patt bucheister

220 Pages·2016·3.71 MB·Romanian

Patt Bucheister
Secretele.
trecutuhii
editura eoni
PATT BUCHEISTER
SECRETELE TRECUTULUI
Coperta: VASILE SOCOLIUC
I.S.B.N. 973-96328-9-0
© by Patt Bucheister
NIGHT AND D AY, 1986
Toate drepturile aparţin editurii CONI
PATT BUCHEISTER
S E C R E T E LE
T R E C U T U L UI
Traducere de LULI FILIPESCU
BUCUREŞTI 1993
Redactor: AURELIAN MICU ANDY
Consilier literar: TEODOR ATANASIU
Lector: ANGELA VASILE
Colecţia: „ELŞl EA"
I
Terenul era perfect. Corespundea^exacJL
dorinţelor lui Alice, care căuta un loc pe
care să-şi construiască noul ansamblu co-
mercial multifuncţional. Era bine plasat, nu
prea departe de centrul oraşului, destul de
mare pentru a ridica mai multe clădiri,
prevăzute şi cu parcare. în plus, după cîte
aflase, preţul era absolut rezonabil. Situat
la baza colinelor care împrejmuiau oraşul
San Jose, într-un cartier recent construit,
reprezenta în mod sigur o bună investiţie.
în această frumoasă zi de august, soarele
îşi revărsa cu dărnicie razele arzătoare.
Ameţită de lumina orbitoare, Alice îşi
puse ochelarii de soare înainte de a se
apropia de întinderea împărţită în parcele
de diferite mărimi. Apoi începu să străbată
locul în lung şi-n lat, încercînd să-şi facă o
idee de ansamblu, despre felul cumva arăta
totul cînd lucrările se vor termina. Remarcă
totodată cîţiva arbori la una din extremită-
ţile terenului. Nu erau încă destul de înalţi şi
stufoşi ca să facă umbră, dar în viitor vor
înfrumuseţa decorul.
5
Pierdută în gînduri, Alice continuă să
inspecteze minuţios fiecare colţişor. Merse
îndelung printre bălării înainte de a se opri
în faţa tăbliţei care indica datele persoanei
pe care trebuia s-o contacteze pentru vîn-
zare. Scoase un carnet şi un stilou din poşetă
şi-şi notă la iuţeală numele şi numărul de
telefon. Era o căldură atît de înăbuşitoare,
încît abia aştepta să părăsească acest loc
unde soarele ardea nemilos.
Ceva mai încolo, în spatele ferestrelor
biroului său, un bărbat îi observa, fără
ştirea ei, fiecare gest. Prezenţa acestei tine-
re seducătoare, pierdută în mijlocul ierbu-
rilor sălbatice îi atrăsese atenţia şi îi trezise
curiozitatea. Acum nu se mai putea hotărî
să-şi dezlipească privirea de pe silueta suplă
şi elegantă, de la chipul cu trăsături delicate,
de la părul castaniu ciufulit de vînt.
Cu un surîs amar, se gîndi la persoana
care-i bîntuia în fiecare noapte visurile
agitate. De atîta timp nu mai ţinuse o
femeie în braţe... Avea în ea ceva care îl
fascina şi îl îngrozea totodată. Totuşi rămî-
nea aici, nemişcat, s-o privească.
încă un renghi al destinului.aruncase în
calea lui o femeie care-i amintea de Tina.
într-o zi sau alta va fi obligat să se apropie de
ea, să-i vorbească, să-i asculte vocea. Chiar
dacă ar aştepta ca ea să fie aceea care să facă
primul pas, nu putea evita... inevitabilul. Se
6
decise atunci să termine înainte de a fi prea
tîrziu.
Alice tocmai î|i vîra carneţelul în poşetă,
cînd o voce aspra o făcu să tresară.
— Ştiţi că vă aflaţi pe o proprietate
particulară?
Alice se întoarse repede spre bărbatul
care i se adresase. La cîţiva paşi de ea, o
fixa rece cu privirea lui întunecată.
— Este de vînzare. cred. Nu bănuiam că
accesul arpuţea, fi interzis, răspunse ea
calm. Am intenţia să cumpăr,
— A, da? Şi de ce?
întrebarea lui neaşteptată o enervă. în
fond cine se credea? Politeţea nu era punc>~~
tul lui tare. Hotărîtă să-i |ină piept, îşi scoase
ochelarii şi îşi ridică bătaioasă bărbia.-
— N-am înţeles prea bine? lansă ea pe
un ton glacial, arătînd în mod deschis că nu-i
aprecia deloc manierele.
— Pe ce ţinşţi ^^cumpăra^aj££a^tă
proprietate ?jepet a eîlnTatr^~^
EaîTobservă cu mirare. Ce vroia de la ea?
~ Trebuie să vă dau socoteală?
— într-un fel da^^e întîmpTaTă tocmai _
eu am puşin^înzare acest teren.
Alice îşi duse mîna la ochi şi examină cu
atenţie chipul adversarului ei.
— Sînteţi Paul Denver? îl întrebă, amin-
tindu-şi de numele pe care-1 văzuse pe
tăbliţă'
7
Nu-i răspunse. îlvăzu cît era de prsocu-
pat să-i studiezejiluel^
îmbrăcămintea mula^^e corp^ Totuşi se
simţTTn^^ descifreze expresia
feţei. Apoi, brusc, el aprobă printr-un
semn din cap.
Nici un cuvînt. De ce atîta ostilitate la
adresa ei? Ar fi putut fi un bărbat seducător,
fermecător chiar, dar din nefericire nu surî-
dea deloc. Părul închis la culoare şi încurcat
îi dădea un aer de sălbatic. Trăsăturile
qhipului erau regulate, dar încordate. Alice
* se întreba care putea să fie motivul. Părea să
aibă în jur de treizeci de ani şi, judecînd *
după ţinuta lui, avea o bună situaţie mate-
rială. Cu toată arşiţa, purta un costum gri,
iar o cravată din mătase viu colorată dădea o
notă veselă cămăşii albe încheiate la toţi
nasturii. în această perioadă a anului, cea
mai mare parte a bărbaţilor nu-şi mai îm-
brăcau haina. Nu era şi cazul lui Paul
Denver. Pngţfi căldura îl făcuse săJie prosti
, dispus? Cine ştie? în orice caz era posomo-
rit şi avea precis un motiv pentru asta.
Gînditoare, Alice îi întinse mîna şi se
prezentă.
- Ei bine domnule Denver, presupun
3
că trebuie să stabilim xît mai repede cu
pufinţăoîntîlnirepentru a discutacontrac-
tul, îi sugera ea. Ma numesc Alice Quinn.
8
Paul ezită un moment înainte de a-i
cuprinde mîna într-a lui. îl străbătu un fior
la atingerea pielii ei catifelate şi îi mîngîie
mîna cu un gest visător. Cînd îşi dădu seama
"ce face, îşi retrase brusc mîna şi o băgă în
buzunarul pantalonilor. Abea o întîlnise si
visa s-o strîngă în braţe. Era foarte pericu-
los! Nuavea nimic să-i ofere unşj feţnei, mai
ales unei femei ca ea, care jm_ s-ar fi
mulţumit cu cîteva ore de plăcereTcare arŢ
aştepta mult mâi mult de la bărbatul cu^
care Şi-ar imparţi^viata. JNu trebuîajs-olmai
revadă, n-avea SeâIesT"
— Inutil, spuse el sec. Putem discuta^
imediat^
Alîcear fi preferat s-o facă într-un loc mai
agreabil şi mai puţin călduros. Dar dacă el
vroia să abordeze acest subiect pe nepusă
masă/ în mijlocul ierburilor sălbatice şi
tufişurilor neîngrijite, nu vedea nici un
inconvenient. Ridică din umeri şi acceptă
politicos propunerea. începu prin a-1 în-
treba de preţ. 1-1 comunică scurt.
— Perfect,, răspunse ea imediat. Cine
trebuie să facă formalităţile, avocatul dum-
neavoastră sau al meu?
O privi, surprins de atîta grabă, de o
hotărîre atît de rapidă. Pielea ei era lumi-
noasă şi catifelată, ochii mari de un albas-
tru ca lacurile de munte. Părea atît de
fragilă, vulnerabil^ r^ j^^ruL-el şjfflir^
9