Table Of ContentJorn R. CARLING
Cetuteu blestematd este o carte in care veti descopen cu oroare
cum, in timpul grea al unui asediu unde infometarea cauzeaza
mii de victime, sentimentele de omenie sunt uitate, culminand
chiar cu anularea completa a sentimentului matern. Razboiul
erunt dintre romani $i iudei face ca blestemul sa se abata asupra
cetaii lerusalintului, iar distragerea Templului demonstreaza
inevitabilitatea pedepsei divine
lubirea, ura, prietenia sincera, rivalitatea — toate acestea
se impletese aledtuind un roman de o frumusete exotica, un
roman caplivant si plin de surpnize pana la ultima fila. Povestea
fascinanta a framoasei Vashti traverseaza intregul roman ca 0
picdtura de miere inlr-un rdu de durere gi pelin.
Cetaten blestemutt este locul unde s-a intamplat istoria, este locul
unde §-a scris 0 fascinanta poveste de iubire,
ia
Wi
Profetta rostitd de Isus despre cucerirva lerusalimului 31
daramarea Templului s-a implinit mai repede decat si-au pulut
inchipui cei cdrora le-a fost adresata. Dupa un aseciu cumplit $i
lung de o jumatate de an, rupele romane au cucerit Terusalimull,
jar pe 29 august 70 d.H., un soldat roman a incendiat sanctuarul
Templului, cea ce a dus la distrugerea completa a eaificrulut.
| Editura Casa Cartit
ISB 978-972-200
te LIN
9 LUN 1
al
i
‘Toate drepturile asupra prezerstei eitifii in linba romiind apartin edituril
Casa Citi
Orice reproducere sait seterctie de leacte dine ucedatd carte este permast doar eu
aprobaven tn seris a editurii Casa Cart, Oraden
Unul dintre soldati
dintr-un indemn supranatural,
Cetatea blestemata #emuls din lemnirie o bucata cuprinsd de flacari
de John R, Carling a aruncat-o printr-o portita de aur,
‘Copyright © 2009 Editura Casa Cartii Je unde se ajungea... la locuintele din jurul Templului
O.P.1,C.P. 270,
410610 Oradea
Tel. / Fax: 0259-46957; 0359-800761; 0722-69566.
Email: infotecasac: orig rdzboiutui iudeilor inpotriva romonitor, V1. 4, 5
www.ecasacartiiro
Josephus Flavius,
jacerea: Cristina Giurgiu
Editarea: Daniela Varvara
Tehnoredactarea: Vasile Gabrian
Coperta: Adrian Mihocag
Descrierea CIP a Bib!
CARLING, JOHN R.
Cetatea blestemata / John R, Carli
Casa Caztii, 2009
ISBN 978-073-8998-71-1
821.111-315135.1
Cuprins
Onunt& misterioas’
Banchetul Ini Florus
Regina frumuseti
Visul hui Cr
Simon Zelotul
»Delenda est Hierosolyma!”
CélStoria spre Ierusalim
Ce 5-a intimplat in sinagoga regal
LAsati-ne si iegim de aicit”
10 Razbunarea lui Florus
11 ,,La corturile tale, Israele!”
12 ,Vae victis!”
13 Burvul Samaritean
@ niciodaté mana pe cetate!
awe
wnmudan
14 Nu veti pur
15 Triumful fui Simon
16 Ambitia Berenicei
17 Numirea unui imparat
18 Preliminariile unui mare asediu
19 Prima zi a luptei
20 Circumvol
21 Cetatea muribunda
22 Salvarea lui Vashti
23 Sfargitul se upropie
ce sv intimpla in ace.
25 ,,Jadaea captal”
26 Justitia rizbunatorului
noupte?”
Capitolul 1
O nunta misterioasa
Lumina purputie a serii se revrse asupra coastei Siriei, in
timp ce Crispus, cu pas jule gi cadentat, strabatea drumul
batétorit care se indrepta spre miazAzi, epre impundtoarea cetate
Cezarea, capitala romani a ludeii.
Desigur, barbatl se bucura si mearga pe jos, din moment ce
ar fi pufut s8 cildtoreascd pe roti, pentru c& in urma Ii, la o
distant destul de mare, venea rheda, un car din bronz sculptat,
tras de doi cai si mSnal de selavi, acoperit cu o copertina din piele
A a bagejul trebuincios (pe drept numit de,
romani impedimenta) unui barbat simph, tntr-o célatorie hing’
Crispus, a cirel varstS pares sf fie in jur de doudzeci gi cinci de
ani, avea un trup bine legat si suplu, ochii de un verde inchis,
parul ce nuante arimii, cdrliontat si un chip cu trasaturi regulate,
daltuit pared in marmuri, a fafa cu trasaturi pure, ce ducea cu
gandul la un trai curat, virtute extrem de rar3 in acele vremuri!
Ochii, cu privirea lor patrnzStoare, inflacdrat, lisau $8 se intre-
vadd faptul of tandrul se nascuse pentru aimplini un scop nobil,
se
dac& nu cumva il si implinise. ,,Un vechi roman’’— s-ar fi putut
spune despre el, mui ales datorité faptului cA obignuia s& poarte
acea impundtoarc toga ce in secolul inti incepea s4 piarda rapid
din popularitate, inlocuit’ fiind cu hinica greceasc’; mai mult,
inelul de pe deget nu era din aur, ci din fier, dupa vechiul obicei.
Mergand, srunca o privire la marginea drumuli si vézu un
stilp de piatré pe care erau gravate cateva litere ce-i dideau de
9
10 Cetatea blestemata
stire cA se aéla la o distanté de o mie cinei sute de mile de Roma
Atat de departe si chiar mai mult - cu sute de mile mai mult
intindea puterea romana in acest al doisprezecelea ar. al domniei
jmparatulin Nero. ZAmbetul grav ce se ivi pe rata hui Crisp:
prima in mod graitor natura sentimentelor sale, inandria per
acest imperiu intemeiat de stramogii sai si hotdrarea
menfine cu orice pret, chiar si cu acela al propriei v
intr-adevar, Roma numara putini barbati mai patrioti decat
tardirul Crispus Cestius Gallus, remareat atat prin: bravura de care
dadea dovada, cat si prin frumusetea-i masculing, prin noblet
originii si prin pozifia pe care o ocupa, caci tanarul era secretarul
tatilui stu, batednul Cestius, care, in acca vreme, indeplines
funetia de legat imperial al Siriei, titlu foarte ravnit de tofi
politicienii romani, din pricina frumoaselor cagtiguri si a matii
puteri care erau legate de acest titlu
Era o seara incantatoare. O boare ugoara adia dinspre marea
ale eSrei_valuri fntunecate se stingeau eu un clipecit moleam pe
nisipul auriu el plajei, Spre rasdrit, la o distanta cam de o mili, se
inAltau colinele Samariei, misterioase si intunecate in lumina
inserdrii, cu crestele conturandu-se clar pe cerul viole
Privind drept inaintea hai, Crispus vazm apropiindy-se un om
singuratic, incaljat cu coturni rosii* gi Imbracat cu o tunic’ de
aceeagi culoare, cu maneci brodate, croiti dupa ultima moda.
Omul mergea cu pasi domoli, cu ochii plecati, ci un aer ginditor
siar fi trecut pe lang’ Crispus fird sid zareascd micar, dacd vacea
veselii gi rAsundtoare a acestuia nu l-ar fi smuls din reverie
~ Hei, ‘Titus! Se cayine s& treci astiel pe langa un
ieten, gi ined pe pamant strain?
Omul tresari, tsi rielicd privirea i, recumosedndil pe cel ce i se
adresase, se scuturd ca prin minune de acrul sia melancolic gi
pigi inainte cu un zambet pe fatii gi cu ména intins
* Mnedliminte cu talpa groasi de lemn, purtatl de actorii teatrului antic
grecese gi roman (nate)
Onunté misterioasd
— Pe toti zeiil e Crispus! exclam& cu o bucurie sincer’.
inte-adevar, Fortuna mi-e prielnic&. Cine s-ar fi gandit c-o 58 te
fntalnesc in provincia asta barhar’, la o mie de mile departe de
mosiile noastre sabine! incotro te indrepti? Spre Cezarea? In cazul
Asta, m4 inapoiez cu tine.
Titus Flavius, sortit s8 poarte purpura imperiala, era doar cu
un an mai in varsta decit Crispus: cu privirea vie gi nasul acvilin,
avea infatigarea unui adevarat soldat, in ciuda parfumului gia
vegmintelor elegante. Rumeneala obrajilor dovedea c omul avea
predilectie pentra traiul bun gi noptile lungi
Ce cauti pe paméntul iudeilor? intreba Crispus,
— Bucura-te de prezenta mea aici! Asta inseamnd cA am
redobandit bunavointa lui Nero.
Nu sliam c-o pierdusesi
— Cum? N-ai auzit vorbindu-se ca, in timp ce Nero, mare
buon, canta pe scena din Corint, tatiil meu, Vespasian, insensibil
Ja farmecele glasului sau, 2 avut indrézneala de a ciisca, de a
adormi yi chiar dea sforai zgomotos, Rezultatul a fost acela ca nu
doar piter nocens, ci yi filius imocens an fost alungati de lang’
prezenta imperiala.
— Ma mir’ ci ined m,
mine mi mird. Cu toate cS am fost exilat, nu m-am
‘evarat om de 1a curte, am
asta (am avut eu grija ca vestea sit ajunga la urechile Ini), m-a
chemet din nou la curte si, ca risplata a pietatii de care am dat
dovada, m-a trimis in misiune la Cezarea.
— tn misiune? Ce fel de misiune?
Desigur, iti este cunoscut faptul c& manda cetate a Cezareii
fe populati de greci gi de iudei, care se cearta pentru suprema
fie. Dac procuratorul Florus ar afisa un edict adresat , grecilor gi
iudeilor din Cezarea”, multimea iudeilor |-ar face indata frame.
Pacé I-ar adresa ,iudeilor si grecilor”, grecii n-ar supo
yada, La ocaziile solemne, marele preot al lui Jupiter are pretentia
talea blestemata
SA stea rel
sezat la dreapta procuratorului; 1 preot al iudeilor,
and vine in Cezarea, pretinde acelagi privilegiu. Grecii vor ca
limba lor si fie folosité in tribunale, si nu frumosul nostra grai
latin! Tudeii, de cealait& parte, pledeaz& pentru folosirea limbii
lor. Conflictul acesta nu face aliceva decat s& alimenteze razvra-
tirea si varsarea de
trimigi din ambele grupari,
din Grecia prin mine.
ge. De aceea Nero, care a stat de vorb’ cu
pronuntat intr-un d
cret pe care
trim’
— Si in favoarea cui a decis Cezar?
— Nu stiu, Decretul, trimis sub form
lui Plorus, a fost
privegte, in loo
a unei scrisori adresate
lat, iar Florus nu |-a facut ine’ public. fn ce ma
a alerg inapoi la Nero ca si-i dovedese cit de
-i invplinesc dorintele, ca un nesbuit ce
sunt, intarzii in imprejurimile Cezareii
— Inacest caz, sigur ¢o fer
de obicei inteleptul Titu
Ce-ar spune severul tau parinte, republican, daca gi-ar vedea fiul
tfel parfamat?
— O femeie, ai spus? Mai degraba o zeif&. Nu s-
repede sunt in stare
zie La mijloc, zambi Crispus; altfel,
n-ar umbla invegnuiniat ca un Alfizon
yazut chip
mai incantitor de cind a ademenit Elena in Troia corabiile
grecesti.
— Nestatornicul Titus! Toamna trecuta Zi jura credinciogie
vegnied Lesbiei, curlezana*; iarna urmétoare, inima i-a fost
cucerit’ de dansatoar |, Lycoris; cine urmeazd
primavara asta?
a aceea greac
— Lesbia si Lycoris? Pful exclama Titus ca gi cand ar fi veut sé
immpristie in aer mumele acestor nimfe. Te rog, nu le pune alatur
de aceasta splendida frumust
serios, Mai serios ca niciodata. M-ag insura cu ea maine, dacé ea
ar vrea lucrul acesta; nu, mai mult chiar, ca s-0
pani gi religia stramosilor mei, inchinandu-ma zeulw
e oriental. De data asta e ceva
ag renega
ovr,
: babil insemnand hetairi,
te)
Tezmenul folosis aici este hetera, ce! mai p:
adich nume dat curtezanelor din Grecia anticd (
Onunta mi
Probabil ci egli tare indragostit! § ata
este iudeica
inteleg cd frumo:
— Aga e! Si inc’ una de rang mai inalt decat al meu, spuse
Titus, cu un oftat adane.
— Tu vorbesti asticl?! Tu, care esti chestor, tribun al unei
legiuni gi mesager al imperialului Cezar?
— Si fiul unui om care'a fost odinioara veterinar, nu ita!
Ai fost crescut in casa imperiala alaturi de Britanicus gi te-ai
bucurat de acelagi lux gi de aceiasi instructori ca gi el
$i aproape ci am sorbit din aceeasi cupa fatald, coment&
Titus cu o grimasa
— Zeli
cine ©?
-au rezervat un destin mai nobil. Dar frumoasa ta
— O printesa frumoasi, trufag
, dispre{uitoare, Berenice este
numele ei, fiica acelui Agripa care in urma cu douazeci de ani a
fost rege al Palestinei. I-a lasat o avere atat de mare, incat i se
2 intreba Titus, surprinzind
» expresie ciudata
spune ,,Berenice aurita”. O cunog
pe tata lui Crispu
— Am vazut-o.
+ Atunci gtii cate de
— Da, este frumoe
i, riypunse Crispus cu un ton rezervat.
— Mi se pare cA esti cam refinut. E dar ci no sa-mi fii
niciodata rival
adevarat, Titus. Cand va fi si mA cisitorese, voi alege o
fost cdsatorita
— A fost marital
cand era doar o copila, cu Polemo, regele
Pontului, ins acesta a divortat de ea dupa doi ani
— Polemo? exclama Crispus surprins, Polemo? Unul dintre
prictenii tatilui meu. De cea divorfat de ea?
Nu stiu. Omul era in vi
ara si vesel
urstiz; ea era t
Cred c& acesta este motivul,
Divortul lor, remarca Crispus, nu pare sé fi lasat prea multi
aduc amir
banchet dat de tatiil meu in cinstea regilor Rasarituhui, Polemo si
Amiraciune in urma, caci, dupa cate in te, la un
uw Cetatea blestemata
prinjesa Berenice au sezut unul lang’ celalalt, parand ase intelege
de minune. $i ce mi s-a parut ciudat a fost faptul cA se uitau
mereu in directia mea, ca si cind eu ag fi fost subiectul discutie’
lor, S-au nascut copii din cisitoria lor?
— 0 fic’, despre care se spune ci ar fi murit putin dupi
nagter
— $i vrei s-o curtezi pe aceast& printesa irodiana? Ai venit pe
tarmurile astea pustii ca si-i faci juruinje lui Venus? intreb’
Crispus, aratind cu degetul planeta dragostei care stralucea
deasupra lor precum un ochi agezat pe bolta intunecoasa.
— Am venit aici cu n&dejdea ci voi putea schimba cateva
cuvinte cu ea, cand se va inapoia la Cezarea, Mi sa spus ca in
urma cu un ceas carul ¢i s-a indreptat in directia asta
— Ai face mai bine sa te intorci, pentru ca ~ te asigur ~ niciur
Jang’ mine.
— Atunci probabil c3 a apucat-o pe un drum laturalnic, spuse
car n-a treeut pe
Titus, privind in stnga sa, ca gi curn ar fi vrut s4 treac& peste
coline, in c&utarea framoasei printese.
Se rdizgéndli insé, cu un oftat adanc gi porni aléturi de Crispus,
ale cSrui numeroase intrebari cu privire la toate hucrurile pe care
Je intélnea dovedeau faptul c& tandrul stribatea pentru prima
data tirmul Palestinei
— Cum se numeste casa aceca? intrebs el, aratand cu degetul
spre o cladire cocotaté pe creasta unei stanci ce domina marea
— Mi s-a spus ci se numeste Beth-tamar.
— Si asta, t&lmacit, inseamné Casa Palmierilor, remarci
Crispus, zimbind cand observa privirea surprinsa a hui Titus
©} cunosc putin limba acestor barbari. Am invatat-o in copilarie
de la unul dintre sclavii preferati ai tatilui meu, un iudeu captiv.
Lucrurile au mers bine atata timp cat omul a rimas doar la a mi
invita limba lui; insd cand a incercat s& ma faci adeptul
superstitiei lui, a fost biciuit gi trimis departe de mine.
— Evreieste! coments Titus, Aici m-ai prins. Ce n-ag da si pot
vorbi inmba asta! Poate c& Berenice m-ar privi cu un ochi mai
‘Qnunta misterioasd
heVoltor, Aga ins’, nu-mi ramane decat si citez cuvintele lui
Wiu),Barbarus hic ego sum, quia non intelligor ulli.”
Mivintele lui furd insé intrerupte de un glas puternic, care
1A pe un ton poruncitor:
ve Sti!
(ol dol prieteni se oprird instinctiv gi privir’ in sus. Cocotat
Wi col{ de stanc’, deasupra lor, zarira silueta urmai barbatinalt,
brlival cu: o mantie lung’, desprinzandu-se deslugit pe cern]
dinat de stele.
© Cine esti ta, pentru a indrazni s& poruncesti mor romani si
Hpronsed? intrebs Titus cu aroganta
| Slujitorul unui rege, veni rispunsul dat in limba latin, dar
in accent strain.
© Sloare e numcle stipanulni tau? intreb’ Titus, suspicios.
Polemo, regele Pontului
Aieind numele zostit, cei doi se uitar’ unul la celalalt, mirati
His Yorba tocmai de persoana despre care discutaser’.
©) Ain un mesa, continu’ stréinul, Pentru un anume Crispus
Peatiiin Gallus.
Hi sunt, spuse Crispus, ce vrea regele de la mine?
Regescul meu stipin te roaga s4 binevoiesti a poposi un
i li ol fnainte de a-ti continua drumul spre Cezarea
© Hl unde se afl’ regele?
1A vila sa, Beth-tamar.
+ Hi ce se intmpld dack-mi vad de drum fara a raspunde
Maliel regelui?
Pipli liber, insa s-ar putea si treci pe lang’ o chemare inalt’.
Atuinei, grabeste-te si anunta-I pe rege cd voi veni insotit de
ienul meu, Titus Flavius.
Wivbatul disparu la fel de neagteptat precum aparuse. Porun-
ii le color doi sclavi ai sai si-i agtepte intoarcerea, Crispus se
Wi din drum si incepu s& urce colina povarnité. Titus fu
Folin helinistit vazandu-si prietenul gata sa rispunda atat de
Wile (nvilatie’ unui necunoscut, insa acesta il Linigti.
16 Cetatea blestemata
~ Cel care ne-a vorbit, spuse el, a fost insuyi Polemo.
— Regele? intrebé Titus foarte surprins,
~ Chiar el, raspunse Crispus, Putem intra in siguranta in
Beth-tamar. Nu sunt chiar nepregatit pentru intalnirea asta. Cand
am plecat din Antiohia, tatal meu mi-a spus: ,Pe drumul spre
Cezarea s-ar putea s&-l intdlnesti pe regele Polemo, care are s8-ti
faca o propunere; esti liber SA accepti, sau si refuzi invitatia hui,
tnsa, dacé am vreun sfat s&-ti dau, acela ar fi s& faci ce-ti cere el,
oricat de ciudat fi s-ar parea.”
Cuvintele lui Crispus trezira curiozitatea Ini Titus, care deveni
la fel de neribdator ca si prietenul lui s8-1 intémeasc’ pe regele
Pontului.
Ajungi pe platforma de pe culmes colinei, cei doi romani se
Pomeniré in fala unci cladiri mari gi spativase, in forma dreptun-
Bhiulara, construita ca mai toate cladirile din acea regiune, din
blocuri de piatra calcaroasi, care-i d4deau un aspect posomorit.
ins casa din Orient nu trebuie judecati dupa aspectul exterior,
cdci un exteriur costisitor denota bogatie, iar in Rasacit bogatia, in
acele vremuri, ca de altfe! gi in prezent, este o tentatie pentru cei
ce ravnesc la ea.
Sub intrarea in forma de arcada stitea un sclav care, cu o
plecdchune adanea, ii invita pe cei doi si] urmeze. Traversara un
gang de piatra si ajunser4 de indala intr-o curte spatioasi,
neacoperits, in care ddeau céteva inciperi cu ferestrele zibrelite,
Intr-una din aceste camere ii conduse sclavul, dupé care ii paras.
Camera era decorata in stil oriental: un divan impodobit cu perme
se intindea de-a hingul perejilor de marmur’ ce straluceau de
atabescuri aurite gi de lapislazuli. in centrul pardoselii tagnea o
fantnd a cdrei api reflecta lumina voalata pe care o aruncau
lampi atarnate de tavan,
Numaidecat igi ficu aparijia acelagi barbat care li se edresase
de pe stincd, Omul avea o inftisere grava si maiestuoas’, cu acele
{isiituri clasice ce ines se pastreaza pe anumite monede din timpul
regatului Pontului. Se dezbracase de mantia grosolana pe care 0
QO nunta misterioasa w
Ipurtase atunci, iar acum era invesmantat cur o haina regeasc’, de
culvare purpurie, Pe deget purta tn inel de aur, decorat cu o camer
pe care era sculptal chipul lui Nero, lucru destul de important,
avand in vedere c& doar celor ce aveau privilegial de a intra in
prezenta impératului le era ingadwita purtarea unui astfel de inel
— Bine ati venit Ja Beth-tamar! furrd primele cuvinte ale monar-
hului, Stiind cf te apropii de Cezarea, continu’ el, adresandu-se
Jui Crispus, m-am grabit si-fi ies in cale.
— ince seop?
— Tatil tau nu fi-a spus nimic?
Crispus nispunse negativ. Polemo paru surprins de acest
" jucru; ezita gi privi la Titus, ca si cand prezenta acestuia Lar fi
stanjenit. Ghicindu-i gandurile, Crispus zise: i i
— Titus este pentru mine fidus Achates. Regele sii nu mi
injeleaga gregit, dar orice se spime, poate fi spus in prezenta lui.
— Atunci, asa s3 fie, spuse Poleme dupa o scurtd pauza. Dar
trebuie mai intai sd-mi jurati, amandoi, cd veli pistra técerea
asupra propunerii pe care {i-o voi face, fie cd o primesti, fie cA nu,
pana ce va voi dezlega de juramant. ‘ °
— Caracterul nobilului Polemo, rispunse Crispus, este o
garantie suficienta a faptului cd nu-mi va cere s fac vreun lueru
dezonorant sau vatdmitor intereselor statului roman. i
— Departe de mine astfel de inten{ii! Seopul meu este sa
Sntirese pulerea romana :
Linistitiin aceasti privin|§, cei doi jurard, aga cum lise ceruse,
cd vor pastra ticere asupra lucrurilor pe care regele plinuia s3 le
artgeascd cu eb
hes Bunt Vreau sa trecem la subiect, cdci mu-mi place s& folosese
prea multe-vorbe. Cunoastefi,f4r8 indoiala, faptul cl ma am mn fu
tare simi urmeze la tron. Sunt, spuse el cu un aer mohorat,
ultimul din neantul men. In aceste imprejurari, Nero, domnul
nostra, mi-a acordat cinstea de a-mi alege un mostenitor, cu
canditia ca acesta s& fie un barbat loial imperiului. Ei bine, am
gasitun astfel de om.
Cetatea blestemati
Se opri si privi la Crispus, care simji ci] cuprinde ameteala.
Era aare pasibil cael si fie alesul?
— Dacé..., spuse Polemo, daca loialitatea fat’ de Roma trebuie
si fie prima virtute a urmagului meu Ia tron, atunei cine s-ar
dovedi mai vrednic decat un roman? Cine altul ar putea sa obtina
aprobarea Senatului, daci nu un membru al su? Din aceste
motive, dar gi datorita faptelor tale care te-au facut vrednic de
aceasta cinste, am hotaral ca peste trei ani s8-ti incredintez
sceptrul Pontului. Ce parere ai?
Crispus ramase cdteva clipe nvut de uimire. Mui apoi, venin-
du-si in fire, incepu si-l asalteze cu intrebari pe rege, constatind
3 acesta se gaindise cu seriozitate la propunerea fScuta
Dar, cu toate c& regele sugerase ci doar calititile lui Crispus il
determinasera si ia o astfel de hotarare, acesta nu se putea scutu-
ra de seratia cd regele avea i un alt motiy, pe care nu-l dezvi.
luise. {gi aminti cuvintele pe care tatél su ile spusese intr-o
imprejurare: ,Sub inveligul sau rece, Polemo ascunde un foc
nlistuitor. Mie inti pare a fi un om care, dupa ce i s-a facut 0 mare
nedreptate, urzeyte planuri de razbunare, inchinandu-si intreaga
viata acestui scop. S-ar putea ca arma de rizbunare pe care 0
pregaiteste sii ri ani buni din viata, dar atunci end o va
folosi, va face prépad in jurul su.”
Amintindu-si aceste cuvinte, Crispus incepu si se intrebe
daca nu cumva oferta ce i se facuse nu era si ea parte a planului
de razbunare al regelui, Oare el, Crispus, urma a se trea pe tron
doar pentru a duce la indeplinire planurile gi ambitiile unui
dugman ambitios? Nu se simtea dispus s& se lase folosit pentru
un astfel de scop; gi totusi, ce conta? Avea la indemana ocazia de
a dobandi un statut splendid gi ar fi fost o nesabuinta din partea
lui sa rateze o astfel de oferta, indiferent care ar fi fost motivele
Ini Polemo.
Rege!
nloate lucrurile”, spusese Porus, ,sunt cuprinse in
cuvant’”.
Ornunta misterioasa
Crispus incerca s&-gi inchipuie viitorul. Cate fapte glorioas
¥a putea sivargi!
Ar fi un adevirat pirinte pentru poporul s4u; ar pune la punct
problemele financiare ale oamenilor; ar imbunatiji comer{ul; ar
Inari armata; ar promova folosirea limbii latine gi ar incuraja
Cultura greac’. in vaile inguste ale muntilor Caucaz ce margineau
mparatia sa, trdiau triburi silbatice, ce nu fusesera niciodata
@ucerile. Va pune cap&t pornirilor pradalnice ale acestora gi-gi va
{nari teritoriul. $i nu doar atat, ci ar trece dincolo de bariera
Inuntilor, purtandu-si armatele pana in Scitia, o regiune ce
tezistase incursiunilor armale ale persilor, grecilor si romanilor,
De ce n-ar fi el in Nord ceea ee fusese Alexandru in Rasarit si
Cezar in Apus? Mai apoi, dupa ce-gi va largi gi latiniza impariitia,
Va da dovada de adevarat patriotism gi va incredinta regatul
natului, fcand din el provincie a puternicei Rome,
Visuri, poate, ins4 tocmai asifel de visuri au stat la baza
formarii marilor imperii
— Ce rispuns imi dai?
— Pentru moment; niciunul, ri ispus precaut. Darul
Acesta nu este insofit de nicio conditie?
Ba da, de una singur’. Acela care alege regele Pontului
trebuie s-o aleaga si pe regina
~ Cu alte cuvinte, trebuie s4 primese drept sotie o femeie
fleasd de tine.
— Aga este.
— Si daci nu accept aceasta conditie, atunci nu primese nici
Sceptrul?
— Adevarat, Darul imparatiei depinde de cisstoria ta cu
femeia aleas’ de mine, Cele doua merg mana in mana.
Si care e data stabilita pentru ceremonia nuptiala?
— Seara asta, Chiar acum
— Seara asta? Pe toti zeii! Ai auzit, Titus
— Mireasa este aici, cAci socotind ca nu vei refuza un tron, am
adus-o.