºi halucinogene .............................................................. 55
6. „Prãjitura morþilor”. Narcotice pentru lumea de dincolo................ 67
7. Opium, teriacã, haºiº, tutun.................................................................. 72
8. Ciubuce, narghilele, tabachere ºi chisele............................................ 96
Note la partea I .............................................................................................103
Partea a II-a
Narcotice ºi halucinogene în cultura românã modernã
1. Cãlãtori în Orient (secolele al XVII-lea – al XIX-lea).................... 119
Nicolae Milescu Spãtarul: „Iarba care alungã mâhnirea”.....................119
Dimitrie Cantemir: „Suc de mac ºi alte stupefiante”............................ 124
Johann Martin Honigberger: Opioterapie & homeopatie..................... 130
2. Romantici. De la Scavinski la Eminescu...........................................135
„Daniil cel trist ºi mic”. Sinuciderea cu opium....................................... 135
Narcofilia în Europa secolului al XIX-lea............................................... 138
Anestezii: Carol Davila, Titu Maiorescu, Carmen Sylva...................... 140
Alexandru Odobescu: Supradozã de morfinã......................................... 142
Soarele negru al melancoliei lui Eminescu............................................. 145
3. Simboliºti. De la Macedonski la Ion Pillat.......................................152
Literatura stupefiantelor.......................................................................... 152
Tutunul – „un stupefiant poetic”.............................................................. 153
Beþia olfactivã sau „narcoza albã”........................................................... 163
„Vis de opium”............................................................................................ 166
Ion Pillat: „Grãdina între ziduri”............................................................ 169
4. Mateiu Caragiale....................................................................................171
Opium, canabis ºi haºiº la Curtea-Veche................................................ 171
Caragiale, tatãl ºi fiul: „Abuz de alcool ºi tutun”.................................. 178
O parantezã: Ceaiul la români................................................................ 179
Altã parantezã: Boale ºi leacuri de’amor............................................... 185
5. Prozatori. Perioada interbelicã ...........................................................200
Narcoticele în viaþa personajelor............................................................. 200
Camil Petrescu .......................................................................................... 203
Max Blecher............................................................................................... 205
Sorana Gurian........................................................................................... 206
Ioana Postelnicu........................................................................................ 208
Henriette Yvonne Stahl ............................................................................ 209
6. De la Ion Barbu la Emil Botta............................................................. 215
Ion Barbu: Eterul cotidian ºi cocaina sãptãmânalã.............................. 215
„Un joc secund, mai pur”: Poezia, între matematicã ºi narcozã........... 221
„Excitantul cafelei” sub comunism .......................................................... 223
Regele ciupercilor halucinogene ºi ºamana Enigel................................ 225
Tudor Vianu & Ion Barbu......................................................................... 234
Ion Vinea & Ion Barbu.............................................................................. 237
Emil Botta ºi „lecþia de opium”................................................................ 239
7. Avangardiºti & Moderniºti...................................................................246
Tristan Tzara: „Apa Diavolului plouã pe raþiunea mea” ...................... 246
Futuriºti ºi suprarealiºti despre narcotice ............................................. 254
De la Saºa Panã la Gherasim Luca:
„Cetitor, deparaziteazã-þi creierul!” .................................................. 258
Victor Brauner: „Mãtrãgunã, strigãt al pãdurii, bucurie a nopþii”...... 262
Benjamin Fondane:
„Ciubucul în care fumãm haºiºul lui Baudelaire”............................ 265
Geo Bogza: „Trupul ciuruit de injecþii”................................................... 267
Gellu Naum: „Îmi controlez singur stãrile psihedelice”........................ 269
Paul Celan: „Mac ºi memorie”................................................................. 274
8. Savanþi. Experimente narco-psihiatrice............................................279
Curiozitate psihiatricã ºi probleme de limbaj ........................................ 279
Beþia de oxigen .......................................................................................... 283
Beþie mescalinicã ºi „vis de mãselariþã”.................................................. 291
Audiþia coloratã......................................................................................... 295
Neurologul Gheorghe Marinescu............................................................. 299
Pictorul Corneliu Michãilescu.................................................................. 302
Criticul Petru Comarnescu....................................................................... 306
9. Cioran & Ionesco. „Uitarea de sine”...................................................309
Emil Cioran: „Calmante sã-mi domolesc indignarea”........................... 309
Eugène Ionesco: „Injecþii sã dea la cap spaimei”................................... 316
„Ravagiile alcoolismului”.......................................................................... 325
10.Istorici ai religiilor. De la Eliade la Culianu....................................328
Eliade în România: „Artiºtii ºi haºiºul”................................................. 328
Eliade în India: Opium ºi canabis........................................................... 330
Eliade în România anilor ’30: „Nu ai vreun opium la îndemânã?”..... 338
Eliade în Portugalia: Metamfetamine.................................................... 340
Eliade în SUA: Epoca psihedelicã........................................................... 355
Culianu: „ªamanism dincolo de ºamanism” .......................................... 364
Culianu: Manipularea viselor prin stupefiante..................................... 369
11.Scriitori contemporani. De la Cãrtãrescu la Codrescu ..................373
Cãrtãrescu în zodia macului..................................................................... 373
LSD ºi „Aer cu diamante”......................................................................... 378
Cafea pentru minte, inimã ºi literaturã.................................................. 380
Narcoimunitate & narcoscepticism.......................................................... 385
Bucurenci, Vakulovski & Co. „Existenþialism narcotic” ........................ 389
Români în America: ªamani ºi „pedagogi psihedelici”.......................... 400
„Porþile percepþiei”.................................................................................... 407
Note la partea a II-a.....................................................................................409
Addenda
Botanica poporanã românã (Simeon Florea Marian)...........................441
Mandragora ºi arborele cosmic (Mircea Eliade)....................................455
Experimentul Lombrosa (fragment din romanul inedit Tozgrec)
(Ioan Petru Culianu)..............................................................................471
Epoca nesului (Mircea Cãrtãrescu)...........................................................480
Lista ilustraþiilor..........................................................................................487
Index de plante ºi substanþe psihotrope...................................................491
Index de nume ...............................................................................................495
Cuvânt înainte
Dupã cum au observat unii istorici literari, de regulã, cãrþile care descriu
experienþe narcotice încep cumva defensiv, cu un fel de scuzã, cu o dezvi-
novãþire, cu o atenþionare sau, în orice caz, cu formularea unor rezerve din
partea editorului sau a autorului (care uneori se ascunde în spatele unui
pseudonim).
În 1821, de pildã, Thomas De Quincey îºi începea confesiunile de opioman
justificându-se faþã de „amabilul cititor” ºi cerându-ºi scuze cã a trecut
„peste acele reþineri delicate care ne opresc pe cei mai mulþi sã ne mãr-
turisim public greºelile ºi slãbiciunile”. Urmeazã pagini întregi cu încercãri
de dezvinovãþire: „Faptul de a-mi recunoaºte greºeala nu înseamnã cã mã
socotesc vinovat. Slãbiciunea ºi nefericirea nu înseamnã numaidecât vinã”.
ªi chiar dacã ar fi o vinã, conchidea romanticul englez, ea ar fi compensatã
cu prisosinþã de „folosul adus altora înfãþiºând o experienþã plãtitã cu un
preþ atât de greu de suferinþã ºi înfrângere de sine”. De Quincey era îngrijorat
de faptul cã spovedaniile sale vor revolta „spiritul englez”. ªi asta pentru
cã, prin Confesiunile sale, el ar „smulge pudica draperie” care acoperã
spectacolul unui om ce îºi prezintã lumii „cicatricele morale” (Confessions
of an English Opium-Eater, 1822) (1). Poetul romantic englez a apelat la
toate aceste justificãri ºi explicaþii defensive în condiþiile în care, iniþial, în
1821, el ºi-a publicat anonim lucrarea în London Magazine. Abia textul
publicat în volum în 1822 conþinea numele autorului.
Nu doar „spiritul englez” putea fi ultragiat în epocã, ci „spiritul burghez”
în general. Peste câteva decenii, Charles Baudelaire îºi deschidea propriile
mãrturisiri de opioman citând chiar unele dintre dezvinovãþirile de mai sus
formulate de Thomas De Quincey. Opiomania nu este o crimã (îi explica
Baudelaire burghezului generic), ci o slãbiciune, „ºi încã o slãbiciune atât
de uºor de iertat!”. „Beneficiul ce rezultã pentru altcineva din notaþiile unei
experienþe cumpãrate cu un preþ atât de greu – conchidea poetul francez,
mergând pe urmele lui De Quincey – poate compensa din plin violentarea
pudorii morale ºi crea o legitimã excepþie” (Les Paradis artificiels, 1860) (2).
Baudelaire a tradus în francezã Confesiunile lui Thomas De Quincey, dar
lucrarea fusese tradusã (ºi adaptatã) încã din 1828 de un scriitor francez
care ºi-a protejat identitatea în spatele a trei iniþiale: A.D.M. Ulterior s-a
stabilit cã era vorba de tânãrul poet romantic Alfred de Musset.
La rândul sãu, poetul opioman Jean Cocteau – atunci când îºi prezenta
în mod public chinurile sevrajului ºi suferinþa au ralenti – îºi deschidea
jurnalul dezintoxicãrii simþindu-se ca un acuzat în faþa unui tribunal
